Home / Educativ / Întrebarea zilei – Se justifică intrarea României în război împotriva Rusiei, în cazul în care această țară ar invada Transnistria și Republica Moldova?

Întrebarea zilei – Se justifică intrarea României în război împotriva Rusiei, în cazul în care această țară ar invada Transnistria și Republica Moldova?

Incorect Politic
Aprilie 30, 2022

Întrebarea zilei adresată profesorului Corvin LUPU (I)

Incorect Politic vă prezintă o nouă rubrică, Întrebarea Zilei, în cadrul căreia ne vom adresa unor personalități din lumea naționalistă și intelectuală pentru a clarifica situații care ne macină pe fiecare dintre noi. Revoluție prin educație nu se poate face fără dezbateri deschise, fără dialog și un schimb de informații onest, în care realitățile incomode sunt discutate și analizate. Iată întrebarea zilei:

Se justifică intrarea României în război împotriva Rusiei, în cazul în care această țară ar invada Transnistria și Republica Moldova?

 

Sterie Ciumetti:  Domnule profesor, se justifică intrarea României în război împotriva Rusiei, în cazul în care această țară ar invada Transnistria și Republica Moldova?

Corvin Lupu: Dumneavoastră conduceți o publicație jurnalistică, nu o revistă științifică. Răspunsul la această întrebare se poate da cu sufletul, cu inima, cu sentimentele de dragoste față de români și românism, sau se poate da printr-un comentariu cu caracter istoric și de analiză politică științifică. Dacă judecăm cu inima, cu sufletul și cu dragostea noastră față de conaționalii noștri din Basarabia, răpită de țarii ruși, fapt recunoscut și de corifeii comunismului, Marx, Engels și Lenin, atunci răspunsul ar fi unul entuziast, pozitiv, de voluntariat militar în favoarea conaționalilor noștri și de intrare a României în război. Dar această judecată nu este una profundă, nu este științifică, ci este una superficială.

Eu am să aleg să vă spun după ce principii voi comenta eu întrebarea dumneavoastră și cum voi da eu răspunsul la ea.

Analiza științifică de științe politice trebuie să se facă la fel ca în justiție. Eu așa i-am învățat pe studenții mei. Analistul politic de profesie trebuie să fie un judecător. El trebuie obligatoriu să asculte și să ia în seamă și în calcul ambele părți aflate în conflict. Nu se poate judeca/analiza un conflict între două părți doar prin prisma părerii, intereselor și dorințelor uneia dintre părți. Când adevărul este, ca de obicei, undeva pe la mijloc, judecătorul/analistul NU poate să îl dea în întregime unei singure părți. Aceasta ar fi o judecată nedreaptă, care nu poate fi luată în seamă și nu are valabilitate științifică.

Orice analiză științifică trebuie să plece de la niște realități ale lumii contemporane care nu pot fi ignorate de analist, chiar dacă mari politicieni ai Lumii le ignoră, în goana după promovarea unor interese de moment istoric.

În cazul concret al războiului declanșat de Rusia în 24 februarie 2022, mă refer în primul rând la înțelegerile scrise de la sfârșitul celui de al doilea război mondial între învingătorii în război, SUA, URSS și Marea Britanie. Cu acele prilejuri, s-au împărțit sferele de influență de pe globul pământesc între marile puteri, PENTRU ETERNITATE. Așa s-a consemnat în acele documente secrete. Acele trei mari puteri ale Lumii au decis și toate celelalte state de pe glob s-au supus, cu sau fără voie, ca aceste înțelegeri să fie regula după care să se ghideze ele în raporturile internaționale. Semnatarii au precizat că acele înțelegeri nu pot fi modificate în viitor. Ar fi putut fi completate cu detalii, dar nu modificate.

Timp de jumătate de secol, pacea în Europa a fost apărată de faptul că cele trei mari puteri învingătoare în război AU RESPECTAT SFERELE DE INFLUENȚĂ. Mihail Gorbaciov, secretar general al PCUS între 1985-1991, a promovat o serie de experiențe social-politice și economice falimentare pentru Uniunea Sovietică și a ajuns să trebuiască să gestioneze o mare criză financiară, socială și politică în propria sa țară. Aflat în mare dificultate, atacat de două puternice curente politice din URSS, Mihail Gorbaciov a acceptat să facă unele concesii de la tratatele sferelor de influență. Aceste concesii au fost făcute verbal, pentru că înțelegerile erau atât de trainic încheiate încât nici una dintre puteri nu dorea să le denunțe. Așa s-a încheiat Acordul verbal din Malta (2-3 decembrie 1989), prin care s-a permis schimbarea tuturor regimurilor socialiste de stat din sfera europeană de influență a URSS, retragerea Armatei Roșii din toate statele din sfera ei de influență și s-a permis Occidentului să penetreze piețele economice ale acestei sfere de influență. În paralel, au avut loc negocieri între URSS și Germania, în urma cărora, în schimbul a 500 de miliarde de mărci aur, URSS a acceptat să permită reunificarea Germaniei.

Acordurile verbale de încălcare a tratatelor de împărțire a sferelor de influență, a ucis pacea. Imediat au început războaiele și schimbarea frontierelor, inclusiv în Europa. Nu mai amintesc totul, reamintind însă cumplitul atac al NATO (organizație defensivă!!) împotriva Iugoslaviei, dezmembrarea în mai multe rânduri a acestui stat și dezmembrarea fără referendum național a Cehoslovaciei. Aceasta într-o Europă care semnase la Helsinki, în august 1975, Actul Final al Conferinței de Pace și Securitate în Europa, care prevede statu-quo teritorial.

În cadrul acestor acorduri verbale, care au fost comunicate de președinții SUA și URSS structurilor de bază politico-militare și în timp „au respirat”, la cererea URSS, SUA a promis că nu va extinde NATO în interiorul sferei sovietice de influență și nu va instala acolo baze militare. În aprilie 1997, la Helsinki, a avut loc o întâlnire și o altă înțelegere verbală între președintele Bill Clinton și președintele Boris Elțân, prin care președintele rus și-a dat acordul ca trei state din sfera de influență a defunctei URSS, Ungaria, Polonia și Cehia, să fie integrate în NATO. Reamintesc că în Ungaria conducerea țării a organizat un referendum și poporul maghiar s-a pronunțat în majoritate împotriva aderării. Dar cum democrația de tip euro-atlantic există doar în teorie, Ungaria a fost luată în NATO. Ulterior, SUA și NATO n-au simțit nevoia să facă înțelegeri, mai mult sau mai puțin la vedere și au admis și alte state din fosta sferă de influență a URSS în NATO. Prin mijloace diverse, revoluții portocalii, maidane etc, SUA și-au asigurat guvernări supuse total în estul Europei, excepție făcând Ungaria. În acest fel, încet, tiptil, pas cu pas, SUA au pus Cortina de Fier pe roți (expresia doamnei marine Le Pen) și au împins-o până lângă bârlogul unde a hibernat ursul rus.

Dar hibernarea Rusiei a trecut și după două decenii de dezvoltare continuă, de alianță fermă cu China devenită prima putere financiară a lumii, a doua putere economică și a treia putere militară, Rusia vrea să împingă înapoi Cortina de Fier. În anul 2014, după ce Rusia a luat înapoi Crimeea de la Ucraina, președintele Vladimir Putin a declarat că sferele de influență au fost încheiate pentru eternitate și, citez: „Noi vrem înapoi ce este al nostru!”

Deci, Rusia consideră că noi suntem ai lor, că SUA și Marea Britanie au recunoscut această realitate pentru eternitate. Ca urmare, trebuie ținut cont de această dorință a Rusiei. România nu și-a decis niciodată singură soarta. Cred că acest război ne depășește cu mult puterile. România nu mai este România ceaușistă din anii 1970-1980, când avea o putere economică, militară și de influență internațională net superioară celei de astăzi și o doctrină miliară care permitea organizarea rezistenței populare largi împotriva prezumtivilor invadatori, ceea ce era un factor de descurajare mare, pentru posibilii atacatori. Nimeni nu dorea să se confrunte cu un popor întreg. De aceea, nu ne-au atacat sovieticii în 1968, iar când au făcut-o, în decembrie 1989, au făcut-o asimetric, prin acțiuni ale serviciilor speciale, care se bazau pe colaborarea cu trădătorii români din conducerea Securității și Armatei.

România de astăzi, devenită o modestă colonie, trebuie să facă singurul lucru înțelept: să lase servilismul descalificant pe care-l practică și să-și pregătească soluții diplomatice pentru toate situațiile, inclusiv pentru cea în care România va ajunge să fie renegociată sau să fie atacată și să ajungă din nou sub influență rusească. În istorie totul este posibil. Problema este să fii pregătit pentru toate situațiile. Războiul din Ucraina nu este războiul nostru. Ucrainenii nu au fost niciodată prietenii românilor, ci i-au oprimat mereu, atât din punct de vedere național/etnic, cât și din punct de vedere religios. Etniei române din Ucraina nu i s-au recunoscut drepturile naționale, nici de către statul ucrainean, nici de către majoritatea cetățenilor simpli, care nu ne-au respectat. Modul în care conducătorii români se implică militar, diplomatic și economic în războiul din Ucraina reprezintă un factor de risc pentru securitatea națională.

Domnule Sterie Ciumetti, nu cred că o intrare a României în război, în cazul unui atac al Rusiei în Moldova, ar putea influența în mod fericit nici evoluția războiului și nici obținerea unor situații mai bune pentru republica Moldova și pentru România, la terminarea războiului. De altfel, noi nici nu mai avem armată, decât niște detașamente antrenate în diverse teatre de operații din Orientul Mijlociu, în cu totul alte condiții de luptă decât cele posibile de la noi. Cât despre americani, să nu uităm ce ne-a spus George Fridman, președintele Institutului Stratford: „Nici un soldat american nu va muri ca să vă apere pe voi!”

Punctul slab al împărțirii sferelor de influență a fost dorința tuturor celor trei mari puteri de a le ține secrete. Cred că dacă ar fi fost făcute publice, multe urmări negative ar fi fost evitate. Dar este o altă discuție, lungă, cea a urmărilor faptului că popoarele nu au știut, ani buni, că există niște sfere de influență „bătute în cuie”.

*

Sterie Ciumetti: În emisiunile televizate la care ați luat parte, mă refer la cele de pe posturile mainstream, când vorbeați despre sferele de influență, săreau mercenarii jurnaliști și vorbeau peste dvs., nu vă lăsau să terminați, vă întrerupeau, încercau să deraieze atenția de la ceea ce prezentați. Am fost deranjat și indignat, motiv pentru care astăzi sunt bucuros că am mijloacele să aduc punctul dumneavoastră de vedere în atenția publică, a cititorilor Incorect Politic, pe care îi rog să disemineze articolul pe rețele și grupuri. Pe data viitoare, revenim mâine cu o altă Întrebarea Zilei!

32 comments

  1. bun! normal ca nu se justifica. doar un cretin ar merge sa lupte pt “RROMania”, pt Klaus, Ciuca, Ciolacu …etc… … cu alte cuvinte pt vest…. si “libertati”. Si nu. Nu-s rusofil cum afrima toti retardatii :)))

  2. 1. Dacă iei harta României Mari constaţi că graniţa ei nord-estică se completează ca într-un joc de puzzle cu graniţa vestică a ceea ce este azi Transnistria, concluzia fiind că Transnistria nu a făcut parte din România (cum zicea şi Mihai Eminescu, vorbind despre România: „de la Nistru pân’ la Tisa”, Transnistria fiind dincolo de Nistru).
    2. Transnistria este teritoriul de la est de Basarabia, integrat de sovietici în 1924 într-o construcţie statală artificială cu care să aibă apoi pretenţia ocupării Basarabiei şi, mai departe, chiar a României, prin revoluţia comunistă. Astfel, în 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat, la est de Moldova românească ce conţinea şi Basarabia, o aşa-zisă Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSA Moldovenească) în componența RSS Ucrainene (altă construcţie sovietică, precursoare a Ucrainei de azi), pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru și Bug, ce conţinea raioanele transnistrene (separatiste, dar pretinse de Republica Moldova), plus mai multe alte teritorii (raioane) din actuala regiune Odesa (acum în Ucraina).

    • “Transnistria”, numită în vechime Țara Voziei, a fost românească. Atunci când au ocupat-o Rușii au găsit aici o covârșitoare majoritate românească (la fel și în Chersonez, de altfel). De aceea au și creat R.S.S.A. Moldovenească în 1924 (cu capitala la Balta, azi în Ucraina).

      Sciția Mare a secolelor XIV-XVI, cuprinsă între Volhinia și Sciția Donețului a fost numită în batjocură de Poloni “Zaporojia”, adică “Pragurile” (Niprului); asta ca să i se nege statutul de țară, dar și ca dispreț pentru “Sciții Români” (cum sunt numiți Românii Călători în cronicile polone).
      Denumirea a fost impusă și pentru a nega drepturile românești acolo (mai ales că Românii erau Ortodocși, Leahii erau Catolici). Asta cu toate că nu puteai fi Căpitan sau Hatman acolo DECÂT dacă te înrudeai cu “neamurile” moldovene (cu boierii din Moldova).
      Cucerirea Zaporojiei de către Rusia (în etape) a dus la asimilarea Românilor în mare parte. Prin 1991-1992 erau însă Cazaci Zaporojeni veniți să apere Moldova, pe Nistru, cu Tricolorul (deși vorbeau doar rusește).
      Foarte complicată istoria.

      • Transnistria “a fost românească”, dar nu a fost a României. Da, foarte complicată istoria, mai ales dacă se vrea complicată! Prezenţa românilor (volohilor sau vlahilor) a fost chiar mult mai întinsă. Români (volohi) au fost şi până la Liov (vestul Ucrainei) si chiar mai departe, şi în Cehia, dacă ne uităm la Valahia Moravă (Moravian Wallachia). „A fost românească“ şi Moravia, atunci? Care e sensul de „românească“. De posesie? De drept revendicativ? Iar cetăţi de tip daco-trac („ariene“) au fost descoperite până spre Moscova. Naşte asta drepturi României? Sau “Romaniile populare” (Româniile populare) existau hăt departe, până în Grecia, la sud (Megali Valachia şi Micri Valachia) sau în alte părţi.
        Dacă speculăm asemenea date, putem face război împotriva mai oricui, deşi ar trebui în primul rând împotriva Ucrainei (care chiar ne-a răpit teritorii), nu de partea Ucrainei.
        Iar în privinţa răpirii teritoriilor României, istoria nu mai e aşa complicată: ele sunt la Ucraina.

    • Este vorba de încălcarea dreptului României privind teritoriile româneşti de până la Nistru, plus celelalte luate de Ucraina sovietică, drept generat de finalizarea celui de al doilea Război Mondial, căci anglo-saxonii (SUA şi Marea Britanie) au emis la 14 august 1941, în timpul războiului, Charta Atlanticului (Atlantic Charter), prin care Roosevelt şi Churchill s-au angajat ca după război „să nu recunoască o modificare de frontieră ce nu a fost liber consimţită“. Aceasta era o promisiune fermă pentru popoare şi a constituit baza viitoarei ONU (https://en.wikipedia.org/wiki/Atlantic_Charter).
      Ori teritoriile ne-au fost răpite prin dictat (Pactul Molotov-Ribbentrop) la 23 august 1939, nu „liber consimţit“.
      Noi (regele Mihai) am întors armele împotriva Germaniei în 1944 crezând în Charta Atlanticului, dar ea nu a fost respectată şi pentru România (ca pentru alte naţiuni), dreptul garantat de Atlantic Charter nefiindu-ne aplicat şi am rămas astfel (pe nedrept) cu teritoriile răpite la sovietici (la Ucraina sovietică).
      Tot de drept, conform Atlantic Charter, şi Republica Moldova, ca statalitate, este şi azi tot un rapt asupra României, tot o reminiscenţă a Uniunii Sovietice, cum este şi teritoriul Ucrainei mari (mare pe seama noastră şi a altora, inclusiv pe seama ruşilor).

    • gheorghe pe stil nou

      Vozia sau Oceacul a fost o cetate ridicată de nişte italieni genovezi (Transnistria fiind aproape pustie ca localităţi, fiind şi bântuită de tătari), care funcţiona ca centru comercial (mare târg) la care vlahii din Moldova erau principala prezenţă, fiind cei mai buni colaboratori sau parteneri ai italienilor (vorbind şi o limbă latină înrudită), dar la 1455 pirații din Cetatea Albă au cucerit castelul Lerici (viitor Vozia sau Oceak), atacându-l prin surprindere, şi l-au închinat domnitorului moldovean Petru Aron.
      Teritoriul dintre Oceak (Vozia) şi Nistru era slab populat, iar controlul asupra lui era împărţit între tătari, Uniunea Polono-Lituaniană şi Moldova.
      http://www.romaniancoins.org/rotransnistria.html
      https://romanialibera.ro/sport/atletism/cum-a-ajuns-oceakovul-colonia-moldovei-294126/

  3. https://www.classical-music.com/news/pianist-alexander-malofeev-speaks-out-against-russian-invasions-impact-on-musicians/

    “The young pianist responded to the statement on Facebook, writing, ‘The truth is that every Russian will feel guilty for decades because of the terrible and bloody decision that none of us could influence and predict.’ […] ‘People cannot be judged by their nationality.’”

    https://www.incorectpolitic.com/minciunile-covid-statul-mass-media-si-marea-resetare/#comment-45139

  4. Da, domnul istoric si profesor are dreptatea sa…partiala.
    Dar si in Dumnezeu crezi cu inima, nu cu mintea.

    Iar din punct de vedere militar si strategic ma bazez pe evaluarile unui militar: maresalul Ion Antonescu: “Transnistria si Crimeea au reprezentat si reprezinta zona noastra de securitate militara, dinspre est si gajul nostru politic. Nu ni s-a cerut de catre germani sa trecem Nistrul. L-am trecut din proprie vointa fiindca asa imi impuneau atat teama de consecintele politice care ar fi putut decurge din oprirea la Nistru, cat si interesele de ordin economic si militar”.

    Iar daca este sa gandim la rece, cu mintea, Transnistria nu a fost niciodata ruseasca. “Transnistria”, numită în vechime Țara Voziei, a fost românească. Atunci când au ocupat-o Rușii au găsit aici o covârșitoare majoritate românească (la fel și în Chersonez, de altfel). De aceea au și creat R.S.S.A. Moldovenească în 1924 (cu capitala la Balta, azi în Ucraina).

    In plus, tot mintea si memoria nu ne lasa sa uitam ca generalul Lebed, comandantul armatei rusesti de ocupatie din Transnistria a declarat că armata lui ar putea să ajungă la București în două ore. Nu a fost nevoie de niciun “mercenar” ca sa isi primeasca rasplata: a murit in 2002, la varsta de 52 de ani, prin prabusirea elicopterului ce il transporta (vreme proasta, ca de obicei).

  5. SONDAJ PUBLIC👇

    SONDAJ PUBLIC initiat de Av. Elena Radu 👇
    -Vreți ca România să acorde sprijin militar sau să trimită armament Ucrainei cu riscul de a fi atacată de Federația Rusă?
    Bifați DA sau NU la trei întrebări👇
    https://xoyondo.com/ap/e64sJjXYSgkKbQX

  6. Hristos a Inviat! Clar se justifica. Macar prin faptul ca am mai spala din rusinea imensa a cedarii Basarabiei si Bucovinei in 1940. Chiar de saptamana viitoare o sa ma interesez cum te poti inrola voluntar pentru a lupta in Basarabia daca va fi cazul (ca ma gandesc ca nici puterea politica de la Bucuresti si nici NATO nu vor misca un deget). Cedarea fara lupta a tinuturilor românești, atunci în 1940, simt că e un păcat de moarte pe care de atunci tot trebuie să plătim ca să îl răscumpărăm.

  7. Raspuns scurt: DA.
    Justificarile sunt in sangele si vietile pierdute de bunii si strabunii nostri.

  8. gheorghe pe stil nou

    Mulţi pun, se vede, egal între Rusia şi Uniunea Sovietică, când vor să mergem emoţional la război împotriva Rusiei, deşi Ucraina este mult mai mult Uniunea Sovietică în ceea ce ne priveşte. Memoria colectivă este în această situaţie confuzia colectivă. Cum de nu se ştie că sovieticii criminali cu românii erau, de fapt, din Ucraina, în primul rând, nu din Rusia. A arătată clar şi Paul Goma în studiile lui despre masacrul de la Fântâna Albă. Sovieticii care au ucis români erau ucraineni.
    Uite aşa, prin memoria confuză abil manipulată, vom ajunge să luptăm de partea inamicului nostru, care ne-a ucis înaintaşii şi ne deţine acum teritoriile.

    Paul Goma a subliniat vinovăţia continuată ucraineană, ca sovietici în primul rând, faţă de români în studiul său „Masacrul de la Fântâna Albă“.

    • De aceea rusi pun steagurile URSS in orasele capturate, pardon, eliberate.

      • gheorghe pe stil nou

        Nu este o regulă, unii ruşi sunt nostalgici după comunism, ca şi unii români, şi profit de ocazie. Alţii nu sunt nostalgici. Rusia de azi nu e comunista. Ba unii sunt creştini înflăcăraţi (opuşi comunismului). Nu e ordin de la Kremlin pentru aşa ceva, arborarea de drapele sovietice. Ar fi plină presa cu asemenea imagini, dacă ar fi o regulă.

    • Alexandru Balcu

      La Fanta Alba da, au fost mai mult ucrainieni. Dar in rest? Serios, chestia asta, ca cine ne-au facut cel mai mult rau din fosta URSS, e ca in snoava populara cu tiganul, care dupa ce a urinat in batjocura pe niste corcoduse necoapte, razbit de foame (nu mai stiu exact din ce cauza), incepuse sa aleaga corcodusele zicandu-si: asta e p….a, asta nu e p….a.

    • Alexandru Balcu

      Fantana Alba am vrut sa scriu, scuze, am un laptop vechi si unele taste trebuie sa fiu atent sa le apas mai puternic, apare ca “mananc” litere.

    • Vasile I. Zărnescu

      „Ucrainenii”, din 1917 încoace, au avut numai conducători jidovi sau jidoviți. Așa că este greșită propoziția „Sovieticii care au ucis români erau ucraineni.” Iar pînă la ajungerea la conducerea Ucrainei a lui Bogdan Hmelnițki, toți hatmanii din Ucraina fuseseră „români”, adică erau cazaci, moldoveni. Regele polon spusese cu năduf: „Toți cazacii sunt moldoveni!” Deci afirmația că Basarabia este „pînă la Nistru”, că așa scrie Eminescu în poezia sa, „Doina”, este o prostie: Eminescu era poet și avea nevoie de un anumit ritm, nu era politolog. Românii lui Șrefan cel Mare erau pînă dincolo de Bug. Sciologul Anton Golopenția a făcut studii demografice riguroase și a demonstrat acest fapt. După cum și Crimeea a fost a lui Ștefan cel Mare, căci a făcut parte din zestrea Mariei de Mangop, a doua soție a lui Ștefan.
      Zilele trecute, într-o emisiune de la Antena 3, actorul Florin Zamfirescu a emis această enormitate: „Ucraina este patria tătarilor”! Probabil că atît a înțeles el don povestirea „Stejarul din Borzești”! Să luăm de bună și această prostie a lui, ca să definim granițele Basarabiei?!
      Basarabia nu a fost „răpită de Rusia”, ci a fost plasată Rusiei de un triplu spion numit Manuc – blestemat fie-i numele în veci -, ca și cum el trata cedarea ca din partea Imperiuui Otoman, deși Basarabia nu aparținea Otomanilor. Cînd turcii au aflat de ticăloșia lui Manuc, au încercat să-l captureze, dar acesta fugise, deja, în Rusia, care i-a acordat azil și moșii drept răsplată a trădării sale. Ar rebui să demolăm și Hanul lui Manuc, ca să nu mai amintească nimic de numele său.
      Desigur, nu este nevoie să ne înrolăm să luptăm pentru Basarabia (Republica Moldova), fiindcă nu va fi cazul, ci trebuie să ne înrolăm să luptăm contra Ucrainei – îndeosebi contra conducătorilor ei, în frunte cu jidovul Zevzenski. Și, în prealabil, să luptăm contra trădătorilor de la conducerea României: Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Cîțu, Aurescu, contra vorbeților de la Antena 3 și a celorlalți mercenari politici și de presă. Pe ăștia trebuie să îi înlăturăm cu celeritate!

  9. 1. daca armata Ucrainei+mercenarii străini invadează Transnistria și părți din R Moldova se justifică intrarea României în război (daca nu oficial, cu arme și voluntari) împotriva Ucrainei?

    2. daca Polonia face pasul și intră în vestul Ucrainei (istoric polonez) , Romania ar intra in Cernăuți, Hotin și Balta alba?

  10. ps
    in fapt este un uriaș război civil între rușii care își zic “ukrainieni” din istorie sălbatici iar acum și pro sioniști și naziști + implicarea NATO+mercs și rușii din Rusia (imperiali sau pro comuniști sau naționaliști whatever..)

  11. Mihnea Codrescu

    Se cere o reformulare, cred naționaliștii au luat-o razna: Întrebarea zilei – Se justifică intrarea Românilor în război împotriva Guvernului sionist de la București, în cazul în care acesta a invadat oficial țara noastră, sau ne angajăm în război pentru ca SUA să ocupe Transnistria și Republica Moldova și astfel să fim măcelăriți pentru interesel sioniste ca cele mai proaste făpturi din Estul Europei?

  12. Excelent domnule Mihnea Codrescu. Subscriu. Eu zic sa ne “pornim” la razboi dar dupa ce punem mana pe arme sa le intoarcem impotriva regimului de ocupatie de la Bucuresti.

  13. Tratatele “politice” nu sint pe vecie d-le Lupu. Nu au fost si nu vor fi. Ele sint baza pentru alte tratate asa cum a fost tratatul de la Trianon pentru Tratatele de pace de la Paris (1947). Cei ce invoca mereu Trianon-ul si Pactul Ribentrop-Molotov uita ca Tratatele de pace de la Paris (1947) sint cele care au consfintit noua ordine in Europa si nu numai. Maghiarii au semnat Tratatele de pace de la Paris si se plang prosteste de “nedreptatea” Trianon-ului inlocuit in 1947…de ce nu contesta maghiarii Tratatele de pace de la Paris (1947)?
    Daca ocazia se va ivi Tara va trebuie reintregita indiferent ce ne invata unii sau altii. Rusia nu are nici un drept sa reinvadeze Basarabia chiar daca unii comentatori de mai sus par sa sustina acest lucru.
    Vom vedea cat timp va rezista Rusia sa duca razboiul din Ucraina impotriva S.U.A. si a aliatilor ei. Ucraina a intrat in capcana americana si nu va iesi intreaga numai daca rusii sint invinsi si aruncati peste granita lor dinainte de 2014. Slabirea Ucrainei si Rusiei, prin acest razboi, nu poate decat sa ne faca noua bine asta in cazul cand guvernarea americano-sionista de la Bucuresti ar dispare…dar va disparea ea oare?!

    • gheorghe pe stil nou

      Nu a susţinut absolut nimeni aici dreptul Rusiei „să reinvadeze Basarabia” (iar Transistria ca parte a Republicii Moldova e altă poveste; nu era parte şi a Basarabiei interbelice). În rest aveţi perfectă dreptate. Ba chiar n-ar fi rău să „reinvadăm“ noi cât mai repede Buceagul şi Bucovina de Nord (în detrimentul Ucrainei sau al Rusiei). Atât.

  14. PPS
    Alexandru Balcu
    mă înrolez cu dumneata (probabil unul din mulții războinici de tastatura care se dau pe trotinete electrice de acasă până la corporatie. .) ..deși nu pariez că ai mirosit praful de pușcă 11 ani ca mine ..pentru a elibera Nordul și Sudul Moldovei de sub ocupația Ucrainei. da sau nu?..mesaj in privat.

  15. “mesaj in privat.” (hussar)

    Ia stai puțin, există așa ceva aici?? Că eu n-am văzut și nu-mi dau seama cum ar putea să funcționeze fără să-ți faci cont.

    https://wordpress.org/plugins/tags/private-message/

    https://www.formget.com/private-message-wordpress-plugins/

    Dacă e ceva, eu nu găsesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published.