Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Septembrie 21, 2018
Preluat de pe Justițiarul:
Prima scrisoare, foarte larg deschisă
Antiromânului perfect
oricât te-ai pierde printre verbe,
ca să-ți dosești duhoarea din plămâni,
ești doar marioneta-n care fierbe,
fără de margini, ura de români
orfan de sentimentul țării tale
pe care-o-njugi pieirii neclintit,
ne vinzi în târgul poftei radicale
din care însuți ești preazămislit
laș până-n rărunchi și despot nemilos,
nărod în toate câte poți să fii,
ne-ai întors și cimitirele pe dos,
nimeni să nu se poată odihni
liberal – un șarlatan politic uns
spre-a plăvăni o Țară și un Neam,
ne-ai stat în suflet ca șarpele, ascuns,
și-acum ne smulgi trecutul de pe ram
în disprețul condiției umane,
care te roade peste tot ce vrei,
suntem cu toții banale „ghinioane”,
noi bieți români, iar ei „niște evrei”
ai furat onoruri, titluri, case, bani,
buna-credință-a omului de rând,
copii să îi vinzi precum pe bolovani,
antiromânismul în tine fremătând
inteligență cutră, apatridă,
patriot de operă și scenă,
în tine-i neîncetat gravidă
setea de putere prinsă-n genă
daltonist politic, dominat de negru,
țara îți este vacă și hotel,
în jurul tău nimic nu e integru,
în statul subteran sau paralel
păpușari de dincolo de țară
te joacă pehlivane precum vor,
în legea lor ești cartea cea mai rară,
în legea brazdei ești doar un trădător
cu fălcile trosnind de răutate
și rânjetul malefic fluturând,
ții România cu mâinile la spate
și capul măsurându-se-n pământ
efect estetic al prostiei rare,
arogant chiar și cu umbra ta,
plăvane vrei în toate dezbinare,
în tot ce mai respiră-n calea ta
cu creierul zgârcit de la natură,
hulpav până în străfundul firii,
ai pângărit la prima cotitură
chiar Ziua Românească a-ntregirii
scut înrăit a tot ce-i peste lege,
meditator de hoți și derbedei,
în pușcării mai mulți „penali” spre-a merge
ai devenit der Führer în Știrbei
nu ai știut de imnul slavei noastre
până s-ajungi vătafu-acestui stat
și-acum peste cravatele-ți albastre
pui laba peste cordu-ți defectat
acum, atât… ești mult prea greu plăvane
în antiromânismul tău perfect,
dar anticorpii vechilor canoane
au grijă să se termine corect!
Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache, Soldat Român
A treia scrisoare
Antiromânului perfect
Moto: „Statul nostru nu are altă rațiune de a fi decât aceia că e stat românesc, deci
desvoltarea elementului românesc este
și cată să fie ținta noastră de căpetenie.”
(M. Eminescu, Timpul, 13 August 1878)
România, cosmopolit condusă
de apatrizi și de analfabeți,
e Mama ce ne apără, răpusă
de wiermerii ce-i știți, dar nu-i vedeți
e-o vorbă printre noi, în sat, la țară,
pe care-o poți afla fără miros,
că `ăl făcut, așa, la vorbă rară,
ne „este MARE, PROST și TICĂLOS”
incompetent în toate ale țării
pe care o urăște din rărunchi,
plăvanu-adulmecă din capul scării
vrerea-i să ne vadă în genunchi
vuvuzele și pâine poleită,
circ postmodern și drepturi amețite,
putere triumfală, dar sleită
de rânjete aflate la cuțite
pe care pehlivane le înarmezi
în delirul psihic al grandorii
în care rătăcești și te visezi
tronând nesfârșite teritorii
în Parlament, ca să-ți susții lacheii
ai dat un recital fără cusur,
te-ai agățat de marginea ideii
rânjind ca prostălăul, tur-retur
în bale îți struneai buccinatorii,
privire-o bulbucai ca un smintit,
vroiai să-ți duci înfrânții spre victorii,
partidul tău, mereu reconvertit
râdeai, dansai, dădeai aprins în spume,
butoanele te manevrau atent,
scrâșneai ca-n vremea tristă-a ciumei brune
când a-ngrozit cumplit un continent
te răsuceai ca la parada modei,
discipolii te-aplaudau senili,
și-n felul tău îi arătai custodei
clica ta de slugi și imbecili
păreai lovit de pestă și turbare,
retinele-ți jucau tremurător,
în boala ta, de-acum fără scăpare,
visezi , plăvane, că ești nemuritor
respirai arar, ca-ntr-un prezervativ,
și te visai smucit de gâtlegău
spre-o finalizare, în legislativ,
să simți sfârșitul lumii-n ciocălău
amintind de un celebru tribunal,
cu roluri, însă, inversate,
ieșind din boxă, cu glasul capital
și mintea ferecată-n noapte,
ai acuzat perfid guvernul de gazare,
la fel jandarmii, bunii noștri frați…
Europa mai plânge în cuptoare,
eram și eu atunci printre gazați
pui moartea înainte-a tot și toate,
trecutu-ți are ultimul cuvânt,
„A trebuit să moară oameni”, gloate,
pofta-ți să se înalțe fluturând
trișor de top și mitoman de rasă,
meditator de antiromânism,
vrei Țara să ne-o dai afar` din casă,
într-un exces nazist de leninism
Totalita, Muci, Paie și Bubosu,
Flegmă, Zapardina, Clanță, Ghioase,
Muza, Trepanata, Preș, Ghebosu,
toți, plăvane, stau la rând la oase
nu vor mai mult, oricare din oscioare,
vânzare-angro a țării este costul,
blestem ești României și tumoare,
iar hoților de Țară, adăpostul
ai înrolat cohorta purulentă
sub steaua magnificului Sică,
și-n loc să rupă secera în Deltă,
Buldogul îl săruți pe gigilică
păi cum să se înscrie la Jilava,
profesor pentru hoți și infractori,
când el, electoral, conduce pleava
cu care-i prăduiești pe electori?
instinctele rapace te sugrumă,
nimic din ce e om nu mai suporți,
plăvane ești adevărata ciumă,
moartea neagră pândindu-ne la porți
și-n tot acest exces de tainică valoare(!)
îți spunem, spre a ști, nu-i ultima scrisoare…
Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache ~ Soldat Român
București, 7 octombrie 2018
P.S. D-lui Sică
nimic-nimic din ce a fost odată,
Partidul Mandolină cere-un bis
și vrea isprava „Chioru`” repetată
în cheie postmodernă, cu Golanis
e mult prea mult, doar un blestem vă ține
s-aduceți Țării-n frunte ticăloși,
se scoală Brătienii-n cimitire
partidul să-l redea la sănătoși…