Călin Kasper
Incorect Politic
Noiembrie 8, 2026

Cum să faci un partid mare (1)

 

Notă

Aceasta este o lucrare de trezire în conştiinţă a cititorului, constituind totodată un mănunchi de proceduri pentru conducerile partidelor, dar şi al membrilor, pentru ca organizaţia din care fac parte să devină tot mai activă şi mai puternică.

Aici sunt explicate mecanismele prin care un partid poate ajunge rapid nu numai la vizibilitate naţională, dar şi ca să devină un organism social puternic, indestructibil.

Acest construct nu se poate realiza fără contribuţia conştientă şi entuziastă a membrilor lui.

Introducere

— Salut Căline, ce mai faci? Nu am mai stat de multă vreme la taclale!

— Ai dreptate, Gogule. Ce-ţi face familia? Toate bune? Cum s-a obişnuit ăl mic la grădiniţă? Eu tocmai am terminat romanul “Desaga scriitorului”.

Este o lucrare de 500 de pagini şi acum mă odihnesc oleacă, fiindcă am dat pinteni ca s-o termin, ca să nu mă prindă evenimentele răsturnătoare care vor veni cu nădragii în vine.

— Da, toată lumea e bine, dar eu te sun din altă pricină. Doi prieteni de-ai mei, Onoratu şi nea Caisă, împreună cu mine, ne-am hotărât să înfiinţăm un partid.

Am încercat mai întâi să ne lipim de unul dintre cele existente, dar am fost dezamăgiţi de toate, aşa că ne-am gândit să înfiinţăm un partid al nostru. Te-ar interesa să participi la un astfel de proiect?

— Îmi aduc aminte că am discutat despre o astfel de acţiune după ce ne-am întâlnit cu George Simion şi cu Târziu în Italia, dar apoi am renunţat la acel plan, nu mai ştiu din ce motive.

Doar că, eu sunt acum mai aproape de 80 de ani decât de 70 şi s-ar putea să fiu căutat pe acasă, în timp ce eu fac planuri din cuţite şi pahară cu voi. Dar dacă vreţi, v-aş putea spune părerea mea şi apoi să faceţi cum credeţi voi că este mai bine.

Mă mai gândesc şi că unul ca mine, care a scris o istorie a Mişcării Legionare, n-ar da bine într-un partid nou. De fapt, n-ar da bine nici într-unul vechi, din cauza ingnoranţei şi răutăţii multora.

Eu am meditat mult asupra comportamentului şi acţiunilor partidelor din România. La multe le-am studiat Statutul şi Programul de Ţară şi le-am descoperit mai multe slăbiciuni, care le trag în jos în ceea ce priveşte aderenţa la popor.

Cu asta v-aş putea ajuta. Sunt convins că ştiu cum trebuie procedat, ca un partid nou înfiinţat să cucerească în cel mai scurt timp inimile românilor. Dacă sunteţi de acord eu sunt pregătit să întocmesc o lucrare, care să vă ajute în demersul vostru.

1a. Prima condiţie

Poporul român a fost înşelat de prea multe ori, ca să se mai încreadă în promisiunile politicienilor, indiferent de la ce partid ar veni ele. În acest climat de suspiciune, prind foarte repede dezinformările şi diversiunile, care înveninează şi mai mult atmosfera în societate.

Cum este în afara lor, la fel de otrăvită este atmosfera şi în interiorul partidelor: nimeni nu are încredere în nimeni. Din cauza asta, membri partidelor sunt pasivi şi lipsiţi de acea motivaţie şi elan, care face un membru să devină activ şi plin de iniţiativă. Deci, folositor partidului.

Membri ştiu că felul în care sunt conduse unele partide de la noi, indiferent de ce scrie în statut, nu le va face munca nici apreciată şi nici recunoscută, aşa că preferă să stea cuminţi, sau cel mult să se prefacă că sunt activi.

Această situaţie permite conducerii partidelor să facă jocurile politice pe care şi le doresc, indiferent dacă acţiunile lor sunt conforme sau nu cu statutul, sau sunt chiar contra intereselor românilor. Nimeni din partid nu va scoate niciun murmur la asemenea trădări, care în viaţa politică românească sunt la ordinea zilei.

La urma urmei fiecare partid pretinde, cel puţin în documentele fundamentale, că are cele mai bune intenţii pentru ţară şi pentru popor. Dar poporul nu vede deloc la majoritatea partidelor această grijă faţă de ţară şi neam.

Aceste proceduri vicioase, vor trebui evitate de Partidul Iepuraşilor (PI), care se va strădui să aducă aer proaspăt în viaţa politică românească.

Prima condiţie ca organizaţia să pornească pe un drum ascendent, este crearea încrederii absolute în conducerea partidului. Pentru a realiza acest lucru, este necesar ca cei care conduc partidul să fie de bună credinţă, să impună de la început transparenţa în luarea deciziilor şi asigurarea unei discipline de partid pe care s-o respecte toată lumea. Dar mai ales, să se dea posibilitate membrilor ca să participe la luarea deciziilor fie prin consultări sau chiar referendumuri prin care să se ia act de voinţa majorităţii membrilor organizaţiei.

Va fi nevoie de un sistem care să monitorizeze activitatea fiecărui şef de organizaţie locală, judeţeană sau centrală şi fiecărui membru de partid să-i fie respectate toate drepturile pe care le are prin statut. Absolut toate!

2a. Gata cu gargara. Trecem la treabă!

— Încep cu paşii concreţi care trebuie urmaţi, ca lucrurile să pornească bine. Deci, aţi întocmit statutul partidului, programul şi documentele fundamentale. Apoi, nu l-aţi înregistrat încă la tribunalul Bucureşti, ceea ce este foarte bine. S-ar putea ca să mai fie nevoie de modificări.

Aţi creat şi o pagină oficială de web a partidului, şi una pe facebook, unde veţi prezenta activităţile curente ale PI.

Până aici era totul perfect. Dar într-o zi, le spun celor trei prieteni la o şedinţă pe Zoom:

— Să zicem că sunteţi sunaţi de la Piteşti de un cetăţean, care vă spune că el a citit statutul, programul şi tot ce s-a expus pe pagina oficială a partidului şi împreună cu câţiva prieteni, ar vrea să înfiinţeze o filială judeţeană în Argeş. Nu-l cunoaşteţi pe om, nu ştiţi ce hram poartă şi nici câte parale face. Poate fi foarte bine un infiltrat sau un oportunist. Cum credeţi că ar fi bine să procedaţi?

I-am văzut pe cei trei clătinându-se puţin, ca lanurile de grâu în bătaia vântului de iunie, aşa că am adăugat:

— În acest caz, răspunsul vostru nu poate fi decât afirmativ. Decât nimic, mai bine o filială condusă de un ins neverificat. Validarea persoanelor de conducere se va face pe parcurs. Am văzut că în statut aţi prevăzut o Comisie de Etică…

— Am tras şi noi cu ochiul la statutul altor partide…

— Nu este nicio ruşine, aşa face toată lumea. Doar că nu trebuie să lăsaţi prevederi din statut care să fie lipsite de conţinut. Am doi prieteni care au completat un formular ca simpatizanţi la un partid încă de acum un an de zile şi nici în ziua de azi n-au fost contactaţi de nimeni, semn că prevederea aceasta din statut a rămas o vorbă goală în acel partid.

Nici una dintre filialele voastre nu are voie să acţioneze altfel, decât îi impune statutul. Nici direct şi nici prin omisiune.

Ele vor avea libertate suficientă, cu mult mai mare decât la alte partide, unde disciplina de partid este înţeleasă îngust, ca supunere oarbă faţă de conducere. La voi va fi altfel: conducerea se va supune deciziilor membrilor.

Aşa că va trebui să mergeţi cu prima ocazie la Piteşti, ca să vă cunoaşteţi direct cu conducătorii filialei judeţene şi să le vorbiţi despre egalitatea dintre iepuraşi şi anume că toţi, indiferent pe ce scară de organizare se află, au aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii. Apoi îi veţi cere neîntârziat şefului de filială, să desemneze un preşedinte al comisiei judeţene de etică.(CEJ)