Home / Articole Promovate / Efectele Cahalului (I)

Efectele Cahalului (I)

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Mai 27, 2019

Citește Partea I

Citește Partea a II-a

Citește Partea a III-a

Citește Partea a IV-a

Într-un articol precedent am arătat Ce Este Cahalul, acum să vedem care sunt efectele cahalului.

 

EFECTELE CAHALULUI

Posedând arme veninoase, – ca Talmudul şi ca realizarea sa concretă Cahalul, Israel porni să cucerească lumea.

Să vedem mai întâi, ce se petrece în ţările în care iudeii au putut să-şi satisfacă, nu numai patima de proprietate, dar şi patima de dominaţie, prin dobândirea drepturilor de cetăţenie.

Trebuie să spunem însă, de la început că ovreii nu au obţinut nicăieri aceste drepturi, decât după ce au făcut să izbucnească nişte revoluţii teribile.

Astfel ei au devenit cetăţeni ai Franţei în timpul marei Revoluţii şi au ajuns cetăţeni ai Austriei, ai Germaniei, ai Italiei, în urma revoluţiei din 1848. Şi notaţi bine că, fiind detestaţi de toate popoarele, – de câte ori au voit să forţeze porţile unei noi naţii, au recurs la acelaşi mijloc – la Revoluţie.

Vom începe prin Austro-Ungaria, ţara cea mai apropiată de a noastră.

AUSTRO-UNGARIA

Ovreii nu erau nimic în Austria, înainte de 1848, – zice TROCASSE (*197).

Acum însă, ei joacă acolo un rol dominant şi, sunt singurii cărora le-a folosit Revoluţia. S-ar părea că vienezii, construind baricade şi înfruntând mitralierele soldaţilor împărăteşti, n-au avut alt scop decât să distrugă digurile, ridicate de prevederea trecutului, în contra valurilor cotropitoare ale ciumei semitice… Şi, într-adevăr, cucerirea absolută a unei împărăţii, de către jidovi, în timp de 50 de
ani, este, fără doar şi poate, unul din faptele cele mai caracteristice ale istoriei contemporane”. Să examinăm, mai întâi, ce se întâmplă în fosta provincie românească, Bucovina.

Pe urmă, vom trece la alte părţi ale împărăţiei şi anume: la Galiţia, la Ungaria şi la Austria.

 

BUCOVINA

Bucovina, – care a fost răpită Moldovei în 1775, de către Austria, – prezintă un exemplu izbitor de ceea ce ar deveni România, dacă n-ar fi luat măsuri ca să se apere împotriva pericolului israelit(*198).

În 1769, numărul familiilor ovreieşti, care locuiau în această provincie, era de 206.

În 1780, această cifră se încinci şi se urcă la 1069(*199).

În 1846, populaţia jidovească se ridicase la 11.500 de indivizi.

Însă, după 1848, când jidanii câştigară drepturile de cetăţenie, numărul lor merse crescând din ce în ce. Astfel:

În 1850 erau 14.500,
În 1857, – 30.000,
În 1869, – 47.000,
În 1880, – 67.000,
În 1890, – 83.000,
În 1900, – 96.000.

Înmulţirea iudeilor între 1846 şi 1908 a fost deci de 713%.

Oraşele fiind repede umplute, ei nu întârziară să se reverse asupra satelor.

Ocupaţia de preferinţă a acestor ovrei, – ca şi a celor din România, – este comerţul cu băuturi spirtoase. Ei ţin mai toate cârciumile; şi, într-adevăr, în 1885, posedau 95% din debitele de rachiu. De aceea, alcoolismul face, în Bucovina, ravagii înspăimântătoare.

Tot comerţul şi toată industria ţării sunt în mâinile iudeilor(*200), – în mod mai complet chiar decât în Moldova.

Afară de asta, ei au acaparat cu totul profesiile liberale.

Astfel pe când în 1865 nu erau decât 2 avocaţi israeliţi, în 1900 ajunseseră la numărul de 82, pentru 14 creştini. Dar, ce e mai mult, de la 1862, de când prima bucată de pământ căzu în mâinile lor, – numărul marilor proprietari ovrei crescu din ce în ce, – aşa că în 1900 ajunse să întreacă cifra enormă de 80%.

Multe din moşiile, rămase românilor, sunt de asemenea ipotecate la jidani, care le vor pune în vânzare şi le vor cumpăra peste puţin.
Cât despre mica proprietate, 60% din imobile sunt grevate de ipoteci la ovrei(*201).

Se înţelege, prin urmare, de ce moldovenii, care altădată prosperau în această provincie, – pe când ei erau stăpâni, – nu se mai înmulţesc deloc, pier şi dispar puţin câte puţin, sub gheara Austriei, care i-a dat pe mâna acestor blestemaţi paraziţi.

Având, astfel, tot comerţul şi toată industria în mâinile lor, acaparând toate profesiile liberale, având în posesia lor casele din oraşe şi, pe deasupra, moşiile şi marile domenii rurale, având în sfârşit puterea, prin voturile pe care le cumpără, ovreii au devenit stăpânii sau mai bine zis satrapii acestei nenorocite ţări, pe care o sug până la măduvă.

Dulcea Bucovină, vesela grădină de care vorbeşte poetul, a devenit azi o pustie funebră, un adevărat cimitir pentru bieţii români, – pe care jidanii îi urmăresc şi îi ucid prin mizerie şi prin alcoolism.

GALIŢIA

Situaţia este şi mai deplorabilă în Galiţia.

Într-adevăr, „în Galiţia şi în anumite cantoane ale Ungariei, ovreii ţin hanuri şi cârciumi unde vând rachiu… Ceea ce este, pentru clasele inferioare, un pericol de moarte.

Aceşti cămătari, negustori cu bucata, vând rachiu pe datorie ţăranilor… şi prin dobânzi excepţionale, jupoaie poporul de ultima lescaie.

Ţăranii, ruinaţi, se dau la băutură, pentru ca să-şi uite necazurile; şi, ca întotdeauna, singur jidanul câştigă, în mijlocul zăpăcelii universale”(*202).

Pe lângă aceasta, comerţul şi industria precum şi profesiile liberale sunt în întregime în mâinile ovreilor.

Mai mult, – aceştia, îndată ce au căpătat drepturile de cetăţenie, s-au aruncat năpraznic asupra domeniilor rurale, care le-au dat în mână puterea politică.

„Interdicţia făcută ovreilor din Galiţia (Polonia austriacă), de a poseda pământ, a durat până la 1867, cel puţin în ceea ce privea pământurile de arat. La această dată, de 1867, nu erau în toată Galiţia decât 38 de proprietari, din rasa lui Iuda.

Or, 3 ani după ridicarea interdicţiei, – adică în 1870, – se găseau în provincie, 68 de proprietari ovrei, având dreptul de vot.

Trei ani mai târziu, în anul 1873, ei ajunseră la cifra de 289; iar în 1880, după statisticile oficiale, marii proprietari jidani erau în număr de 680!

Calculele referitoare la mica proprietate sunt, din nenorocire, şi mai semnificative, în timp de 18 ani, de la 1874 la 1892, 43.000 mici proprietăţi au trecut în mâinile jidovilor.

Actualmente, ei posedă pământurile cele mai fertile din ţară; şi, mai bine de doua milioane de locuitori, care altădată erau şi ei proprietari, servesc, ca slugi, la jidani, pe fostele moşii ale părinţilor lor”(*203).

După un asemenea tablou, ar trebui să cadă cortina.

Şi totuşi, ascultaţi cele ce urmează:

În Galiţia, totul aparţine ovreilor. Ei au acaparat nu numai întreaga proprietate urbană, dar şi mai toată proprietatea rurală.

Nenorociţii de ţărani sunt obligaţi să închirieze de la jidovi, pe preţuri exorbitante, pământurile care le aparţineau altădată; şi rareori ajung să se poată plăti.

Pentru ca să reintre în fonduri, jidanul cumpăra, ieftin de tot munca ţăranului pentru toată perioada agricolă următoare.

Odată contractul încheiat, această muncă este revândută, de ovrei, cu un câştig enorm, vreunui arendaş din Galiţia, din Ungaria sau din Moldova, – de cele mai multe ori unui alt jidov.

Ţăranul îşi vinde munca ovreiului, cu 12 florini pe lună (25 lei), plus mâncarea; iar acesta o revinde în Moldova, cu un preţ ce variază între 45 şi 60 lei pe lună, plus mâncarea şi cheltuielile de transport.

Adesea, se văd lucrând pe câmpiile Moldovei, ţărani ruteni, slabi, jigăriţi; zdrenţăroşi, abrutizaţi de sărăcie şi de alcool, – adevăraţi iloţi, în veacul al douăzecilea”(*204).

În realitate, halul acesta de plâns constituie o adevărată robiei. Iată ce ne aşteaptă pe noi Românii, dacă vom avea neghiobia să dăm, vreodată, jidanilor, drepturi de cetăţenie!

„Prin cruzimea de care a dat dovadă, – şi care întrece pe aceea a fiarelor de pradă, – jidovimea austriacă provoacă indignarea când îndrăzneşte să vorbească de civilizaţie şi de progres.

În fapt, ea a rămas sălbatică, şi produce moartea, prin foamete şi prin muncă istovitoare;… ea merge chiar până să uite dreptul imprescriptibil al omenirei, – dreptul de a trăi (*205).

UNGARIA

Acelaşi lucru se întâmplă şi în Ungaria. Ne va fi de ajuns să spunem că:

Ţăranii în sate şi burghezii în oraşe, sunt cu totul ruinaţi… Castelele şi moşie au trecut cu miile, în mâinile jidanilor. Camăta a distrus totul,… ca o lepră fără leac.

Doctorul HORSKY, scria, de curând, următoarele: „În 1862, ovreii nu aveau nici un cot de pământ în Ungaria. Acum, după 30 de ani, a treia parte din pământul întregului regat le aparţine… Trei jidovi posedă, ei singuri, 100.000 hectare”(*206).

AUSTRIA

Austria propriu-zisă, nu este nici ea mai fericită.

Tot comerţul este în mâinile iudeilor(*207). Tot aşa e şi cu industria.

„Fabricanţii, – constrânşi să plătească preţurile iudeilor – părăsesc meşteşugul.

Lucrătorii, exploataţi şi ei la rândul lor, nu întârzie să cadă în cea mai grozavă mizerie.

Salariile sunt minime; sunt salarii de foamete, neîndestulătoare pentru a face să trăiască o familie”(*208).

Pe lângă aceasta, profesiile liberale, – mai cu seamă acelea de avocat şi de medic(*209), care permit să exploateze mizeria şi suferinţa bieţilor creştini, sunt cu totul ocupate de jidani(*210).

Şi nici nu mai vorbim de judecătorii ovrei, care transformă dreptatea într-o prostituată, ce-şi vinde favorurile cui îi dă mai mult(*211).

Însă mai e ceva.

Ovreii organizează cartele şi trusturi, speculând mai ales asupra produselor de alimentaţie şi asupra celor necesare traiului (grâu, zahăr, petrol, lemne, cărbuni etc.).

Astfel, „ei acaparează toate grânele disponibile şi, odată în stăpânirea lor, ei reglează cursurile preţurilor, după placul, sau mai bine zis, după interesul lor”(*212).

În acelaşi timp, prin lovituri de Bursă, ei şterpelesc, în mod periodic, micile economii pe care creştinii reuşiseră să le strângă(*213).

O speculă neruşinată îşi întinde gheara peste tot, – chiar şi peste mizeriile, suferinţele şi nenorocirile omenirii. Însă ovreii nu s-au mulţumit să adune bogăţii colosale, strângând în mâinile lor toate industriile, întreprinderile, comerciale şi financiare.

A trebuit ca şi pământul să le aparţină… pentru ca influenţa potică pe care o dă proprietatea, să devină apanajul lor”(*214).

Într-adevăr, „iudeii sunt deja proprietari a mai mult de jumătate din casele din Viena… Şi dacă vom consulta starea creanţelor ipotecare ce pot cu uşurinţă să ducă la o expropiaţie, le aparţin 70% din clădiri”.

„În ce priveşte proprietatea funciară, până la 1848, era interzis ovreilor să devină cumpărători.

De atunci, ei şi-au câştigat cu vârf timpul pierdut. Baronul Rotsehild, posedă, el singur, aproape un sfert din marea proprietate în Boemia (de şapte ori mai mult decât familia imperială), – fără să mai vorbim de ceea cei aparţine în celelalte provincii (Austria de Jos, Moravia, Silezia), precum şi în Ungaria.”(*215)

„Nu prin talent, nici prin ştiinţă, nici prin lucru, nici printro activitate productivă, s-au urcat ovreii până în vârful scării sociale, – ci, numai prin intrigă, îndrăzneală, viclenie, îndemânare de a exploata pe aproapele, lăcomie nesăturată şi lipsă de orice scrupule.
Astfel jidovii, – însuşindu-şi fără ruşine fructul muncii concetăţenilor lor, – au ajuns repede să reunească în mâinile lor bogăţia şi influenţa, – adică elementele dominaţiei.

Din nimic, ei au devenit, în 50 de ani, totul, în monarhia Habsburgilor”(*216).

Acestea sunt efectele Cahalului!

Acum, că am văzut nenorocirile unei ţări mari, care a avut imprudenţa să dea ovreilor drepturile de cetăţenie, să examinăm modul cum ei au procedat în altă ţară mare, adică în Franţa, pentru a putea intra în posesia aceloraşi drepturi. Aceasta ne va permite să înţelegem manevrele ascunse, de care se servesc la noi, pentru ca să ajungă la un rezultat analog.

Citește Partea I

Citește Partea a II-a

Citește Partea a III-a

Citește Partea a IV-a

Texte extrase din cartea lui Nicolae Păulescu – Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria 

NOTE BIBLIOGRAFICE

 

197 F. Trocasse, L’Autriche juive, Paris, p. 124 (A. Pierret, édil.).

198. Datele statistice referitoare la Bucovina au fost luate de Verax, din Dr. Zeiglauer, Geschichtliche Bilder aus der
Bukowina, Cernăuţi, 1899, p. 2 şi următoarele, – şi din Dr. Polek, Statistik des Judenthums in der Bukowina, etc.

199. Iată cum se exprimă, în privinţa lor, Comisia numită în 1782 la Viena, de împăratul Josef II:
„Nu se pot considera ca supuşi ai împăratului, ovreii din Bucovina, intraţi în această provincie prin înşelătorie şi
fraudă. Aceşti ovrei, trebuie să fie trataţi ca străini…” Şi într-adevăr, la început, au fost supuşi unui regim special,
care micşoră emigraţia lor în ţară (Verax, I. cit, p. 8).

200. O statistică recentă, – ale cărei cifre au fost culese din actele prefecturilor împărăteşti ale Bucovinei, – arată că în momentul de faţă se găsesc în această provincie: Meseriaşi: 737 români, pentru 5089 ovrei.
Negustori: 454 romani, pentru 8567 ovrei. (Toronţiu, „Neamul Românesc”, 30 sept. 1911).

201. Verax, I. cit, p. 57-61. Toate aceste amănunte au fost date lui Verax, de către Dr. Bălan, şeful cancelariei dietei din
Bucovina, după publicaţiile oficiale.

202. Trocasse, I. cit., p. 145.

203. Trocasse, I. cit., p. 135. 204 Verax, I. Cit. p.63.

205. Trocasse, I. cit, p. 146. Acum se înţelege de ce, în 1898, a izbucnit o răscoală înfricoşătoare a ţăranilor polonezi, împotriva jidovilor, în 33 de districte ale Austriei. Este de remarcat că în timpul acestei revolte, – pe când mii de ţărani au fost ucişi, – nici un ovrei nu şi-a pierdut viaţa. (Trocasse, I. cit, p. 166). De altfel, în Galiţia, guvernul, – ca să dea un exemplu, – a stabilit o stare de asediu permanentă (Trocasse, I. cit, p.176).

206. Idem, Leit, p. 261.

207. Idem, I. cit, p. 130.

208. Trocasse, I. cit, p. 132.

209. „Este oprit unui medic israelit să vindece pe un Akum, chiar când a fost plătit pentru aceasta… , Dar este permis medicului ovrei să experimenteze asupra unui Akum, pentru a vedea dacă un medicament este eficace sau este omorâtor” (Karo, Şulhan-Aruk, Jore Dear, 158).

210. Trocasse, I. Cit. p. l37.

211. Trocasse, I. cit., p. 137.

212. Idem, I. cit, p. 145.

213. Idem. 214 Idem, I. cit, p. 133.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *