Home / Actualitate / Scrisoare deschisă către Profesorii Liceului Gheorghe Barițiu din Baia Mare

Scrisoare deschisă către Profesorii Liceului Gheorghe Barițiu din Baia Mare

Prof. George Pișcoci-Dănescu
Incorect Politic
Aprilie 12, 2024

Scrisoare deschisă către Profesorii Liceului Gheorghe Barițiu din Baia Mare

Domnilor profesori ai liceului Gheorghe Barițiu, din Baia Mare

Scrisoare deschisă

În urmă cu 84 de ani, bunicii multora dintre voi și-au pus traista-n băț și s-au refugiat, din Baia Mare și întregul Maramureș, către Sibiu, Arad, Brașov, dincolo de Carpați, în Valahia sau Moldova. Orașul vostru, Baia Mare și întregul Maramureș sunt un teritoriu nu foarte sigur, din punct de vedere românesc. Asta-i situația! Poziția geografică nu poate fi schimbată. Cineva, în vecinătate, un Stat mai vechi ca actuala Românie, un popor mai tânăr, mai viguros, mai îndrăzneț, în contextul geo-politic actual, are motive, argumente și speranțe, nu chiar fără bază, ca, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, sau depărtat, să rupă Maramureșul, și nu numai, din trupul României suferinde, bolnave, de peste 80 de ani. Asta suntem, asta am ajuns: o Românie somnolentă, o Românie inconștientă, o Românie disperată!

De aceea, într-o școală, apariția unui elev la Vlad Țăranu trebuie considerată binecuvântare dumnezeiască. De ce? Pentru că nu trebuie să rămânem pe veci România somnolentă, inconștientă și disperată. Numai dușmanii noștri pot dori o astfel de Românie. De când suntem somnolenți, inconștienți, disperați? Cel puțin din 1944 încoace, chiar mai de mult, nu doar de când cântăm Deșteaptă-te Române, ca strigoii adormiți, fără să ne deșteptăm, continuând să dormim de-ampicioarele, pe ambele urechi. Suntem inconștienți, somnolenți, mai ales noi, voi, intelectualii ce mint și când tac, inclusiv la dentist, cu gura căscată. Mulți intelectuali neterminați sunt căscați din vocație, meserie, din nărav, dracu știe. Toți semnalează stânga dar fac dreapta, spun una, fac alta sau nimic, nu seamănă, nu culeg, nu măcină un bob de grâu dar mănâncă pâinea cea mai albă. Ei, care n-au frământat o cărămidă, au ucis tinerii români, care acum un secol făceau cărămizi pentru zidirea României, pe care mai ales voi, profesori nedemni și mincinoși, o murdăriți și insultați cu minciunile, tâmpeniile și nulitatea voastră profesorală de zi și noapte. Rușine, Domnilor Profesori. Scuipați-vă de trei ori pe zi în oglindă. Dați-vă pumni! Dați-vă cu capul de pereți, doar s-o îndura Dumnezeu să vă dea un grăunte de minte. Nu zic să dați tare, să crăpați zidul cu capul. Ar fi păcat de zid. Să vă crape însă obrazul. De rușine!

De la 1 Decembrie 1918 au trecut aproape 106 ani. De la Tratatul de la Trianon au trecut 104. În 1940, știți cum a fost treaba. Ungurii și-au găsit dreptatea la Viena, cum o găsiserăm și noi, pe a noastră, la Trianon, unde pilele, ochii frumoși, farmecele, talentele și batalioanele de dudui sprânceanate, ale Reginei Maria, navetau dintre genunchi în genunchi de diplomați, trezind bărbăția moartă, a lui Wilson și Georges Clemenceau. Ultimul ne-a dat dreptate, mie la sută! Bietul moșneguț nu-și pierduse mințile. Schimba doar pamperslipul, din oră-n oră! Cu așa regină, așa Conferințe, așa Tratate, de pace, cum să n-ai dreptate? Buftea? Ea putea fi ștearsă de pe harta lumii, nu numai din istorie. Toți avem dreptate Prin rotație. Dumnezeu dă tuturora, dar nici atunci, nici acum nu bagă vreunuia în traistă. Dreptatea contează? Poate. Da nu numai ea. Până una, alta, în lipsa unei Maria a II-a, eventual a altei providențiale strănepoate a reginei Victoria, sau a Romanovilor, nu ne putem baza pe curviștinele politrucilor tăiați prin împrejurimi, ce l-au asasinat pe Ceaușescu că refuzase construcția unui combinat sexual pedofilie-lgbt. Blonde sau brune, astea se masturbează științific, cu godemicheturi electronice, telescopice, prin satelit, pe frecvențe lungimi de undă, fel și fel. Normal. Toate sunt școlite la universitatea Marchizului de Sade. On n’arrête pas le progrès. Viitorul, dacă mai avem vreunul, stă pe umerii copiilor de vârsta lui Vlad Țăranu, pe care voi îl persecutați pentru că știe istoria Țării lui, mai bine decât voi, suflete moarte, ca bărbăția lui Clemenceau, oameni fără inimă, fără țară, fără Dumnezeu.

Vă întreb: Cu ce a greșit elevul Vlad Țăranu, spunând că Basarabia este pământ românesc?

Drepturile noastre, românești, asupra Basarabiei, sunt mult mai întemeiate, istoricește, decât drepturile noastre asupra Maramureșului. De la Descălecarea, din secolul al XIV-lea, până în 1812, Basarabia a fost parte integrantă a Moldovei. Vreme de o jumătate de mileniu, așa au stat lucrurile și granițele, când Maramureșul, într-o măsură mai mică sau mai mare, făcea parte din Ungaria, de unde plecaseră cunoscuții și necunoscuții Descălecători ai Moldovei! Aceeași Ungarie, către sfârșitul secolului al XIX-lea, și-a zis și ea Ungaria Mare. Să nu uităm: Ungaria Mare a avut o viață aproape dublă, față de viața României Mari. Istoria nu s-a încheiat. Noi am sabotat-o însă veacuri întregi. Suntem în plină defensivă istorică, pe toate planurile: economic, politic, demografic, social, științific, financiar, medical, nu în ultimul rând educațional, etc. Puterea noastră creativă, puterea noastră de iubire, inclusiv energia sexuală, adn-ul, rezervele de tot și toate le aruncăm în prezervativele cu care ne murdărim singuri trecutul și ne compromitem viitorul. Voi înșivă, Domnilor profesori, păreți scăpați, parcă evadați din astfel de prezervative, probabil cele sovietice, despre care Radio Erevan, pe vremuri, spunea că pot fi înlocuite cu un pahar de apă. Nici rece, nici caldă, nici minerală sau neminerală. Pur și simplu, în loc de…

Asta pare a fi situația Domniilor Voastre. Sunteți un fel de arătări fără inimă, fără suflet, sticle goale, un fel de în loc de, scăpați, tunși, frezați, evadați din prezervativele sovietice, atârnate cândva la uscat, printre rufele murdare ale Bandei celor Patru (de la Teheran, Yalta, Berlin, Potsdam, Nuremberg, Malta) și ale măreței construcții socialiste, comuniste. Nu sunteți chiar profesori, deși, cum, necum, v-ați împroprietărit cu hârtii și diplome, pe care le-ați plătit, desigur. Le-ați plătit, dar nu le meritați, cel puțin nu în ochii acestui elev, deloc oarecare, Vlad Țăranu, pe care nu l-ați putut pocii sufletește, și care toată viața își va aminti și va scuipa pe nemernicia, pe amintirea voastră, nedemnilor de legendarii Domnu Vucea, sau Domnu Trandafir, de altădată, când România Mică avea Școală Mare, profesori adevărați, viitor pentru toți, pâine și pentru Turci, și pentru Occident!

Nu mă miră că Vlad Țăranu vă scuipă. Vă scuipă și alții. Vă scuipă toată Țara, nu doar elevii, ci și părinții, vecinii, bunicii lor. V-aș scuipa și eu, dar după câte am văzut și prin câte am trecut, la aproape 80 de ani, nu vreau să-mi pun mintea cu toate monstruozitățile naturii și culturii, față de care țarcul zoologico-liceal din Baia Mare, deși botezat Gheorghe Barițiu, nu cântărește, probabil, mai mult decât un pârț de iepure șchiop sau de rândunică în călduri. Gheorghe Barițiu, de-ar părăsi mormântul pentru o clipă, ar da cu voi de pământ. Nevrednicilor! Mizerabilor! Să vă fie rușine, Donilor Neprofesori! Profesorul demn de acest nume trebuie să slujească elevul, copilul, adevărul.

Sub nicio formă, sub niciun motiv, pentru nimic în lume, profesorii nu au voie să profite de inocența copiilor, adolescenților, tinerilor, pentru a le băga mâna în chiloți, să le facă educația sexuală, pentru a-i tăia împrejur la creier, adică ai murdări cu minciunile, nevredniciile și infamiile lor de scârbe ratate și murdare, scârbe ale naturii, ale culturii, scârbe de draci împielițați. Am început cu natura, pentru că după modul cum vă comportați nu sunteți capabili să pășiți în cultură, în cultura poporului român. Cu atât mai puțin în cea universală. Câinii, pisicile, măgarii și alte animale sunt mai reprezentative, mai demne, decât voi, din punct de vedere cultural, mai demne, în orice caz, de interesul și stima Creatorului. Animalele intră mai ușor în cultură, murdăresc mai greu natura, decât voi, nevrednicilor alfabrutizați. Câinii sunt fideli stăpânilor lor, iar onoarea și fidelitatea sunt printre cele mai înalte calități omenești. Pisicile sunt fidele caselor, zidurilor între care au trăit. Ele nu-și părăsesc penații pentru a culege sparanghel în Germania, căpșuni în Spania sau rahat, la Bruxelles, Londra sau Washington. Măgarii sunt fideli condiției lor de măgari. De aceea, măgarii nu latră, precum câinii, nici nu miaună, ca pisicile, nici nu răcnesc tâmpeniile și minciunile voastre. Voi însă, monstrozitatea voastră bate natură, cultură, tot. Voi rageți ca măgarii din Bruxelles, voi lătrați precum câinii turbați din Washington, mieunați ca mârtanii trans-sexualo-sterilizți, cotcodăciți ca galinaceele văduve de cocoși, sâsâiți ca șerpii, Domnilor Limbi Despicate. Vlad Țepeș v-ar fi scăpat de limbă, Profesorașilor. N-ar fi stricat o țeapă pe curu vostru. Generația lui Vlad Țăranu va fi probabil mai generoasă, înălțându-vă, după merit, pe fiecare în țeapa lui: directorii liceului în vârf, diriginții la mijloc, plevușca profesorală mai la bază.

Oricât ați fi de îndoctrinați și turbați de democrația oligarhică actuală, puteți înțelege că, din decada 1920, apoi 1930, cele ce au urmat și urmează, Dumnezeu știe până când, traversăm o gravă criză, o defensivă istorică presărată cu tot felul de mârșăvii și infamii guvernmentale, educaționale, politice, economice, ideologice, religioase și altele. Nu le pot enumera pe toate: exterminarea celor mai vrednici tineri români din anii 920-930, războiul mondial, infamia trădării de la 23 August 1944, predarea țării pe mâna lui Stalin, instalarea comunismului, exterminarea țărănimii, gulagul sovieto-bolșevic, gulagul plușat, cripto-comunist, digitalizat, bruxellezo-americanizat, de după împușcarea bietului Ceaușescu, pocirea națională prin obligativitatea botniței și sinuciderii vaccinale, ukazurile ucigașe ale Organizației Mondiale a Sănătății, etc.

Începută cu Întunecarea (Cezar Petrescu) de după Trianon, evidentă în 1940, accentuată în 1944, catastrofală în 1945, pe fondul dezastrului general european, mondial, inclusiv al Ungariei horthiste, szalassiste, rakossiste, până în 1956, apoi ianoș-kadaristă, grava noastră criză națională a devenit somn de moarte, defensivă istorică, degenerare biologică, omenească… Din cauza voastră, până și lui Dumnezeu îi este rușine să privească târîturile omenești ieșite din școlile actuale, devenite bordele, lupanarele voastre, profesori nevrednici! Școala românească de azi, este un bordel, scârbelor. Bordelul vostru nevrednicilor, bordelul actualului stat român criminal și trădător de neam. Asta faceți voi, blestemaților, din copiii și din tineretul Neamului românesc.

Ar trebui să predați, să explicați elevilor istoria Țării lor, nu să îi sancționați când spun adevărul elementar, de bun simț și absolut, că Basarabia e pământ românesc. Bineînțeles, Basarabia este pământ românesc. Nici Dumnezeu, blestemaților, nu poate întoarce adevărul pe dos, cum îl frecați voi, labagiilor! Mai devreme sau mai târziu, orice adevăr iese la lumină, orice minciună este demascată. Toate ies la lumină, ca Mitropolia din Tomis, de-i stă pe inimă preafericitului Ciobotea, profesor și el, de gimnastică, frecangeală biblică și ecumenism Sodoma, Gomora, lgbt.

Cine vă plătește pe voi, sclavilor și slugoilor, să vă comportați ca dușmani, ca trădători conștienți sau inconștienți ai poporului român? Nenorociților, nu Ministerul Învățământului vă plătește? Poporul român plătește și Ministerul Învățământului, căruia într-o zi s-ar putea să-i dea foc din temelii, să curețe prin văpaia mâniei pământul de sub el, cum au făcut Romanii, când au pedepsit Cartagina. Dacă nu vă vine mintea la cap, generația lui Vlad Țăranu va avea ac de, slugoilorcojocul vostru, slugoilor. Alfabrutizaților!

Ce înseamnă asta, alfabrutizare? Înseamnă abrutizare prin alfabetizare incompletă, rău digerată, rău asimilată. De aceea, Domnilor Profesori, v-o spun pe șleau. Din punctul de vedere al cunoașterii, al pedagogiei, al interesului național, bunului simț și al celei mai elementare morale, nu sunteți profesori. Sunteți polițai, comisari ai gândirii, sunteți o adunătură de cazuri teratologice, un cuib de vipere, ați merita să fiți jupuiți ca șerpii, spânzurați unu cu mațele celuilalt. Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să se ocupe vrodată justiția omenească de voi! V-o spun pentru a vă gândi la degenerarea voastră personală, Domnilor Profesorași, pentru a completa astfel DEX-ul limbii române, pentru a vă înțelege pe voi înșivă, înaintea de a avea pretenția și de a spera să vă înțelegeți elevii, pe care mai curând îi ucideți prin minciuni, îi deformați, în loc să îi formați.

Dacă Ministerul Învățământului este o adunătură de nulități, trădători și borfași, dați cu el de pământ! Nici Dumnezeu din Cer, nici Talpa Iadului, nici Bruxelles, nici Washington, nici Moscova, nimeni din Univers nu poate pretinde, nici obliga un profesor adevărat să își mintă elevii.

Condamnându-l pe Vlad Țăranu, pentru că a înțeles și a spus că BASARABIA ESTE PĂMÂNT ROMÂNESC, V-AȚI DEMASCAT NU NUMAI CA SLUGOI ȘI TRĂDĂTORI, CI ȘI CA IMBECILI. Imbecili la pătrat, poate la cub. Fiecare dintre voi ar trebui să-și dea demisia din învățământ. Câștigați-vă viața în mod cinstit, nu prin minciună, nu chinuind, siluind, pocind copiii și tineretul României.

V-o spun în calitate de părinte, de bunic dar și de profesor, care nu mi-am mințit elevii sau studenții niciodată. Pentru asta, acum aproape 50 de ani, pe vremea comunismului, am fost dat afară de vreo zece ori din învățământ, apoi reprimit de tot de atâtea ori, mai puțin ultima oară, când am fost expulzat nu doar din învățământ ci și din Țară.

Către sfârșitul anilor șaptezeci, la Inspectoratul Școlar Arad au fost două astfel de cazuri. Primul, al unui profesor de Muzică și Desen, de prin părțile Șiriei. Al doilea a fost al meu, profesor de Filosofie și alte nimicuri botezate care cum, pe care eu, cu delicatețea și discreția de rigoare, am refuzat să le predau elevilor, introducându-i, treptat, cu metodă, răbdare și înțelepciune în ultima Știință socială, INFAMOLOGIA, rugându-i să studieze singuri gunoaiele de manuale comuniste, de atunci, deșite azi de gunoaile voastre bruxelleze, de minciunile postceaușiste. Elevii de atunci erau foarte interesați să descopere mecanica minciunii publice.

La 16, 17 ani, vârsta lui Vlad Țăranu, elevii nu puteau lua în serios toate minciunile. Nici nu era necesar. Mai importantă decât minciuna era mecanica minciunii, ca și acum în cazul național al elevului Vlad Țăranu pe care nevrednicii lui profesori l-ar mânca de viu, de-ar putea. În cazul vostru, pe mine și pe elevii voștri, pe toți cetățenii României și întreaga opinie publică ne interesează cine vă obligă mințiți, care serviciu secret, care Soros, Bill Gates, CIA, MOSSADUL, Talpa Iadului, cine vă plătește. Cineva vă plătește, doar nu trăiți cu aer curat, care a și dispărut. Cum se face că, puse una peste alta, din infamie iliesciană în infamie băsească, din asta în infamie bruxellezo-iohannistă ajungem la știința socială numită INFAMOLOGIE, pe care, în urmă cu 50 de ani o predam inclusiv securiștilor, mai ales lor, în ultimii doi sau trei ani, când au binevoit să mă asculte mai cu atenție. Au fost drăguți, m-au găzduit, spălat, hrănit, totul gratis. Fotografiau, filmau, notau până și ultimul cuvințel. Mă puneau să repet, mi-au cerut autobiografia de zeci de ori. Căutați-mi Dosarul, la CNSAS. Pentru aceste delicatețuri sunt dator poporului român, nu Statului, nici Securității, căci ambele ascund putregai cât nu încape în Danemarca. Atunci, ca și acum, Ministerul Învățământului, conducere de partid și de stat, PCR, PSD, PNL deveniseră banda ce difuza minciunile Moscovei, sau ale lui Ceaușescu, cum găvăriți voi, netrebnicilor, minciunile Bruxellesului, ale democrației totalitare și oligarhice occidentale, anglo-franco-americano-bolșevice, căci astea au fost și au rămas puterile banditești ce au împins omenirea pe marginea prăpastiei, atât după prăbușirea Europei, în 1945, cât și după prăbușirea Zidului Berlinului, a comunismului ceaușist, pentru construirea noii sclavii euro-americane.

Aveți grijă cum dregeți busuiocul cu elevii. Nu merge cu biciul. Biciul e pentru voi, gloabe și iepe îmbătrânite în rele. Mânjii n-au nevoie de bici. Ei nu cunosc decât cravașa, biciușca prietenului pe care îl duc în spate. Precum mânjii călărețul lor, tot așa elevii voștri vă duc în spate, bestiilor! Fără ei ați fi simpli polițai ai gândirii, comisari ai minciunii. Dacă m-ați invita și mi-ați plăti deranjul și deplasarea, m-aș angaja să încerc a vă împaca cu elevii. În șapte ani de profesorat, pe vremuri, niciun elev nu m-a trunat la Securitatea Arad, nici la București, zona Ilfov, unde prin 1975 am declarat în scris și realizat milimetric o grevă de protest. Pentru ce nu se putea protesta atunci? Vouă însă, netrebnicilor, nici prin gând nu vă trece să faceți grevă pentru dreptul de a respira aer curat, fără botniță infectată de OMS, sau de ucigașii miniștri ai „SĂNĂTĂȚII” Tătaru, Rafila, fără otrava împrăștiată de avioanele dușmane, pe cerul României, pentru ca să crăpăm cu toții. Ăștia sunt bandiții cărora voi le-ați dat diplome, ăștia sun miniștrii trădători, cărora voi vă supuneți ca ultimii limacși. Nici prin gând nu vă trece să contestați hoților de doctorate, diplome universitare, certificate de naștere și cetățenie română dreptul de a se ocupa de educația poporului român. Un căcat de neamț nu se poate ocupa de educația copiilor noștri, mai ales când, banditul Șase Case, pedofil, pedocid, ce-o fi, are chiar gânduri pedofile, pedocide, că n-a fost în stare să-și facă propriul copil, vrea să facă pedofilie pe copiii României, el care nu-i în stare să vorbească și să simtă cu adevărat românește, așa cum, așa cum, așa cum…

Nu vă mai spun cum, nu vă mai dau alte exemple.

Prof. George Piscoci DĂNESCU

2 comments

  1. Niculina Mavrodache

    O merită profesorii. O merită toți, nu numai cei de la liceul respectiv, din Baia Mare. Nimeni nu-i obligă să mintă elevii. A lăsa să se creadă că Basarabia nu ar fi pământ românesc este nu numai minciună ci și trădare de țară. Expeditorul e sever dar drept, dacă nu ca Dumnezeu, măcar ca destinul omenesc. Semnez și eu, alături de el.

  2. Agamiță Scandalache

    Așa e, și pentru cei 6 copii care au murit în 2010 la maternitatea Giulești destinul omenesc a fost cel mai drept, că au ajuns drept în focul iadului, după ce au ars puțin și aici, ca să se acomodeze. Slavă lui Iisus Hristos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *