Home / Educativ / Sigmund Freud împotriva bărbatului (VIII)

Sigmund Freud împotriva bărbatului (VIII)

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Septembrie 11, 2022

 

Sigmund Freud împotriva bărbatului (VIII)

 

Bărbatul e mai greu de discreditat, în ochii lui şi ai altora, acuzându-l de activităţi sexuale, inclusiv anormale. În materie sexuală, bărbatul este partea activă, particu­laritate ce nu-i poate fi răpită ori înjosită fără a bana­liza și com­pro­­mite comerţul psihanalizei. Trebuia găsit altceva. Psihologul falselor abi­suri inventase instinctul sexual, dar s-a dovedit că bărbaţii, mai ales intelec­tualii, nu acceptă găselniţa contrazisă de propria experienţă, ce arată că acesta nu joacă niciun rol în activităţile genezice, răpindu-le o parte din puterea şi acurateţea psihică. Aşa a ajuns Freud la inventarea sublimării.

Ca multe alte găselnițe freudiene, sublimarea este plină de pete negre, definiţiei lipsindu-i explicaţiile necesare. Nu ni se spune cum şi în ce fel fenomenul fiziologic numit de el instinct sexual, simplul act al coitului, se metamorfozează în tendinţe intelectuale din cele mai diverse, în toate dome­niile de activitate mintală omenească. Ca de obicei, Freud şi psihanaliştii privesc cu cel mai suveran dispreţ setea de cunoaştere, care pentru ei se con­fundă cu ignoranţa doctă.

Nu-i greu de înţeles ce l-a împins pe Freud să inventeze sublimarea instinctului sexual. Ideile lui merg de la mână pân-la gură, ceea ce, parțial, se explică prin faptul că bărbaţii nu acordă acelaşi sens cuvântului şi activităţii amoroase. Pentru parti­zanii lui Freud, amorul este fizic şi corespunde coitului. Pentru ceilalţi, mai evoluaţi, amorul este un recep­tacol de sentimente, exploa­tate de autori în operele lor, cazul unor clasici, mai ales romantici. Fericite sau nefericite, iubi­rile le-au inspirat acestora cea mai mare parte a inspiraţiei literare. Pentru cei ce nu privesc de aproape şi ratează esenţa lucrurilor, nu era prea greu de arătat că instinctual sexual este un puternic incitant al activi­tăţii mintalo-scriitoriceşti. Era normal să crezi că activităţile şi realizările pleacă de la amor, sub forma instinctului sexual, înzestrându-l apoi pe acesta cu sublimări fanteziste. Pentru cei mai mulţi scriitori, savanţi, medici, gândi­tori, activităţile sexuale n-au fost niciodată o stimulare, ci mai curând o piedi­că, drumul cel mai scurt către perversiune şi degenerare, de care mulţi s-au ferit cu toată grija şi înţelepciunea. Bărbatul a înţeles că realizările econo­mice, estetice şi intelectuale au cauze din cele mai diverse: ambiţie, bani, plăcerea de necunoscut ori a descoperirii. Oată în plus, Freud s-a dovedit ignorant, ori poate a disimulat ceva în care mâna intră ca în mânuşă.

Freud a exploatat cu pricepere sentimentalitatea pentru iubire, pretinzând că orice realizări provin din aceasta. Apoi a profitat de echivocul lăsat să pla­neze peste acest sentiment, atribuindu-i, în toate cazurile, o origine sexuală, fără să recu­noască varietatea sentimentelor ce ne animă, nici să admi­tă cauze­le lor foarte diferite. În instinctul sexual, el a cuprins iubi­rea şi orice alte senti­mente, falsificându-le sensul şi conţinutul, căci, pentru el, totul este coit. Fenomen pur fiziologic pur fizic, coitul nu are cum să sublimeze. Lipsit de orice posibili­tate de comportament şi realizare intelectuală, Freud a fost incapabil să furnizeze explicaţia sublimări lui ipotetice.

Subliniem abilitatea cu care Freud ne-a făcut să acceptăm ce nu există, umflând cuvinte goale de sens, rezultat pentru care a furnizat un important şi serios efort. Se consideră că a lucrat cam 120 000 de ore, adică zece ore pe zi, vreme de patruzeci de ani. Totuşi, el nu a scris decât vreo cincispre­zece cărţi, a ţinut un număr de confe­rinţe, cam puţin faţă de timpul acordat scrisului, mai ales că i se cunoaşte uşurinţa de expresie şi uzajul stenografiei. Jules Verne, autor de mare imaginaţie, ca şi Freud, a scris peste o sută de cărţi, docu­men­tarea fiindu-i serioasă şi profundă, romanele lui păstrând toată savoarea şi capacitatea anticipativă. Foarte conştiincios în munca şi activitatea lui, Jules Verne a fost fidel realităţii şi cunoş­tinţelor ştiinţifice, calităţi ce îl situează peste genul de activitate al lui Freud, a cărui documentaţie a fost redusă, relativă, contrară datelor ştiinţei și experienţei omeneşti, deşi cele de care s-a ocupat îl obligau să aibă cunoştinţe întinse de fizio­logie şi psihologie, înainte de a îndrăzni să scrie o pagină despre acestea. Munca prestată a constat în ascun­derea și falsificarea lipsurilor, activitate grea, penibilă, contrară norma­lității și între­gii gândiri universale. Adoptând poziţia falsă şi instabilă cunos­cută, el a încercat să convingă omenirea de ideile sale ireale, să facă accep­tabile propriile-i concepţii prin interpretare şi prezentare intelectualo-prestidigitatorie. Numai el ştie de câte ori s-a ciocnit de dificultatea eşafodării falselor raţionamente, ce contraziceau judecata sănătoasă şi bunul simţ al celor normali, al majori­tăţii oamenilor. La ce bun aceste eforturi prodigioase pentru a imagina exemple de natură să confirme teze absolut false şi explicaţii greu credibile sau inadmisibile.

O astfel de falsificare a realităţilor şi cunoaşterii nu s-a putut face fără ca noi să ne dăm seama. Până de curând, ne-ar fi fost dificil să vorbim, pentru că nu aveam suficiente elemenete de judecată. Pe măsura analizării operei freu­di­ene, concluzia noastră a devenit demon­strabilă și putem expune mijloacele prin care Freud a lovit însuşi piedestalul întregii omeniri.

Minciunăria numită psihanaliză nu s-a putut clădi fără încălcarea oricărei idei despre adevăr și realitatea imediată. Iată mij­loacele de care s-a servit Freud pentru a atinge, murdării şi insulta întreaga omenire: ignoranţă reală sau intenţionată, disimulare, generalizări abuzive, siste­matizări imaginare, falsificarea datelor și documentelor de orice fel, mai ales istorice, mijloace utilizate potrivit necesităţilor, separate sau coordonate metodic. În cele ce urmează, le vom întâlni aproape la tot pasul.

 

Fragmente extrase din cartea FREUD A MINȚIT, de Dr. Jean Gautier

Episoadele anterioare:

I –   Despre Sigmund Freud

II – Sigmund Freud, precursor pentru LGBTQ+

III – Sigmund Freud disprețuiește ființa omenească

IV – Sigmund Freud – Apostol Fondator al LGBTQ+

V – Sigmund Freud împotriva inocenței copiilor

VI – Omul primitiv merită mai mult respect decât i-a acordat Sigmund Freud

VII – Sigmund Freud împotriva femeii

4 comments

  1. “Nu ni se spune cum şi în ce fel fenomenul fiziologic numit de el instinct sexual, […] se metamorfozează în tendinţe intelectuale din cele mai diverse,”

    E vorba despre instinct, nu despre activități:

    http://grauntele.eu/transmutarea-energiei-sexuale/

    “Despre energia sexuală am găsit scris și în cartea Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie – Antologie de cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arsenie Boca, menționată ca și energie genezică. […]:

    ‘Printr-o morală riguroasă sau după cum e dorința lui Dumnezeu, energia genezică trece ca o energie vitală în sânge. Ea se mai numește astfel și energie hormonică. Când o ai în sânge, ea îți asigură sănătatea în întregime a tuturor organelor. Tot prin această energie hormonică se asigură buna funcționare a sistemului nervos în general. Energia aceasta, care-și are sediul în organele genitale, cu funcție endocrină, dacă e bine strunită, trece în sânge, se convertește în altă energie și dă organismului sănătate completă, perfectă.'”

    Jules Verne de multe ori n-a prea nimerit-o cu știința și în ziua de azi e cam aiurea să mai citești vreo carte scrisă de el, cu ceva excepții:

    https://archive.org/details/jules-verne-complete-works-epub/

    PDF, pagina 12684 (Foundling Mick)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *