Home / Educativ / Pagini Scrise în Trecut…

Pagini Scrise în Trecut…

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Februarie 3, 2021

PAGINI SCRISE ÎN TRECUT…

 

Am început să scriu articole din ultimele zile ale lui decembrie 1989 și acestea au văzut lumina tiparului în primele zile ale anului 1990.

Cu timpul, publicațiile care mă găzduiau ori au început să moară (premeditat), ori și-au schimbat opiniile și eu nu mai aveam loc (probabil că am fost singurul care m-am opus permanent tuturor regimurilor care au distrus treptat România). În decembrie 2001 a murit și publicația „21 Decembrie”, unde figuram ca redactor șef.

La sfîrșitul anului 2003 regretatul prinț Dimitrie Callimachi, care aprecia condeiul meu, îmi propune să scriu pentru “Tribuna Antifascistă”, o revistă trimestrială. Am fost de acord. Redacția era într-un apartament din Vatra Luminoasă (str. Victor Manu nr. 42), proprietatea FCER care nu solicitita nici o chirie, ci doar publicare unor note comemorative la moartea unor evrei ilegaliști.

Colaborarea noastră a fost scurtă, doar 5 articole (20/40-24/44). La un moment dat, scriind eu un articol despre “binefacerile” pe care ni le pregătește UE, am scris și despre homosexualitate. La ședința de redacție, Ana Bazac (singura femeie din redacție) mă asigură că nu este lesbiană, dar nu crede că este cazul să discutăm despre homosexuali. I-am spus că mă bucur pentru ea că nu este lesbiană, și că atunci articolul rămîne cum l-am scris. Dar uite că articolul meu (“Un vis frumos devenit coșmar”) a fost cenzurat sub acest aspect.  Apoi am aflat că revista și-a încetat apariția, după care am aflat că de fapt nu, încetase doar în ce mă privește. Oricum, acolo au apărut ultimele mele articole în presa scrisă.

Acum, cînd îmi este atît de greu să scriu articole noi, bine măcar că pot să mai umblu în arhiva mea. Iată un articol care ar trebui citit și azi.

O URARE NU TE COSTA, NICI NU TE OBLIGA

“Sa traiti bine!”, ura in campania electorala candidatul la presedentie Traian Basescu poporului român. Poporul, a inteles cum i-a convenit: ca daca iese Basescu, va trai bine. Aceasta interpretare subiectiva, a fost marele atu al lui Basescu. Al doilea mare atu: contracandidatul sau, Adrian Nastase, nu a avut, nu are si nici nu va avea vreodata charisma necesara pentru ca poporul sa il perceapa ca fiind unul de-al lui. Si asa, Traian Basescu a devenit presedintele Romåniei.

In realitate, Traian Basescu nu promisese nimic poporului romån – ii urase doar sa traiasca bine. Iar sa faci o urare, nici nu te costa si mai ales nici nu te obliga.

Incarcindu-si sacii in caruta pentru 5 ani, Basescu s-a mutat la Cotroceni unde a trecut la preocupari mult mai inalte, si anume punerea Bucurestiului pe acelasi plan cu Washingtonul si Londra, lasind problema traitului bine al romånilor in grija primului ministru Calin Popescu Tariceanu.

In multe parti ale globului miruirea lui Calin Popescu Tariceanu in cea mai inalta functie executiva ar putea parea un paradox. In Romånia insa nu constituie un paradox ci, dimpotriva, o regula care ne explica de ce tara noastra merge din rau in mai rau. In 1998 ministrul Tariceanu a fost schimbat din functie intrucit era un prost ministru; in 2004, prostul ministru este bun de prim ministru. Nu pe criterii de competenta, ci pe criterii strict politice.

Multi oameni mari au intrat in istorie insotiti de un cognomen. Nu este cazul lui Calin Popescu Tariceanu dar, daca printr-un exercitiu absurd ne-am imagina asa ceva, primul nostru ministru ar fi cunoscut ca Tariceanu-Mengele sau, mai simplu, Tariceanu-Genocid.

Pornind de la teza lui Silviu Brucan asupra poporului roman (“stupid people”), care s-ar putea sa nu fie prea departe de adevar, Alianta D.A. a promis in campania electorala o cota unica de impozitare de 16 %. Au aratat, actualii cistigatori ai alegerilor, ca pe de-o parte nimeni nu va pierde ci toata lumea va cistiga iar, pe de-alta parte, ca aceasta cota unica ii va determina pe romani sa isi ia doua-trei servicii, va descuraja munca la negru si va incuraja investitiile straine.

Romanii au luat de buna promisiunea si, fara sa examineze “back-ground-ul”, au acordat increderea lor unei noi generatii de mascarici politici. Acum, incep sa inteleaga adevarul, dar din pacate, ca intotdeauna, prea tirziu.

“Toata lumea cistiga din cota unica” s-a promis.Sa vedem insa in realitate cine cistiga, si mai ales cine nu cistiga din aceasta. Pornind de la cca.18 milioane de cetateni romani majori (adica cu drept de vot) constatam ca cei cca. 6,5 mil. pensionari nu profita cu nimic; cei cca. 2 milioane care si-au parasit tara pentru a gasi loc de munca in restul lumii nu cistiga nimic; cei cca. 1 mil.de someri (cifra adevarata fiind mult mai mare decit cea oficiala) nu cistiga nimic; cei cca. 500.000 de studenti nu cistiga nimic. Totalizind, ajungem la cca.10 milioane de romani care nu cistiga nimic din cota unica de impozitare, dar care pierd enorm prin consecintele acesteia. Ramin cca. 8 milioane de romani din care nimeni nu stie citi sint casnici sau casnice, citi sint tarani care traiesc exclusiv din ce produce gospodaria lor, citi au virsta de pensie dar nu au pensie fiindca nu indeplinesc conditiile, citi sint inca elevi – adica, numeroase alte categorii care nu cistiga nimic din cota unica, dar suporta consecintele.

Sindicatele au anuntat ca marea majoritate a salariatilor cistiga din cota unica de impozitare cca.50.000 lei lunar.

De cistigat insa, unii cistiga cu adevarat din cota unica: demnitarii si magistratii cistiga in plus lunar citeva milioane de lei; presedintii si directorii generali din banci, societati de asigurare, companii nationale si multinationale cistiga in plus lunar citeva zeci de milioane de lei; dar cel mai mult cistiga oamenii de afaceri: o firma cu un profit lunar de un milion de euro, cistiga tot lunar in plus 90.000 de euro. Oamenii de afaceri, ca Basescu, Tariceanu, Copos, Videanu si tot neamul lor.

Dar pierderile de la buget cauzate de cota unica trebuiau acoperite cu ceva. Si s-a gasit cu ce sa se acopere: tarifele pentru termoficare, energie electrica si gaze cresc; accizele la benzina, alcool si tigari cresc, iar in plus se introduc si pentru energie electrica si gaze, iar la gaze vom fi obligati sa platim, fara nici o justificare, si un abonament zilnic; creste cu 1000 % impozitul pe dobinzi (dobinzi care astazi nu mai acopera nici macar inflatia); s-a introdus 20 % impozit pe profit la cistigul din jocuri de noroc inclusiv cind cistigul nu acopera investitia (pretul lozului sau biletului); se impoziteaza cistigul la bursa, inclusiv cind cistigi la actiunile de la o societate, dar pierzi la actiunile de la alte 10 societati (paguba este a ta, dar cistigul il imparti cu statul); platesti impozit pentru cistigul din vinzarea proprietatii, ca si cum si Guvernul Tariceanu ar fi coproprietar; invalizii pierd facilitati banesti in cuantum mai mare decit pretinsul cistig al cotei unice; mamele isi vad drepturile banesti cistigate sub alte guvernari ciuntite; medicamentele gratuite sau compensate se reduc pina la disparitie; de la o zi la alta apar noi taxe, noi impozite, noi contraventii cu noi amenzi iar organele de control (politia, fiscul, garda financiara, politia sanitara, protectia consumatorului si alte zeci de organisme de control infiintate de la o zi la alta) haituiesc fara nici un discernamint simplii cetateni, ocolind cu grije firmele patronate de oamenii politici. Daca Romånia lui Ceausescu era considerata un stat politienesc, cum poate fi considerata  Romånia lui Tariceanu, in care doar respiratul a ramas neamendat?

Iar cel mai odios imi pare accizarea tuturor produselor si serviciilor, inclusiv energia electrica, gazele naturale si combustibilii. Accizele fiind prin definitie legate de produsele de lux, inseamna ca Tariceanu considera ca folosirea becului, gatitul la aragaz si insusi delictul de a minca (intrucit piinea, carnea, laptele, legumele se produc cu energie si se transporta cu combustibil, scumpirile acestora conducind implicit la scumpirea produselor) constituie un lux pe care doar oamenii de afaceri au dreptul de a si-l permite.

Din cota unica de impozitare, vreo trei sferturi dintre romåni nu cistiga nimic, vreun sfert cistiga 50.000 lei lunar iar, intr-adevar, cca. 0,1 % cistiga lunar intre citeva milioane si citeva sute de milioane de lei. Dar exceptind pe cei 0,1 %, pe care nimic nu-i afecteaza, lipsa cistigului promis sau citimea infima a acestuia pentru 99,9 % din populatie ii conduce pe acestia la o saracire accelerata, la pauperitate, la inanitie, la grabirea mortii naturale si la sinucidere.

In ce priveste celelalte argumente in sprijinul cotei unice, acestea parca vin dintr-un banc cu Bula:

– de unde sa-si gaseasca romånii cite 2-3 locuri de munca fiecare, in conditiile in care tocmai lipsa locurilor de munca a determinat 2 milioane de romani sa-si paraseasca tara?

– cum sa scoata la suprafata munca la negru, cind chiar plata noii cote de impozit ar insemna recunoasterea, implicita, din partea patronilor, ca pina acum au practicat munca la negru?

– cum sa faca mediul de afaceri din Romania mai atragator, cind de 15 ani incoace in Romania au investit doar firme straine care 1) practicau exclusiv evaziunea fiscala dupa care patronii dispareau; 2) cumparau societati romanesti in cadrul campaniei “privatizare la 1 $” dupa care vindeau activele si plecau; 3) spaguiau inainte sau dupa privatizare guvernantii pentru a li se oferi avantaje inexistente in caietul de sarcini al licitatiei? In Romania nu au investit niciodata serios investitorii seriosi.

Cota unica de impozitare  constituie in realitate un genocid premeditat al Aliantei D.A., in propriul lor interes.

Pentru a umple bugetul si a-si asigura luxul visat in anii de opozitie, Guvernul Tariceanu mai are o singura sursa la care nu a apelat inca: toti pensionarii peste 60 de ani, sa plateasca o amenda anuala intre 10 si 50 de milioane de lei pentru fiecare an de viata trait in plus fara a fi aprobat prin ordonanta de urgenta.

Dan Cristian IONESCU

(“Tribuna Antifascista” – nr. 22(42), trim. II/2005)

Nota redacției Incorect Politic: Ne-a mirat să aflăm că Dan Cristian Ionescu, autorul cărții “Codul lui Lucifer”, a scris pentru o publicație intitulată “Tribuna Antifascistă”. L-am întrebat pe domnul Ionescu dacă la momentul publicării articolelor sale în “Tribuna Antifascistă” știa că mișcarea antifascistă este una originar jidovească. Iată răspunsul său:

“Tribuna Antifascista” era organul de presa al Asociatiei Antifascistilor din Romania, infiintata prin lege. Nu am cunoscut membrii ei, dar stiu ca acestia erau batrini ilegalisti. Nu stiu daca printre ei erau si evrei, dar in anii ’50 ilegalistii evrei, scosi din functiile inalte de Gheorghiu Dej, au inceput sa cam plece din tara. Desigur ca a existat un interes la constituirea asociatiei: ilegalistii vroiau sa fie asimilati cu veteranii de razboi.

Membrii redactiei erau romani. Inainte sa incep sa scriu acolo, printul mi-a dat sa citesc citeva numere. Am vazut ca erau anti-NATO, anti-UE, anti-imperialismului american, deci erau pe gustul meu. Dar se pare ca la un moment dat eu nu am mai fost pe gustul lor. In orice caz, “Tribuna Antifascista” nu avea nici o legatura cu Antifa.

9 comments

  1. Vezi aici in Wikipedia despre tatal lui Dimitrie Callimachi, jurnalistul comunist Scarlat Callimachi , supranumit “printul rosu”!

    “CALLIMACHI HAD PHANARIOTE LINEAGE”, adica erau jidani din Fanar, chiar daca au intrat in familia CUZA prin alianta.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachihttps://en.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi
    Wikipedia
    Scarlat Callimachi or Calimachi (Romanian pronunciation: [skarˈlat kaliˈmaci]; nicknamed Prinţul Roşu,[1] “the Red Prince”; September 20, 1896–June 2, 1975) was a Romanian journalist, essayist, futurist poet, trade unionist, and communist activist, a member of the Callimachi family of boyar and Phanariote lineage

    . He is not to be confused with his ancestor, hospodar Scarlat Callimachi.

    https://adevarul.ro/news/politica/tribuna-antifascista-nou-organ-lupta-psd-1_50aca2af7c42d5a663874be6/index.html
    “Tribuna antifascista”, un nou organ de lupta al PSD 2 aprilie 2003, 21:21 de adevarul Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article 0 (0 voturi) 0 comentarii 0 share Tweet 1 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Vechii ilegalisti PCR, ridicati la rangul veteranilor de razboi Camera Deputatilor a decis, ieri, ca membrii unei asa-numite “miscari antifasciste” sa beneficieze practic de aceleasi drepturi ca veteranii de razboi – mai putin cele care decurg din calitatea de militar -, desi opozitia a protestat, apreciind ca in acest fel “vechii ilegalisti” ai PCR vor avea un statut identic cu cei care au luptat pe front in al doilea razboi mondial. “Pana si Nicolae Ceausescu sustinea ca a facut parte din miscarea antifascista din perioada interbelica. Ce facem, ii reabilitam pe vechii ilegalisti?”, a intrebat deputatul PRM Damian Brudascu. “Regret ca nu dispare stafia comunismului”, a protestat presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, cel care a initiat, impreuna cu Viorel Hrebenciuc si alti parlamentari PSD, proiectul de lege referitor la miscarea antifascista. Potrivit proiectului, aceasta miscare va deveni o asociatie de utilitate publica, va fi sprijinita sa editeze revista Tribuna Antifascista, iar membrii miscarii vor beneficia de aproape aceleasi drepturi ca si veteranii. Dorneanu a spus ca din aceasta miscare fac parte circa 800 de persoane, iar presedinte este un anume Dimitrie Calimachi. Intr-un interviu acordat presei de Calimachi in cursul anului trecut, acesta a relatat ca proiectul de lege initiat de Dorneanu a aparut dupa ce a avut o discutie cu presedintele Ion Iliescu, iar seful statului a acceptat sa sprijine miscarea antifascista. Calimachi a spus ca nu este de acord ca Romania sa devina membra a NATO. Potrivit lui Dorneanu, pana in 1989, miscarea antifascista era inglobata in asociatia veteranilor de razboi, dar ulterior cele doua s-au separat.

    Citeste mai mult: /adevarul.ro/news/politica/tribuna-antifascista-nou-organ-lupta-psd-1_50aca2af7c42d5a663874be6/index.html

    “Tribuna antifascista”, un nou organ de lupta al PSD
    adevarul

    Vechii ilegalisti PCR, ridicati la rangul veteranilor de razboi

    Descendentul lui Cuza: Regalitatea este o instituţie depăşită | Casa Regală a României (casa-regala.blogspot.com)

    Biografie

    Dimitrie Callimachi este ultimul descendent al familiei Cuza. Legătura de rudenie între familiile Callimachi şi Cuza este făcută prin Maria Cuza, care era soră cu tatăl domnitorului Cuza şi a devenit soţia lui Alexandru Callimachi. Aşadar, străbunicul lui Dimitrie Callimachi a fost văr cu Alexandru Ioan Cuza.

    Regalitatea este o instituţie depăşită în România şi, din această cauză, autorităţile nu ar trebui să declare 10 mai drept Ziua monarhiei, zi naţională, este de părere ultimul descendent al familiei Cuza, Dimitrie Callimachi.

    Cu ocazia Zilei Monarhiei în România, Dimitrie Callimachi (84 de ani) a vorbit, într-un interviu pentru romanialibera.ro, despre rolul regalitităţii în ţara noastră.

    Credeţi că ziua de 10 mai ar trebui declarată zi naţională?

    Nu. Regalitatea este o instituţie depăşită în România. În afară de Anglia, unde tradiţia Casei Regale britanice este recunoscută şi însuşită de popor, şi poate Spania, unde regele este foarte discret şi democratic, în restul ţărilor regalitatea nu mai are un rol important în societate. Eu sunt un adept al republicii. Consider că republica este o instituţie mai democratică, măcar în teorie. E adevărat că unii preşedinţi se transformă cu timpul în dictatori şi anulează constituţii şi democraţii. Totuşi, preşedinţii pot fi schimbaţi, în timp ce regii pot avea urmaşi discutabili.

    Ce părere aveţi despre Regele Mihai I?

    Am o părere bună. Regele Mihai I este o persoană discretă. În plus, are un merit nemaipomenit deoarece de el se leagă actul de la 23 august 1944, când România a ieşit din război. El era atunci comandantul suprem al Armatei, deşi foarte tânăr, şi a dat ordin ca armata română să înceteze operaţiunile pe front şi să alăture aliaţilor tradiţionali, Anglia şi Franţa. Aşadar, ca şi conducător, Regele Mihai a fost un om demn şi nu trebuia obligat să abdice.

    …………………………………………………………………………………………………………………………………….

  2. Articolul in sine, scris de Dan Cristian IONESCU (“Tribuna Antifascista” – nr. 22(42), trim. II/2005), este foarte bun si merita alta publicatie, dar e mai bine publicat asa decat deloc !

    Si la mai mare!

  3. Da, mesajul D;ui Ionescu mu lasa loc interpretarilor… a mai ajuns la cativa oameni, asta e singurul avantaj.
    Faptul ca ceilalti nu l-au publicat este problema de fond, neinteleasa atunci si degeaba inteleasa acum.
    Locul cel mai sensibilcare “ii” doare – homosexualitate, scanteia care duce la distrugerea individulu, a familiei, a moralei publice, a societatii.
    Initiativa legislativa de abrogare a legii de ratificare a Conventiei de la Isatambul este prima si singura conditie de start pentru a opri auto-distrugerea neamnului nostru.
    S avedeti cuum vor sari de c-r in sus din toata lumea, cu toate “organele”, … cu amenintari si cu santaj, cu acuzatii si cu sanctiuni.
    Fiindca de aici incep toate relele… Nici o societate, nici o civilizatie nu a supravietuit dupa ce a “dat drumul ” la sex “pe tunuri”, “pe toate partile”, liber cu oricine, oricand, oricat. Ca femeia e distrusa – cui ii mai pasa ca ea ce crede barbata deja – poate orice sa faca… ca barbatul.
    Da’ cine sa o faca – initierea abrogarii schizofreniei legalizate?
    Lumea e “furata” de cultul covidian=-vaccinist, e indurerata de poluare, taiatul padurilor, extrasul aurului cu cianuri, de forat in Marea Neagra… uitand ca degeneratii sexuali pot amana astea… dar in timpul acesta romanii, credinta, dragostea de Tara, sacrificiul patriotic… totul e distrus.

  4. Pelaghia Ciobotea

    Totuși: la întrebarea de care se putea face economie: ”Ce părere aveți de regele Mihai?” se răspunde: ”Am o părere bună. Regele Mihai I este o persoană discretă. În plus, are un merit nemaipomenit deoarece de el se leagă actul de la 23 august 1944, când România a ieşit din război”. Adevărul este că regele Mihai are pe mâini sângele câtorva sute de mii de Români, crimă pentru care nimeni și nimic nu îl poate ierta.
    Personal, îmi este rușine de mine însumi, că îmi pierd vremea citind inepții zise ”incorecte”, din punct de vedere politic.
    Corneliu Codreanu nu ar fi spus că monarhia este depășită, perimată, pentru România. Monarhia e una, iar persoanele ultimilor doi regi Hohenzollerni, de pe tronul României, cu totul altceva. Cele două chestiuni nu pot și nu trebuie să fie amestecate. Dacă totuși se face acest lucru, este pentru că maturitatea de gândire a multora dintre noi lasă de dorit. Simplul fapt al proclamației mincinoase a regelui Mihai (orele 23,00) din ziua de 23 August 1944, a costat Româmoa cam tot atâtea vieți cât cei trei ani de război, de până atunci. Pe de altă parte, iar acest aspect este poate chiar mai important, războiul nostru contra bolșevismului sovietic era just, servea nu numai interesele noastre românești, ci și ale binelui, adevărului, dreptății și omeniei în întreaga lume. ”Aliații tradiționali” nu erau nici aliați, nici tradiționali. Anglia și Franța erau state iudeo-muribunde, care, în cursul acestui secol își vor da obștescul, bine meritatul și rușinosul sfârșit. Războiul aliaților noștri germani, din anii 1941-1944, era și el just. Nu Germania a provocat războiul, ci Anglia, Franța, Statele Unite, Rusia Sovietică, adică aceleași puteri care au provocat și primul Război mondial. Cele două Războaie mondiale au fost, în principal, un război civil între popoarele Europei, în care s-au amestecat și Statele Unite, la Vest, plus Japonia la Est. România Mică a comis o mare eroare intrând în primul Război mondial, alături de statele iudeo-colonialo-banditești, Anglia, Franța. Sfârșitul acelui război a făcut din fosta Rusie țaristă principala putere iudeo-talmudică din lume, pe care, în ultimele nouă luni ale celui de al II-lea Război, noi înșine am ajutat-o, bătându-ne singuri, contra propriilor noastre interese, ca cei mai mari imebecili care au existat vreodată, printre popoarele de rasă albă. Ce dovadă mai mare vreți decât aceasta: Armata română ajuta pe Stalin să învingă Germania, în vreme ce soldații sovietici ne violau mamele, soțiile, fetele, bisericile etc., instaurând o epocă de bolșevism care a durat până în 1989, din ale cărui urmări ni se trage criza actuală, hoțiile, neisprăveala, mafia generalizată, care, probabil, ne vor șterge cu totul din istorie. În România Mică, Românii încă erau Românii, oameni întregi, ce trăiau din munca lor. În România Mare, Românii adevărați au fost persecutați, marginalizați, asasinați mișelește, de către cozile talmudice de topor liberalo-brătieniste, cu complicitatea Bisericii și miopia ramoliților flăcăi bătrâni din jurul neîmplinitului Iuliu Maniu. Intrând în primul Război mondial, de partea popoarelor decadente occidentale, și a țariștilor hrăpăreți, ne-am bucurat prostește de alipirea Transilvaniei, pe care mafio-miticii bucureșteni au transformat-o într-un fel de pubelă europeană. De la Cluj, Timișoara, Satu Mare, Oradea sau Arad se ajunge mai repede la Viena sau Munchen, decât la București. De ce? Pentru că, România a făcut din Transilvania pubela hoților mafioților și sclavilor, nu o țară de oameni întregi, cinstiți, mândri de trecutul lor și încrezători în viitor. Cu Ungurii trebuia să ne aliem, nu să ne dușmănim. Cine mai știe astăzi de lugojeanul Aurel C. Popovici, autorul Statelor Unite ale Austriei Mari? Incultura multora dintre noi este la fel de rea ca trădarea lui Iohannis, buimăcela lui Ciolacu sau Orban, hoția euro-bruxelleză a mafiotului Dan Barna. La Trianon am primit un cadou ce ne depășea puterile. După unii politicieni ai vremii, locul României Mici ar fi fost într-o federație austro, maghiaro-română-sârbă, ce ar fi constituit nucleul unei Europe ce nu ar fi putut fi invadată de sutele de milioane de migratori pe cale să africanizeze și să islamizeze Bătrânul Continent. În câteva zeci de ani, nepoatele noastre vor purta voalul islamic, nepoții noștri vor fi tăiați împrejur la 13 ani, dacă nu cumva la opt zile, iar aceste lucruri vor fi urmarea firească a trădării de la 23 August 1944, a neînțelegerii acestui lucru de către actualii creștino-ortodocși, incorecți politic, în realitate mai bigoți decât africanii, ce refuză botnița bandiților mondialiști, prinți roz, roșii, tricolori, transgenderi, lesbiene democrate, f-tăle Dracu pe toate!
    Dacă pe situl nostru mai citesc astfel de elogieri infantile, ale trădării de la 23 August 1944, mă voi despărți de voi toți, cu regretul și rușinea de a fi crezut că din orice se poate face bici, care să și pocnească.
    Maica Pelaghia

    • Întrebarea “ce părere aveți de regele Mihai”? nu apare în articol, ci la d-na Carolina Gunderode în comentariu, comentariu care nu reflectă opinia redacției și care este un citat dintr-un alt text.

      • Nu-i adevarat!
        APARE IN ARTICOL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

        CUM O SA GIREZ EU ASA O TARATURA DE ANTI-OM ????
        DECE NU CERCETATI ARTICOLUL INTEEEEEEGRAL ?

    • Maica Pelaghia, am citat printul rosu – eu detest acest rege ca si pe taica-su, cu toata fiinta mea !
      Va rog frumos nu scoateti citatul din context , care era acesta , dintr-un articol din romania libera :

      DECI VORBESTE CALLIMACHI PE CARE L-AM CITAT CA SA-I STIE LUMEA BINE ABERATIILE STALINISTE:

      Cu ocazia Zilei Monarhiei în România, Dimitrie Callimachi (84 de ani) a vorbit, într-un interviu pentru romanialibera.ro, despre rolul regalitităţii în ţara noastră.

      “Credeţi că ziua de 10 mai ar trebui declarată zi naţională?

      Nu. Regalitatea este o instituţie depăşită în România. În afară de Anglia, unde tradiţia Casei Regale britanice este recunoscută şi însuşită de popor, şi poate Spania, unde regele este foarte discret şi democratic, în restul ţărilor regalitatea nu mai are un rol important în societate. Eu sunt un adept al republicii. Consider că republica este o instituţie mai democratică, măcar în teorie. E adevărat că unii preşedinţi se transformă cu timpul în dictatori şi anulează constituţii şi democraţii. Totuşi, preşedinţii pot fi schimbaţi, în timp ce regii pot avea urmaşi discutabili.

      Ce părere aveţi despre Regele Mihai I?

      Am o părere bună. Regele Mihai I este o persoană discretă. În plus, are un merit nemaipomenit deoarece de el se leagă actul de la 23 august 1944, când România a ieşit din război. El era atunci comandantul suprem al Armatei, deşi foarte tânăr, şi a dat ordin ca armata română să înceteze operaţiunile pe front şi să alăture aliaţilor tradiţionali, Anglia şi Franţa. Aşadar, ca şi conducător, Regele Mihai a fost un om demn şi nu trebuia obligat să abdice.

  5. Dan Cristian Ionescu

    Wikipedia scrie adesea multe prostii. Cea mai flagrantă mi s-a părut mențiunea legată de familia de bancheri Sina (grecizat Sinas) din Viena, a doua bancă din Imperiul Austro-Ungar (cea mai importantă după banca Rotschild) despre care, întrucît erau bancheri, s-a pretins că ar fi fost evrei! Auzi, evrei creștini ortodocși în sec. 18! Familia Sina era în realitate o familie de aromâni proveniți din Moscopole. Am scris acum vreo 5 ani despre această prostie într-un articol, și pagina a fost modificată (ceea ce înseamnă că articolele mele nu sunt citite numai de fidelii redacțiilor).
    Alte prostii se referă la fanarioți și la familia Callimachi. Domnitorii din Țările Române intre 1711-1821 în Moldova și 1716 în Țara Românească sunt numiți fanarioți, adică greci din cartierul Fanar din Istambul (greci, nu evrei). Au fost și unii domnitori greci, dar generalizarea este greșită.
    Familia Callimachi (4 domnitori si un mitropolit) au fost la origine răzeși din nordul Moldovei, iar numele lor Călmașu a fost grecizat în Callimachi. Conacul lor era în Stăncești (actuala comună Mihai Eminescu) unde în prezent mai există doar capela necropolă a familiei.
    O familie și mai numeroasă de domnitori considerați fanarioți greci este familia Ghica (în total, inclusiv anterior perioadei numite fanariote, 9 domnitori în Țara Românească, 6 în Moldova, doi prim-miniștri după Unire, un președinte, cu 4 mandate, al Academiei Române și un sfînt catolic, prințul Vladimir Ghica). Aceștia erau aromâni din Albania.
    Cîteva cuvinte despre Scarlat Callimachi, cel numit „Prințul Roșu”. A fost comunist. Tinerii, ca să iasa din capcana întinsă cu perfidie de Vladimir Tismăneanu, ar trebui să învețe diferența dintre comuniști și bolșevici. Și-a impărțit moșia la țărani, a apărat în instanță – ca și Corneliu Zelea Codreanu și alți avocați de stînga – muncitorii greviști arestați de la uzinele Grivița, a fost și el închis în lagăr pe timpul lui Carol al II-lea. Cînd a văzut ce înseamnă bolșevismul, s-a retras din politică iar după moartea lui, casa i-a fost percheziționată și s-au ridicat opere de artă și documente.
    A scris un roman autobiografic, în care eroul principal poartă alt nume (“La răscruce de vremuri”). Nu l-a vazut publicat, dar totuși acesta a apărut prin grija fiului său Dimitrie în anul 2009.
    Prințul Dimitrie Callimachi nu a fost fesenist sau iliescian, cum se dă cîteodată de înțeles prin articole. L-am cunoscut în decembrie 1989 cînd împreună cu Niculae Cerveni și a alți prieteni am înființat Partidul Socialist Liberal, devenit ulterior PNL-CD. Ne uneau multe puncte de vedere comune, de la lupta împotriva celor care se cocoțaseră la conducerea țării la adversitatea față de UE și NATO.

Leave a Reply

Your email address will not be published.