Cum să faci un partid mare (4)

Călin Kasper
Incorect Politic
Noiembrie 11, 2026

Cum să faci un partid mare (4)

 

8a. Modernizare cu rădăcini

Un slogan lansat de un partid, intitulat “Modernizare cu rădăcini”, mi-a adus aminte de o întâmplare cu Thomas Alva Edison, pe vremea când purta pantaloni scurţi şi mergea la şcoală.

Era prin anul 1858 şi deşi telegraful fusese inventat doar în anul 1835 iar alfabetul Morse în 1838, Thomas a învăţat alfabetul Morse şi apoi i-a învăţat şi pe toţi colegii lui să transmită mici propoziţii, prin bătăi cu capătul creionului în scândura băncii din clasă.

Odată a venit un inspector şcolar, care cunoştea şi el afabetul Morse şi a fost foarte suprins când a remarcat că copiii transmiteau celui scos la tablă, textul lecţiei pe care el n-o învăţase. La terminarea orei, învăţătoarea l-a întrebat pe inspector ce părere are de copiii ei, care sunt foarte bine pregătiţi.

Da, zice inspectorul, aşa ar fi, dacă celor scoşi la tablă nu le-ar fi transmise răspunsurile corecte cu ajutorul alfabetului Morse.

La următoarea oră, învăţătoarea le-a spus foarte supărată copiilor, ca să nu mai folosească alfabetul Morse, ca să-i salveze de note proaste pe cei leneşi.

Dar ea săraca habar nu avea că alfabetul Morse pe care ea-l voia interzis, consta tocmai în acele ţăcănituri de creion. Aşa că procedeul avea să continue mult timp după vizita inspectorului.

La fel se petrec lucrurile cu un partid care-şi zice istoric şi care vrea rădăcini, care să extragă sevă doar din istoria partidului pe care conducătorii lui inculţi, o cred glorioasă.

Sevă otrăvită de altfel, fiindcă acest partid a înfrânt sângeros revolta ţăranilor răsculaţi din anul 1907 iar apoi un alt guvern al lor condus de Gheorghe Duca, a introdus crima în politica ţării.

Fără condamnare pronunţată de o instanţă, guvernul lui a ucis oameni nevinovaţi, cu ajutorul jandarmilor. Prima victimă a acestui guvern criminal a fost studentul Virgil Teodorescu, care a fost suprins lipind afişe electorale pentru partidul “Totul pentru ţară” la Constanţa. Arestat pentru acest „delict”, a fost dus în beciul siguranţei şi împuşcat mortal, în data de 22.11.1933. Cu asemenea rădăcini putrede, nu va fi de mirare că acest partid va deveni cât de curând el însuşi istorie.

9a. Partid cu rădăcini

Şi totuşi ideea aceasta cu rădăcinile nu este chiar atât de greşită, dacă ar fi aplicată cu înţelepciune. Nu într-o istorie controversată trebuie să-ţi cauţi rădăcinile.

Simion Bărnuţiu a spus la adunarea din 14 mai 1848 la Blaj o vorbă, care azi e mai actuală decât oricând: “Ţineţi cu poporul toţi, dacă nu vreţi să rătăciţi”.

Deci un partid ca să nu rătăcească, trebuie să-şi înfigă rădăcinile şi să-şi tragă seva din mijlocul poporului, respectând dorinţele neamului şi valorile lui naţionale.

Cu alte cuvinte, un partid trebuie să reflecte dorinţele neamului şi nu pe ale partidului, sau pe ale conducerii lui. Ca partidul să nu rătăcească, va trebui să aducă decizia cât mai aproape de organizaţile locale şi de membri săi.

Fiind o parte din popor, membri PI vor reflecta o mare parte din aspiraţiile neamului. Trebuie doar create mecanisme ca vocea membrilor să fie auzită şi luată în seamă. Doar în aceste condiţii un partid se poate numi “naţional”.

10a. Dezvoltare locală

Am arătat că concentrarea puterii absolute în mâinile unei conduceri a unui partid (sau organizaţii), deci inclusiv în cazul PI, poate duce la dictatură şi deci la rătăcirea de popor, ceea ce este la urma urmei contrare statutului şi programului partidului.

Fiindcă devierea aceasta se regăseşte la multe partide, pentru îndreptare trebuiesc gândite noi mecanisme, care să împingă o mare parte din puterea de decizie spre organizaţiile locale.

Dacă recunoaştem necesitatea ca PI să fie un astfel de partid antisistem, atunci vom fi obligaţi să acordăm aceeaşi suveranitate conducerilor locale, de care se bucură conducerea centrală.

Asta presupune remodelarea profundă a tuturor obiceiurilor şi cutumelor de care profită conducerile partidelor, ca să-şi asigure puterea absolută în luarea deciziilor.

Privind din acest punct de vedere, nu este drept ca asociaţiile locale să verse toată cotizaţia conducerii centrale. Ce-ar fi dacă doar jumătate din cotizaţii ar fi virate partidului, iar cealaltă jumătate să rămână la organizaţiile locale?

De ce centrul să aibă nevoi financiare, iar organizaţiile locale nu? Au şi ele cheltuieli, deci au nevoie de mijloace financiare ca să le satisfacă.

Prin această acţiune se face nu numai dreptate, ci se şi acordă o autonomie sporită organizaţiilor locale, a căror responsabilitate trebuie să crească, odată cu libertatea de acţiune pe plan financiar.

În acest fel în curtea partidului vor creşte şi se vor forma cadre de conducere bine pregătite, cu membri care se deprind să ia decizii şi să acţioneze şi independent, nu numai îndeplinind ordinele de la centru.

Conducerea centrală a partidului PI va avea importantul rol de supraveghere şi coordonare, va declanşa acţiuni comune la nivel naţional şi va da directive generale organizaţiilor locale.

Vă reamintesc că acum câţiva ani, un preşedinte de partid important (care avea Comisia Etică descrisă în statut dar în realitate ea nu exista), a devenit şi preşedintele comisiei etice. Evident nestatutar.

În această calitate a înlocuit cu de la el putere conducerea filialei din Italia pe motive subiective. A mai înlocuit pe preşedintele filialei Timişoara, pentru că n-a vrut ca să pună nişte lumânări la sediul altui partid.

Au fost nişte excese, care între timp au fost corectate. Asta se întâmplă uneori, când actul de decizie este doar la conducerea partidului iar membri şi organizaţiile locale nu au niciun cuvânt de spus.