Home / Actualitate / Intelectualul Corect Politic Papahagi: “Naționalismul Are Ceva Profund Anticreștin”

Intelectualul Corect Politic Papahagi: “Naționalismul Are Ceva Profund Anticreștin”

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
December 14, 2019

La Cluj s-au întâlnit preotul Radu Preda și scriitorul Sorin Lavric, doctor în filozofie, cu ocazia unei conferințe intitulate “După 30 de ani de libertate”, transmisă în direct de către Liga Studenților din Cluj.

LIVE: După 30 de ani de libertate

Conferința "După 30 de ani de libertate"Invitați: preşedintele IICCMER pr. Radu Preda şi scriitorul Sorin Lavric.Mulțumim sponsorilor noștri: Romgaz, Carpat Instal, EGO Residence – Corneliu Coposu 171/169, Ropharma, Activit Colostru Premium.Parteneri: Cluj.com – Ghid Local, Radio Renașterea, New Idea GroupTransmisia LIVE a fost asigurată de Radio Renaşterea.

Posted by Liga Studenților din Cluj on Monday, December 9, 2019

 

Reacțiile din presa mercenară au fost agresive.

Despre manipulare marca B1TV

B1TV:

Interzis prin lege în România prin lege, legionarismul încă rămâne un model de dat exemplu în viziunea unor istorici sau teologi care folosesc partea creștină a mișcării fără a mai menționa de crimele comise în numele acestor idei.

Ultimul astfel de caz vine de la scriitorul Sorin Lavric, doctor în filosofie. Prezent la conferința “După 30 de ani de libertate”, organizată de Liga Studenților din Cluj, pe scenă altături de Radu Preda, președintele IICCMEr, acesta a găsit de cuviință să se plângă de o presupusă lipsă de cultură a tinerilor români care ar veni fix din necunoașterea celor ce au fost Moța și Marin, personaje considerati drept eroi de legionari pentru că au luptat alături de dictatorul fascist spaniol Franco.

Articolul dovedește ceea ce s-a vorbit încă din primele minute ale conferinței. Vom vedea imediat în ce fel, pornind de la afirmația lui Radu Preda:

  • Să nu ne înspăimânte spectrul cenzurii ci să-l folosim la maximum în favoarea noastră. Mai rea decât cenzura este autocenzura.

Radu Preda a povestit discuția pe care a avut-o cu o judecătoare despre legile antiromânești, care i-a dezvăluit scopul real al acestor legi.

  • Judecătoarea a spus că nu atât cenzura sau amenințarea legii penale va opera modificări, cât autocenzura unor oameni care se vor gândi de trei-patru ce vor spune tocmai pentru a nu intra sub incidența unei astfel de prevederi legale. Asta e partea cea mai gravă, să nu mai ai nevoie de cenzor pentru că tu însuți te autocenzurezi.

Corect Politic Papahagi

Exact același lucru l-am scris într-un articol, scopul legilor este să-i intimideze pe oameni, să-i sperie ca apoi să se autocenzureze. Nu au cum să aplice legile în masă, eventual vor alege o persoană publică să dea un exemplu.

Direct de la începutul clipului, scriitorul vorbește despre cum nu mai suntem liberi să ne exprimăm decât în direcția dorită de (((ei))).

Cei doi vorbitori au subliniat și faptul că nu se mai poate dezbate în Europa.

  • Nu mai poți să aduci la aceeași masă de dezbateri un anti-imigrationist și un pro-imigrationist pentru că se vor organiza proteste, amenințări, astfel încât ‘din rațiuni de securitate’ pentru publicul participant, dezbaterea se anulează.

În Europa de astăzi nu mai ai ocazii reale de dezbatere. În vest nu mai ai nici libertatea întrunirilor, la orice manifestație patriotică fiind prezenți hoarde de “antifasciști” violenți.

Ce a scris B1TV demonstrează tocmai acest punct de vedere și validează ceea ce mulți dintre noi scriem despre corectitudinea politică.

Exercițiul gândirii libere devine infracțiune, cum ne spune tovarășul Sebastian Pricop:

B1TV:

“Libertatea astea de expresie treptat se micșorează, nu vom mai putea să exprimăm liber în public, apare o prohibiție, o interdicție stăruitoare asupra unor teme pe care nu avem voie să le discutăm decât în direcția dorită de cei care domină. O simt asta, o simt pe pielea mea și îmi dau seama. 

Eu pot să spun că am studenți, studente născute în 2000, ce nesimțire să te naști în 2000 (nr. râde ironic) și nu știu cine a fost Dumitru Stăniloaie, nu știu în București unde e Mănăstirea Antim. Mănăstirea Antim fiind un reper, e ca și cum ar fi Someșul în Cluj. Ce să vă spun, nu mai au cultură generală și nici nu îi mai preocupă acest lucru. Pot să dau o puzderie de exemple. Mergeam, când am venit acum am venit cu un coleg de la ASCOR și vorbeam de toate și l-am întrebat “tu ai auzit de creștini care au murit în războiul din Spania – Moța și Marin”. Nu știa absolut nimic! Atât am zis doi creștini nimic altceva. Asta este cultura noastră în general!“, a afirmat Sorin Lavric în fața studenților.

Ion I. Moţa și Vasile Marin au plecat drept voluntari și au luptat în Spania în cadrul războiului civil alături de trupele loiale lui Francisco Franco, general care avea după să conducă cu o mână de fier Spania într-una din cele mai dure sângeroase dictaturi.

Invazie de știri false!

Prima parte este corectă, a doua dezinformează grosolan.

Spania sub Franco a prosperat, la manifestațiile spaniolilor care se opun independenței Cataloniei s-au intonat imnuri dedicate lui Franco și este un fapt cunoscut că Franco a fost un conducător iubit de popor. De altfel, majoritatea “dictatorilor fasciști” au fost iubiți de popor.

Amândoi au murit în timpul luptelor de pe frontul de la Majadahonda lucru ce avea să îi transforme în eroi ai legionarilor, fiindu-le dedicate numeroase cântări și monumente, inclusiv unul pe front unde au decedat.

Pe lângă promovarea ortodoxismului, Mișcarea Legionară s-a remarcat în România pentru crimele odioase pe care le-a comis, printre care amintim de Nicolae Iorga, Armand Călinescu sau I.G. Duca, cât și prin politicile antisemite și de orientare național-fasciste.

Dezinformarea continuă în mod machiavelic, Sebastian Pricop folosind ca prim exemplu negativ cazul lui Nicolae Iorga, care nu a fost asasinat de legionari.

Cât despre pedepsirea lui I.G. Duca și Armand Călinescu, au venit după un lung șir de abuzuri și crime sângeroase săvârșite de aceștia împotriva tineretului legionar, pe care presa mincinoasă nu le menționează. Tactica o întâlnim mai ales la discuțiile despre “antisemitism” unde ni se spune că popoarele Europei au început din senin să persecute jidani fără nici un motiv. Pedepsirea lui Duca a fost săvârșită fără acordul conducerii Mișcării Legionare, ba chiar împotriva voinței ei, întrucât Nicadorii au venit la sediu și au zis ce vor să facă, iar Cantacuzino le-a zis să nu facă așa ceva.

 

Despre conferință

Conferința conține o sumedenie afirmații “incorecte politic”, care în occident ar fi sancționate cu amendă.

  • Există diferențe între popoare, între rase, diferențe de inteligență, de tradiție șamd.
  • Egalitarismul dus până la absurd, ștergerea oricărei diferențe plecând de la premisa falsă că orice diferență e o nedreptate va duce la anarhie și ștergerea tuturor ierarhiilor. Cum să vreau să trăiesc în această Uniune Europeană? Nu vreau, pur și simplu!

Îndemnul scriitorului Sorin Lavric pentru tineret este să nu cădem în capcană egalității cu orice preț.

Egalitatea este un zeu fals

  • Generația tânără în proporție de 80% e ateistă sau agnostică, vrea egalitarism cu orice preț crezând că toți putem trăi bine fără inechități.
  • Nu suntem niciodată egali între noi, nici în fața lui Dumnezeu nu suntem egali pentru că am primit fiecare alți talanți, nici în fața morții pentru că fiecare dintre noi vom muri în felul în care vom muri. Nu cădeți în capcana egalitarismului filantropic. O armă de o viclenie cumplită, poți distruge orice imunitate a unui grup, indiferent că e un popor, un sat sau un sobor eclesial. Lumea se ține în ordine numai în măsura în care are niște ierarhii, iar acele ierarhii înseamnă ordine pe verticală, valori diferite și implicit inegalități, nu se poate altfel. Comunismul asta a vrut, egalitate peste tot, s-a ales praful de tot. Uniunea Europeană, prin directivele și recomandările pe care le dă asta vrea, egalitate peste tot. Nu putem să fim așa. Nici noi nu putem fi egali cu ungurii și nici ungurii nu sunt egali cu nemții și totuși către asta se tinde.

Apoi merge mai departe, denunțând politica imigraționistă de genocidare a popoarelor autohtone prin metisaj:

Diversitate e numele de cod pentru genocidul alb

  • Corcirea aceasta silită premeditată cu aducere de populație alogenă, cu omogenizarea pur și simplu genetică a tuturor popoarelor autohtone într-o masă mare de popor european este o utopie. Unde se va ajunge? La conflicte locale, la razboaie religioase, în occident sunt cartiere întregi în care autoritățile nu mai pot pătrunde, asta este Uniunea Europeană. Pe de-o parte pretindem egalitarism, stat de drept, iar pe de altă parte apar niște focare de potențial conflict ieșite din comun ce se petrec sub ochii noștri.

Foarte bazat, pe la minutul 48, vorbește despre literatură penitenciarelor și despre ideile celor întemnițați, care nu trebuie abandonate pentru a face pe plac institutului Elie Wiesel.

  • Mi-am dat seama că adevărul nostru românesc specific se află în acești oameni despre care vorbim foarte puțin, a căror înălțime spirituală era evidentă. Pe mine dacă mă ține ceva în această țară este gândul că întâlnindu-i pe ei, ei mi-au transmit niște idei pe care îi păcat să le arunc peste bord doar ca să fac pe placul celor de la institutul Elie Wiesel.

Pe finalul primei jumătăți a conferinței se descrie natura reală a Uniunii Europene și instrumentul prin care se vrea unirea simbiotică a națiunilor ei.

  • Această nouă UE este lăcășul unui marxism cumplit foate insidios făcut în numele filantropiei în numele democrației, a libertății, egalității, cuvintele acestea sunt cuvinte drapel, nu îngăduie împotrivire, sunt ca sfintele moaște, când spun democrație libertate egalitate toți se înseninează. Cuvintele aceastea sunt goale, noi nu trăim în democrație, Uniunea Europeană este expresia unei oligarhii plutocratice. Banii sunt în mâna unei oligarhii, speranța lor în crearea acestei utopii este că ceea ce ne leagă pe toți e o monedă unică, toată pârghia Uniunii Europene stă în această idee că moneda ne poate uni pe toți ștergând toate diferențele, asta e ideea de baza pe care stă Uniunea Europeană.

Șarpele otrăvitor din iarbă

Corect Politic Papahagi

Tot ce a spus Sorin în legătură cu mitul egalității, a diferențelor dintre națiuni și a specificului românesc a fost distrus de “intelectualul” corect politic Papahagi, care literalmente a stricat toată conferința începând de la minutul 52.

Cum a deschis gura a susținut că nu trebuie să avem un pesimism dizolvant față de Uniunea Europeană, insistând să ne depărtam de cartea fostului dizident sovietic Bukovksy, care face o paralelă dureros de actuală între U.E. Uniunea Sovietică.

Recunosc că am sărit peste o mare parte a intervenției lui pentru că incoerent. Se agita ca un pește pe uscat,  gesticula frenetic și se plimba de colo-colo în timp ce încerca să își exprime ideile într-un limbaj vulgar, suburban, total anti-intelectual.

Am prins în schimb partea în care a spus clar și răspicat “Naționalismul are ceva profund anticrestin”, pe la minutul 58.

Înainte de acest moment apoteotic a făcut o argumentare halucinantă despre cum nu vrea ca fiul lui să-l omoare pe Arpad de la etajul 5 doar pentru că e ungur, insinuând că naționalismul înseamnă doar ură și moarte.

În realitate, Naționalismul înseamnă dragoste. De neam, de Dumnezeu, de strămoși și de tradiții.

Mai menționează că în războaie oamenii  “pentru liniile alea dungate s-au omorât”, pentru el granițele fiind doar niște linii dungate.

John Lennon, exemplul de liberal perfect, a scris acel cântec faimos în care a spus “Imaginează-ți o lume fără granițe, fără religii, fără ceva pentru care să ucizi sau pentru care să mori”. Păi o lume în care nu există nimic pentru care să mori este o lume stearpă, uscată, și lipsită de un sens profund, pentru că nu iubești și nu crezi în nimic încât să fi dispus să-ți dai viața pentru acel ceva. Papahagi spune același lucru ca John Lennon: “Eu nu vreau să moară fiul meu de 20 de ani care acum studiază matematică la Londra în numele românității, sau al unui principiu.. nu vreau să moară fiul meu pentru nici un principiu pe lumea asta. Prefer fiul meu și voi toți să fiți vii chiar dacă noi mai pierdem câte ceva din măreață noastră românitate.” Perfidă este metoda prin care se folosește de relația tată-fiu să stârnească empatie și emoții în audiență, dirijând discuția spre discreditarea conceptului de naționalism.

Ascultați cu urechile voastre și trageți singuri concluziile, din punctul meu de vedere Papahagi este un laș și un intelectual de carton, tăiat împrejur la creier, pseudoconservator iudeocreștin, defapt globalist în deghizare.

Iată argumentarea sa, care se vrea mai serioasă, de ce naționalismul este anticreștin:

Papahagi: Fiindcă naționalismul în sine este antipersonalist, pune națiunea deasupra persoanei umane, ori Christos n-a venit să constituie națiunii, ci să fondeze persoana umană. Naționalismul și creștinismul nu numai că nu sunt coextensive dar sunt autoexclusive, creștinismul e universalist și personalist.

Națiune este “noi” sub forma corpului care adăpostește și apără fiecare celulă componentă. Cum ar putea exista multitudinea celulelor, dansul lor coherent și dătător de vibrație, fără ca o structură să protejeze acest balet minunat și unic, compus din miliarde de elemente individuale?

Energia din sală a scăzut considerabil după asemenea inepții. Ca un nor întunecat, sminteala generată l-a făcut și pe Sorin Lavric să afirme la un moment dat “Noi nu avem alt drum decât Uniunea Europeană! Ferească Dumnezeu de Rusia!”

A se înțelege, nu putem vira spre antimondialism…

Concluzii

Prima parte a conferinței este foarte valoroasă și un pas în față cu privire la discursul incorect politic în public. Acum după confirmarea victoriei forțelor pro-Brexit din Anglia, Uniunea Europeană este un monstru pe cale să-și dea duhul. Va dura câțiva ani, decenii probabil, dar noi tinerii îi vom prinde sfârșitul pe timpul vieții noastre.

Nu ne permitem să lăsăm garda jos când avem de a face cu așa-ziși intelectuali de dreapta.

Chiar dacă Papahagi e un șerpișor, capul său este legat de trupul unei hidre teribile care se încolăcește în jurul națiunilor europene, storcându-le de viață.

Hidra satanică a național-sionismului.

În fața acestei hidre se întreabă o Europă însângerată și secată de puteri: “Unde ești tu astăzi, Hercule…cine mai ești tu?” 

Răspunsul vine cu un sunet. Sunetul oțelului care alunecă pe pielea tecii.

Tu ești, care citești acum. Eu sunt, care scriu.

Noi, care mărturisim Adevărul, mânuind Sabia, suntem Hercule!

Și suntem aici.

Citește și: Manifest împotriva național-sionismului

Citește și: Portretul românului iudeo-creștin

10 comments

  1. Am vazut si eu filmarea, papahagi a stricat tot momentul, a nimerit ca o nuca in perete.
    A incercat excesiv prin manipulare sa atraga parerea audientei in favoarea lui, dar a esuat de multe ori.
    Cred ca doar atunci cand a inceput sa faca referire la fiul sau a reusit sa pacaleasca.
    Fiti atenti la ce tactici murdare folosesc agentii astia anti-romanesti, si fiti gata sa le combateti!

  2. Bune comentarii pe marginea discutiei.
    Ca tot a venit vorba de Iorga, “Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște.”

  3. “Noi cei care mărturisim Adevărul, mânuind Sabia, suntem Hercule!
    Și suntem aici.”

    Prezent!

  4. U E ș i I n a m i c u l P o p o r u l u i

    Din capul locului, metoda utilizată pentru construcția Uniunii Europeene a fost una nu doar scelerată dar si dezonorantă. Căci de la început ea a introdus viciul si prin asta viermele în fructul sănătos, astfel că această Europă nu putea fi nici curată, nici frumoasă si cu atât mai puțin nobilă.

    Putredă pe dinăuntru, de la început rău așezată pe o fundație de minciuni și în același timp putredă de asemenea pe dinafară, căci sub conducerea unor stăpâni fără scrupule și actionată doar din interese de către lachei fără nici o urmă de veritabil umanism.

    Europa, constructia europeană este contrariul unei organizații ce ia naștere dintr-o inițiativa populară, democratică, virtuoasă. Ea este în schimb, profund, visceral, prelungirea ideologică, istorică a colonialismului frumos ambalat politic și a fascismului deghizat, machiat, cu fața devenită mască umană, pentru a nu fi recunoscută.

    Chiar în principiile sale cum de altfel nu mai puțin în motivațiile ce decurg, această constructie europeană este una de autentică structură fascistă. Este o structură făcută pentru a extrage popoarelor orice formă de suveranitate et până si ultima urmă de dorință pentru aceasta, cum de altfel și întreaga capacitate de a o mai redobândi vreodată. Este o structură de sacrificiu instituționalizat de care profită econonomic o singură clasă socială tot mai restrînsă ca număr și tot mai bine camuflată ca identitate, protejată de un baraj de mercenari bine platiți si ideologizați, confortabil instalați în scaune calde și cu multe privilegii, – imperiile nu-i așa, și-au plătit întotdeauna foarte bine mercenarii -, o nouă castă de care cu puțin efort unii dintre noi și-ar putea aminti, castă denumită nu demult Nomenklatura.

    Dacă nu credeți aceste afirmații, citiți cercetările realizate deja în legătuă cu acest subiect și în ultimul rând cartea lui Phillippe de Villiers, fost europarlamentar un număr suficient de ani, dar si discursurile pline de umor britanic și de bun simț politic a lui Nigel Farage.

    Asta nu înseamna că nu putem fi europeni, să fim bine înțeleși, există chiar o relativă logică în a susține o construcție europeană care să apropie popoarele continentului și să confere acestui ansamblu o putere crescută, dar în niciun caz nu putem ajunge la acest obiectiv cu metodele utilizate până acum căci scopul alegerii acestora și deci scopul proiectului urmărit de la bun început a fost crearea unei non-puteri.

    Zic bine si subliniez, a unei non-puteri.

    Precum toate construcțiile mondiale ale Națiunilor Unite, printre care și construcția Uniunii Europeene sunt marcate de infamie, de trădare, de mașinațiuni și interese unele ascunse altele mărturisite și aprig negociate pe față între reprezentanții mai mult sau mai puțin aleși, dar ascunse cu grijă poporului care i-a votat, sau pe cei mai mulți nici măcar, toate acestea au construit o fundație putredă de la început, acestui edificiu șubred.

    Nu se poate astfel spera și recupera nimic din această aventură, în orice caz nu se poate construi nimic în continuare pe acest fundament viciat.

    Și mi-e teama că aceeași situație se repetă după aceleași rețete cu chestiunea legată de sănătatea Planetei, climatologia si emissile de CO2, adevăratele obiective nu sunt acelea care se afișeaza și care se trâmbițează. Sunt foarte probabil alte construcții paralele ale căror scop veritabil este acela de a sparge frontierele, de a transfera puterea Piețelor dominate de marile grupuri financiare, corporațiilor. Căci marea luptă mondială este aceea a marelui capital, a marilor corporații împotriva Națiunilor și a Statelor care au încetat demult a mai fi suverane. Este vorba de a pune în funcțiune o lume nu socialistă ci socializată în slujba elitei mondiale.

    Socializată în partea ei inferioară cu elemente umane interschimbabile, banalizate, universalizate și standardizate dar cu elite care în schimb au grijă sa-și conserve bine identitatea, anonimatul, rangul și care își exercită puterea tiranică nestaviliți de nimeni, exact ca în vremurile când sclavii se băteau în arenă în timp ce stăpânii se maimuțăreau în tribune. Oamenii nu vor să creadă că elitele sunt rău intenționate, rele, egoiste și că nu au decât un singur obiectiv, acela ca treaba să continue exact așa ca și până acum, pentru că așa le este lor bine.

    Există o anumită rezistentă a conștiinței populare, un fel de nu mai vreau să stiu nimic, în a admite că așa este și nu altfel, că puternicii lumii nu-i vor binele, ci doar binele lor, indiferent de prețul pe care trebuie obligatoriu să-l plătească ceilalți. Și pentru care lucru se votează legi care să-i oblige să plătescă. Și încă ce legi. Ar trebui ca cei interesați să se consacre studiului acestei rezistențe mai sus amintite înainte chiar de a pretinde a mai face politică. Fără de care exercițiu, politica nu poate fi decât o farsă. Acest refuz de a ști ceva din adevărul acestei lumi este cel mai mare aliat al celor puternici.

    Poporul are într-adevar un inamic colosal, … el însuși.

    • Ce fascism visezi ma? Uniunea Europeana e proiectul unui comunist. Altiero Spinelli. Care si-a scris “manifestul pentru o uniune federala” in inchisoare, unde a fost trimis de guvernul lui Mussolini. Individul are STATUIE in parcul Herastrau!!

      “Altiero Spinelli (31 august 1907 – 23 mai 1986) a fost un politician italian, teoretician politic și federalist european, denumit unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene.

      MILITANT COMUNIST SI ANTIFASCIST în tinerețe, a petrecut 10 ani încarcerat de regimul fascist. După ce a devenit deziluzionat de stalinism, s-a rupt de Partidul Comunist Italian în 1937. Internat (arestat adica) la Ventotene în timpul celui de-al doilea război mondial, a redactat alături de colegii socialiști democrați Manifestul pentru o Europă liberă și unită (cel mai cunoscut sub numele de Manifestul Ventotene) în 1941, considerat un precursor al procesului de integrare europeană.

      El a avut un rol principal în fundamentarea mișcării federaliste europene și a avut o influență puternică în primele decenii ale integrării europene post-al doilea război mondial. Ulterior, a ajutat la relansarea procesului de integrare în anii ’80. Până la moartea sa, el a fost membru al Comisiei Europene timp de șase ani, membru al Parlamentului European timp de zece ani până la moartea sa. CLĂDIREA PRINCIPALĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN DE LA BRUXELLES ESTE NUMITĂ DUPĂ EL. “

  5. Citez:
    “… necunoașterea celor ce au fost Moța și Marin, personaje considerati drept eroi de legionari pentru că au luptat alături de dictatorul fascist spaniol Franco”
    Nu “dictator” si nu “fascist” intereseaza – in timp de razboi dictatura este singura cale de mentinere a ordinei publice si de organizare a vietii socio-economice pentru a fi maximizata eficienta utilizarii resurselor in vedrea supravietuirii.
    Era razboi declansat de bolsevici iar Franco a condus natiunea spaniola la indepartarea iudaismuui politic in forma acelei epoci, bolsevismul.
    Iata o lamurire necesara publicata cu ocazia razbunarii globaliste, sionista fata de memoria eroului national:
    vineri, octombrie 25, 2019
    FRANCO: RĂZBUNAREA BESTIEI ROȘII
    http://razvan-codrescu.blogspot.com/2019/10/

    • Stai linistit, pe (((Wikipedia))) “statul national legionar” e etichetat drept “regim totalitar”, in timp ce Uniunea Sovietica e descrisa drept “o federatie de state”. Etichetele de “dictator” si alte epitete nu inseamna nimic cand e vorba de personaje de dreapta, dar sunt un instrument in arsenalul marxistilor.

  6. Cornel-Dan Niculae

    Pe teologul Radu Preda l-am cunoscut prin nepotul lui Rosen Krank, prin Horia Alexandru (Frunza), care a fost directorul Bibliotecii Municipale Bucuresti din 1990 până în 2016. Radu Preda nu stia (nu stie) ca a fost in atentia si lucrarea unor asemenea clandestini.
    Dintr-o familie de evrei khazari de la Cernauţi, Rosen Krank s-a nascut in august 1917 in (inca) imperiul Austro-Ungar, la Marsch-Schonberg (Sumperk, azi in Cehia).
    Fiul acestui Rosen Krank, Evgheni Krank, îşi schimba numele în Eugen Frunză în timpul României Mari, 1918-1940, care includea si Bucovina cu orasul Cernauti, unde a trait acest Krank/Eugen Frunza, mare activist comunist.
    Eugen Frunza (Evgheni Krank) devine dupa ocuparea Romaniei de catre Uniunea Sovietica (1944), redactor politic sau redactor sef la Scânteia şi Flacăra, organele de propagandă şi îndoctrinare ale Partidului Comunist din România. Totodată, Krank/Frunza a fost până în 1955 secretar al Uniunii Scriitorilor din România.
    Am fost obligaţi la şcoală, generaţia mea şi altele de sub ocupaţie sovietică, să învăţăm pe de rost poeziile comuniste ale lui Eugen Frunză (Krank). Am refuzat si am luat note mici, de trecere!
    *
    Din 1990, bibliotecarul Horia Alexandru de la biblioteca capitalei (nepotul khazarului Rosen Krank) a desfăşurat o activitate făţiş creştin-ortodoxă, dar şi de apropiere de revistele „spirituale“ apărute la începutul lui 1990, cum era cea înfiinţată de mine cu câţiva prieteni, numită „Arhetip-Atelier Spiritual“ (cu rezonanţă clar masonică -„atelier“, loja micuţă -, dar fără corespundere în realitate, adică nu eram deloc masoni, deşi eram curtaţi, mai ales din partea Marelui Orient al Franţei).
    Bibliotecarul Horia Alexandru (Krank) s-a apropiat din 1990 si de ASCOR (Asociaţia Stundenţilor Creştin Ortodocsi din Romania) pe care practic încerca şi reuşea parţial să îi conducă. Astfel a avut loc, în a doua jumătate a lui 1990, o conferinţă „creştină“ la Facultatea de Drept a Universităţii (lângă Operă) în care, pe lângă câţiva tineri de la ASCOR, H.F./Krank îl adusese şi pe liderul Pieţei Universităţii, Marian Munteanu. Îl mai adusese Krank în prezidiu şi pe un preot „Ioasaf“, care publicase o pascalie în care înfiera cu ură manifestaţia de la Piaţa Universităţii (binecuvântată, însă, de bunul nostru preot Galeriu). M-am ridicat din sală şi l-am întrebat pe preotul Ioasaf cum poate să stea lângă Marian Munteanu după ce prin pascalia lui indemnase la ură şi riposte împotriva manifestanţilor de la Piata Universităţii, urmând după aceea aproape asasinarea liderului Marian Munteanu în 13-14 iunie 1990. Marian Munteanu părea surprins (eu şi cu el am copilărit pe aceeaşi stradă, iar mama lui, Maria, mi-a fost profesoară de limba română).
    Imediat Horia Alexandru Krank i-a şoptit ceva la ureche unui tânăr de la ASCOR, după care acesta s-a sculat din prezidiu şi a început să ţipe că „masonii de la Arhetip“ se află în această sală. (În acelaşi timp, Horia Krank jinduia insistent după logodnica / soţia mea, dar nu putea să se apropie.)
    *
    Dar, prin Horia Alexandru (Krank, după numele khazar) l-am cunocut şi pe viitorul teolog Radu Preda (azi nu îmi răspunde la mesaje – nici nu insist -, deşi aşi fi avut nevoie de ajutor privind dezgroparea dosarului meu de anchetat si retinut politic de la Securitate / CNSAS / SRI, iar el are acum o poziţie de unde poate face unele presiuni).
    Tânărul Radu Preda era olimpic la limba română şi a fost remarcat de scriitoarea Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi adus l-a Bucureşti (Radu este lipovean, din Delta Dunării). S-a lipit apoi de bătrânul naţionalist creştin Petre Ţuţea, la care a locuit un an de zile, apoi l-am găzduit eu câteva luni în garsoniera mea (unde funcţiona şi redacţia Arhetip). L-am plasat apoi în gazdă la altcineva. Dormeam unul lângă celălalt ca nişte soldaţi. El, Radu Preda, se mai ridica pe jumătate noaptea din pat şi, inconştient (ca un somnambul), vorbea speriat ceva intr-o limbă slavă, din care distingeam doar: „Arhetip masoni“. Erau minciunile pe care i le spusese Horia Krank, probabil.
    Apropierea lui Radu Preda de Biserica Ortodoxă (urmărită de Krank) a făcut ca, la un moment dat, să mă invite pe mine (colegul lui de odihnă) la mânăstirea Antim, în sala unde se întruneşte Sinodul Bisericii, când era goală (el avea cheile). El stătea pe locul Patriarhului, iar eu pe un jilţ oarecare. Era ca şi când ne jucam, dar vorbeam lucruri foarte serioase şi foarte grave despre soarta noastră ca neam şi ca şi creştini.
    I-am găsit o gazdă apoi lui Radu Preda (în Floreasca), căci şi lui începuse să îi placă prea mult de logodnica mea (viitoarea mea soţie), întrebându-mă dacă are voie!

    • Cornel-Dan Niculae

      Ceea ce am cunoscut personal este exact asa cum am relatat mai sus (relatia mea cu Radu Preda, de exemplu, si cu urmaritorul lui dintr-o familie semi-khazara). Am scris, insa, grabit, cu greseli gramaticale inaceptabile, dar, ca o semi-scuza, am relatat pentru prima data asemenea informatii sensibile pentru mine, spontan. Privind familia lui Horia Alexandru Frunza (Eugen Frunza / Krank [„boala” in germana]), care ii urmarea evolutia lui Radu la inceputul anilor ’90, ar trebui cercetat mai atent si verificat ceea ce eu am spus ca dintr-o rasuflare! In esenta nu am gresit, cred, dar detaliile…. pot fi importante si pot face diferente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *