Home / Articole Promovate / Înșelătoria Secolului XX (26)

Înșelătoria Secolului XX (26)

Incorect Politic
Noiembrie 12, 2019

Înșelătoria Secolului XX

ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX (26)

ARTHUR ROBERT BUTZ

Episoadele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18,19, 20, 21, 22, 23, 24 și 25

 

4. Raiduri aeriene la Auschwitz.

Rudolf Vrba mai rapid ca viteza

 

Vom studia imediat ceea ce ni se prezintă drept dovezi privind alegaţiile exterminaţioniste. Mai întâi, însă, vom face o remarcă în ceea ce priveşte data primului raid aerian aliat deasupra lagărului Auschwitz.

În capitolul III am arătat că alegaţia lui Rudolf Vrba, conform căreia la 9 aprilie 1944 Aliaţii ar fi făcut un raid aerian la Auschwitz, distruge verosimilitatea mărturiei sale.

Am arătat, deja, că Lagărul Auschwitz a fost bombardat pentru prima oară în august 1944. Afirmând aceasta ne bazăm în principal pe Combat Chronology, publicată în 1973 de către U.S. Air Force, sub direcţia lui Carter şi Mueller, şi pe lucrarea clasică şi semioficială a lui Craven şi a altora, The Army Air Force in World War II.

Această ultimă lucrare se ocupă şi de activitatea comandantului bombardamentelor Royal Air Force, mai ales în ceea ce priveşte campania contra ţintelor petrolifere.

De partea britanică găsim cele patru volume de Webster şi Frankland, The Strategic Air Offensive Against Germany 1939-1945, ale cărui informaţii despre această campanie provin din cartea lui Craven. Raidul aerian aliat deasupra lagărului Auschwitz, la începutul lui aprilie 1944, este deci o pură fabulaţie a lui Rudolf Vrba. Importanţa strategică a lagărului Auschwitz era aceea a unei ţinte petrolifere.

Un raid spectaculos avusese loc deasupra Ploieştilor, în 1943. Înainte de primăvara lui 1944 nu a avut, însă, loc o campanie susţinută contra ţintelor petrolifere, din cauza divergenţelor dintre Aliaţi cu privire la ţintele prioritare. În luna mai 1944, numai 1,1 la sută dintre bombele Aliaţilor căzuseră pe ţinte petrolifere.

La 17 martie 1944, Flota a 15-a americană a primit ordin de a bombarda Ploieştii, dar „într-un mod secundar, în cadrul directivei generale care viza mijloacele de transport ale forţelor germane care se băteau contra ruşilor“.

Primul dintre aceste atacuri a avut loc la 5 aprilie, fiind urmat de altele, la 15 şi 24 ale aceleiaşi luni. În toate aceste trei cazuri, atacurile fură concentrate pe nodurile feroviare din apropierea Ploieştilor, cu speranţa că, „incidental“, vor avea de suferit şi rafinăriile de petrol.

Bombardamente vizând ţinte petrolifere de către avioane bazate în Anglia nu au început înainte de 19 aprilie şi de fapt au avut loc sub acoperirea unor obiective nonpetrolifere. Înaintea ordinului din 8 iunie, flota a 15-a aeriană efectuase mai multe raiduri contra Ploieştiului. Abia apoi a fost declanşată campania vizând ţintele petrolifere la scară întinsă12.

Aşa stând lucrurile şi cu confirmarea din Combat Chronology, este imposibil ca lagărul Auschwitz să fi făcut obiectul unui raid aerian în aprilie, pe vremea când în cadrul comandamentului aliat nu se justifica prea uşor nici măcar un raid asupra unei ţinte importante, cum era Ploieştiul.

O ţintă petroliferă de importanţă relativă, precum Auschwitz, mult mai mică decât apropiatele instalaţii de petrol sintetic de la Blechhammer, nu putea fi bombardată în aprilie. Blechhammer însuşi nu a fost considerat ţintă valabilă decât mult după luna aprilie. În intervalul aprilie-septembrie 1944, numai americanii sau englezii intră în discuţie ca autori posibili ai unor astfel de raiduri. Ruşii nu au efectuat operaţiuni de bombardament strategic asupra unor ţinte industriale.

Concluzia noastră, care decurge din istoria oficială a aviaţiei militare americane, este confirmată de amintirile lui Thies Christophersen, autorul broşurii Die Auschwitz Lüge (Minciuna Auschwitz, menţionată în capitolul I). Publicându-şi broşura, Christophersen nu pare să-şi fi dat seama de importanţa pe care putea să o aibă data primului raid aerian asupra lagărului de la Auschwitz. Luna august ca dată a primului raid este confirmată şi de jidanul italian Primo Levi, în cartea sa Se questo è un uomo (la începutul capitolului intitulat I fatti dell’estate), care la data respectivă era de cinci luni la Auschwitz.

Analiza noastră în ceea ce priveşte data primului raid aerian asupra lagărului Auschwitz este, de asemenea, confirmată, în esenţă, şi de către partizanii exterminaţionismului. Reitlinger nu ia poziţie categorică în ceea ce priveşte data primului raid aerian aliat la Auschwitz, dar notează (p. 383) „absenţa bombardamentelor aliate ale trecătorilor dintre Ungaria şi Auschwitz, între mai şi iulie 1944“.

Hilberg este şi mai departe de problemă, situând primul raid aerian aliat abia la 16 decembrie 1944, dată acceptată de Levin (p. 701). Friedman (p. 78), nu este foarte departe de adevăr, vorbind de un raid aerian pe 13 septembrie 1944. Toate dovezile de care dispunem se opun alegaţiei după care ar fi avut loc un raid aerian deasupra lagărului Auschwitz în aprilie 1944, pe când Vrba era ascuns între lemne. Aşa stând lucrurile, suntem în faţa un factor important. Adăugat celorlalte, deja discutate în capitolul 3, suntem în drept să ne întrebăm ce mai rămâne din credibilitatea lui Vrba.

5. Dovezi documentare?

Pentru a reveni la subiectul ce ne interesează, vom examina dovezile care ni se oferă cu privire la exterminarea jidanilor maghiari. În principal, acestea sunt de ordin documentar. Vom neglija în esenţa ei mărturia sub jurământ a lui Kastner, dată la 13 septembrie 1945, în faţa T.M.I. Kastner a fost un jidan maghiar care a avut anumite contacte cu Eichmann şi asociaţii acestuia, în 1944, la Budapesta.

Potrivit mărturiei sale sub jurământ, 475.000 de jidani maghiari ar fi fost deportaţi la data de 27 iunie 1944. De asemenea, Kastner face un „istoric“ general al programului de exterminare, care s-ar sprijini pe confidenţele făcute lui de colonelul S.S. Kurt Becher şi de căpitanul Dieter Wisliceny.

Nu este imposibil ca, într-adevăr, Kastner să fi beneficiat de încrederea acestor oameni. În 1954, în calitate de membru influent al partidului Mapai, al lui Ben Gurion, Kastner fu acuzat de un alt jidan maghiar de a fi fost colaborator al lui Becher, unul dintre superiorii lui Eichmann, în cadrul operaţiunilor S.S. din Ungaria.

Procesele pentru defăimare, care au rezultat, sau sfârşit prin verdicte în defavoarea lui Kastner, care au stârnit o criză politică majoră în Israel, ale cărei consecinţe nu au putut fi evitate decât prin asasinarea lui Kastner, în 195713.

Kastner fu o altă victimă a înşelătoriei. Wisliceny, subordonatul lui Eichmann în Ungaria, a făcut şi el o mărturie sub jurământ, la 29 noiembrie 1945, apoi, la 3 ianuarie 1946, a depus ca martor în faţa T.M.I.14.

Depoziţia lui este în engleză şi conţine expresia obscură (pentru un german) „capete“, pentru a desemna persoanele unui convoi. După Wisliceny, ar fi existat ordine scrise, date de Himmler, la începutul lui 1942, privind exterminarea jidanilor. Între alţi destinatari, ordinele erau adresate „inspectorului lagărelor de concentrare“ pe care, conform depoziţiei posterioare a lui Hess, Himmler nu voia cu nici un chip să-i informeze despre acest program.

Elementele principale sunt anumite documente atribuite ministerului german de Externe. În martie 1944, un anumit dr. Veesenmayer, din Afacerile Externe, a fost trimis în Ungaria ca „plenipotenţiar“, pentru a reprezenta guvernul german şi a-l seconda pe ambasadorul special, Ritter, în activităţile sale.

Veesenmayer comunica destul de mult, prin telegrame, cu ministerul de Externe de la Berlin. Ilustraţia nr. 30 prezintă documentul NG-2263. Toate telegramele scoase din dosarele ministerului de Externe seamănă cu acest document. Ca telegramă primită de Ministerul German de Externe, natural că ea nu poartă semnătura lui Veesenmayer.

Recepţia este indicată prin ştampilele ministerului şi nota manuscrisă din stânga jos, care arată că documentul trebuie clasat în rubrica „Ungaria“ (Ungarn). Telegrama este parafată de von Thadden şi datată vTh 4/7. Mesajul este redactat după cum urmează:

I.) Transportul jidanilor din zona III terminat conform planului cu 50.805.

Număr total venind din zonele I la III 340.162.

II.) Concentraţie în zona IV şi transport în afara acestei zone terminat conform planului cu 41.499. Număr total 381.661. Continuarea operaţiunilor a fost raportată separat prin telegramele nr. 279 din 27 iunie, nr. 287 din 29 iunie şi nr. 289 din 30 iunie la Fuschl.

Concentraţia în zona a V-a (regiune care, până acum, nu a fost cuprinsă în operaţiunile la Vest de Dunăre fără Budapesta) a început la 29 iunie. Simultan, cele mai mici acţiuni au început în jurul Budapestei, ca măsuri pregătitoare. Câteva mici transporturi de oameni politici, intelectuali, muncitori jidani calificaţi, jidani cu familii numeroase, sunt de asemenea în curs.

O serie de documente asemănătoare constituie dovada deportării a 400.000 de jidani maghiari, între 15 mai şi începutul lui iulie 1944. Cele ce urmează rezumă documentele socotite de mine pertinente, natura vizei fiind indicată pentru fiecare caz în parte. Nu am ales toate documentele privind măsurile anti-jidăneşti, inclusiv deportările din vremea respectivă. Lista noastră nu cuprinde decât acele documente care ar putea duce la o interpretare în acord cu alegaţiile exterminaţioniste.

Documentul NG-2059. Exemplar policopiat al unei telegrame a lui Veesenmayer către Ministerul German de Externe, datată 8 mai 1944. Un anumit număr de jidani, prevăzuţi iniţial pentru deportare, trebuie afectaţi lucrărilor militare din Ungaria. Cererea Organizaţiei Todt (ministerul lui Speer), privind 100.000 de jidani folosibili, trebuie adresată lui Glücks, la W.V.H.A., care se ocupă de deportarea jidanilor maghiari. Parafat de von Thadden.

Documentul NG-2060. A doua parte este un exemplar policopiat al unei telegrame Veesenmayer către Ribbentrop, via Ritter, datată 21 aprilie 1944. Este vorba de faptul că, în urma unor „operaţiuni speciale“, 100.038 jidani maghiari au fost internaţi în lagăre. Viza este compusă dintr-o ştampilă „ultrasecret“ şi parafa lui von Thadden.

Descriptivul întocmit de analiştii T.M.I. vorbeşte de parafa lui Geiger, care ar trebui să se vadă, dar acest lucru nu este confirmat de examenul restului documentului (în acest caz, numai traducerea engleză).

Documentul NG-2061. Exemplar policopiat al unei telegrame de Veesenmayer către ministerul german de Externe, datată 20 mai 1944. Este vorba de arestarea persoanelor implicate în rezistenţa anti-nazistă şi de intercepţia „informaţiilor privind condiţiile prezumtive de viaţă din lagărele de concentrare germane din Guvernământul general. Evenimente din lagărul Auschwitz sunt descrise amănunţit“. Viza se compune dintr-o ştampilă a ministerului german de Externe şi parafa lui von Thadden, deşi analiza tribunalului spune că este parafa lui Geiger.

Documentul NG-2190. Prima parte este o notă introductivă pentru cea de a doua parte. Este semnat de von Thadden şi Wissberg, parafat de Wagner şi ştampilat „ultrasecret“. A doua parte este o dare de seamă a lui von Thadden, către ministerul de Externe, cu privire la măsurile anti-jidăneşti din Ungaria, datată 26 mai 1944. Se raportează că guvernul maghiar şi-a dat acordul pentru deportarea către teritoriile din Est a tuturor jidanilor maghiari, cu excepţia a 80.000 dintre ei, care trebuie rezervaţi pentru sarcini de natură militară. Numărul jidanilor maghiari este estimat între 900.000 şi 1.000.000.

În afara Budapestei, majoritatea jidanilor au fost concentraţi în ghetouri. La data de 24 mai, 116.000 fuseseră deportaţi în Guvernământul general, în convoaie zilnice de 14.000 de persoane. Consiliul jidănesc din Budapesta (identic Senatului jidănesc din extrasul Raportului Crucii Roşii) a primit asigurarea că aceste măsuri priveau numai pe jidanii rău asimilaţi şi că ceilalţi trebuie să fie trataţi diferit.

Totuşi, organizaţia S.S. se aşteaptă la dificultăţi privind viitoarele măsuri de concentrare şi de deportare. Se schiţează planuri privind măsurile ulterioare. Se discută probleme provenind din diferitele definiţii pe care germanii şi unguri le dau cu privire la ce este un jidan.

Se estimează că aproximativ o treime dintre jidanii maghiari deportaţi la Auschwitz sunt apţi de muncă şi că sunt repartizaţi imediat, după sosirea, către Saukel, Organizaţia Todt, etc. Ştampilă „ultrasecret“ şi semnătura lui von Thadden. O a treia parte, parafată de Wagner şi von Thadden, prezintă pe cea de a patra, cu referinţe manuscrise la Eichmann. A patra parte este un rezumat al raportului, întocmit de von Thadden, fără viză.

Documentul NG-2230. Este vorba de copia unei scrisori de două pagini, datată 24 aprilie 1944, a lui von Thadden către Eichmann, transmiţând conţinutul documentului NG-2233 (următorul document analizat). Cele două pagini sunt parafate de von Thadden. În josul primei pagini figurează tamponul datei şi adnotaţii manuscrise.

Notă: A doua oară când am consultat Documentul NG-2230, am dat peste un altul, total diferit, astfel încât trebuie să fie vorba de o eroare aici.

Documentul NG-2233. Are două părţi. Prima parte este o copie a unei telegrame Veesenmayer către Ritter, datată 23 aprilie 1944. Este vorba de munca ce constă în internarea jidanilor din Carpaţi în ghetouri. Deja au fost adunaţi 150.000 de jidani. La încheierea acţiunii, se estimează atingerea cifrei de 300.000. Atunci va urma internarea lor în alte regiuni. Începând cu 15 mai, 3.000 de jidani trebuie expediaţi zilnic la Auschwitz. Pentru a nu jena transportul acestora, se va întrerupe temporar transferul celor 50.000 de jidani ceruţi de Veesenmayer pentru a lucra în Reich. Din motive de securitate, hrană, încălţăminte, ca şi din punct de vedere practic, expedierea lor pe jos nu este socotită bună. Există viza şi ştampila Ministerului de Externe (document secret). A doua parte a documentului este un dublu al unei scrisori de von Thadden către Eichmann, datată 24 aprilie, care repetă esenţialul telegramei. Parafată de von Thadden.

Documentul NG-2235. Este dublul unei telegrame a lui Wagner către Veesenmayer, datată 21 mai 1944. Este anunţată apropiata vizită la Budapesta a lui von Thadden, pentru discutarea a ceea ce se va face cu bunurile jidanilor germani şi maghiari, în cadrul unei soluţii europene de ansamblu a problemei jidoveşti. Parafat de Wagner. De asemenea, parafa „V.M.“ se găseşte şi ea pe document. Se pare, însă, că nu este vorba de iniţialele lui Veesenmayer.

Documentul NG-2236. Este vorba de un memorandum dactilografiat al lui Wagner către Steengracht, datat 6 iulie 1944. Wagner declară că politica Reichului constă în împiedicarea emigraţiei jidăneşti. Trebuie respinsă cererea War Refugee Board, făcută prin intermediul Elveţiei, vizând autorizarea emigraţiei jidovilor maghiari către Palestina, întrucât aceasta ar duce la pierderea simpatiei arabilor. În orice caz, acţiunea helveto-americană va veni prea târziu, la sfârşitul lunii, întrucât acţiunea antijidănească din Ungaria va fi încheiată la acea dată. Ştampilă „secret“ şi semnătură Wagner. Parafat de von Thadden şi, poate, de Hencke.

Documentul NG-2237. Exemplar policopiat al unei telegrame Veesenmayer către Ministerul German de Externe, datată 10 iunie şi anunţând că au fost date dispoziţiile privind regruparea jidanilor din nordul Budapestei şi că deportarea lor va începe la 11 iunie. Viza constă într-o ştampilă a Ministerului de Externe şi din parafa lui von Thadden.

Documentul NG-2238. Memorandum dactilografiat al lui Wagner propunând ca negocierile cu elveţienii şi suedezii privind emigraţia jidanilor maghiari să fie duse cu încetinitorul, până ce chestiunea jidanilor rămaşi în Ungaria va fi fost rezolvată definitiv. Datat 16 septembrie 1944. Semnat de Wagner, parafat de von Thadden şi alţii, semnături ilizibile.

Documentul NG-2262. Exemplar policopiat al unei telegrame de Veesenmayer către Ritter, datată 4 mai, raportând că evacuarea a 310.000 de jidani din regiunile carpatice şi transilvănene către Germnia („nach Deutschland“) trebuie să înceapă, conform planului prevăzut, către mijlocul lunii mai. Sunt prevăzute patru transporturi zilnic, fiecare de câte 3.000 de persoane. Dispoziţiile necesare privind trenurile vor fi date cu prilejul conferinţei din 4 mai, la Viena. Ştampilă a Ministerului de Externe şi parafa lui von Thadden.

Documentul NG-2263. Exemplar policopiat al unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 30 iunie, şi raportând că 381.661 jidani maghiari au fost deportaţi până la data de 30 iunie. Au început razii la vestul Budapestei, inclusiv în localităţile periferice, nu însă şi în capitala propriu-zisă. Ştampila Ministerului Afacerilor Externe şi parafa lui von Thadden.

Documentul NG-2424, în două părţi. Prima parte este o scrisoare dactilografiată a şefului biroului de presă Schmidt către secretarul de stat la Afaceri Externe Steengracht, datată 27 mai, sugerând o campanie de propagandă („întru descoperirea de explozive în cercurile jidoveşti şi în sinagogi“ etc.) înaintea oricărei acţiuni contra jidanilor din Budapesta. Parafa lui Wagner. A doua parte este o copie dactilografiată a unei telegrame de von Thadden către Budapesta, datată 1 iunie, transmiţând sugestia. Parafată de Wagner şi von Thadden.

Documentul NG-2980, în trei părţi. Prima parte este o copie dactilografiată a unei telegrame Wagner către Budapesta, datată 21 mai, anunţând vizita lui von Thadden la Budapesta, pentru negocieri pe problema jidovească. Tamponat şi parafat de Wagner. A doua parte este un dublu nesemnat al unei scrisori von Thadden către Wagner, servind de introducere la raportul lui Thadden despre activităţile din Budapesta. Ştampilă „ultrasecret“. A treia parte este un raport dactilografiat de cinci pagini, datat 25 mai. Se raportează că von Adamovic, însărcinat cu chestiunile jidoveşti la ambasada germană din Budapesta „nu are nici o idee despre scopurile reale (sau) aplicarea practică a măsurilor contra jidanilor“. De asemenea, se raportează o vizită la serviciul lui Eichmann, unde a aflat că 116 000 de jidani au fost deportaţi către Reich şi că deportarea altor 200.000 este iminentă. La 7 iunie va începe regruparea a 250.000 de jidani maghiari în provinciile din nordul şi nord-vestul Budapestei. Sunt indicate şi alte proiecte. Se estimează că nu vor rămâne în Ungaria decât aproape 80.000 de jidani apţi de muncă. Întreaga operaţie trebuie încheiată înainte de sfârşitul lui iulie. Raportul are cinci pagini şi singura viză este o ştampilă „ultrasecret“ pe prima pagină.

Documentul NG-5510. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 8 mai, declarând că dr. Schilling şi contele Bethlen nu aprobă acţiunea contra jidanilor şi că, în consecinţă, Veesenmayer va cere renunţarea la ei. „Contele Bethlen a declarat că nu vrea să devină asasin în masă şi că preferă să demisioneze“. Viza constă într-o ştampilă „ultrasecret“ şi o adnotaţie manuscrisă pentru clasarea sub rubrica „Ungaria“.

Documentul NG-5532. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către ministrul de Externe Ribbentrop, datată 9 iulie, raportând intenţia ministrului maghiar de Interne, Jarros, de a regrupa jidanii din Budapesta în afara capitalei, apoi de a-i slobozi încetul cu încetul, pe grupuri de 30.000 până la 40.000, către Reich. Nici o viză.

Documentul NG-5533. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 14 iunie. Se afirmă că numeroşi jidani maghiari au şters-o în Slovacia „de când ne-am pus pe ei“, după 19 martie. Ştampilă „Ungaria“ şi „Secretar de Stat“, scris cu mâna în josul paginii.

Documentul NG-5565. Copie dactilografiată originală a unei telegrame von Thadden către ambasada germană din Presburg (Bratislava), datată 2 mai, anunţând conferinţa din 4-5 mai la Viena, pentru organizarea transportului feroviar a „unui mare număr de jidani maghiari care vor lucra în teritoriile din Est“. Ştampilat „secret“ şi parafat de von Thadden.

Documentul 5567. Exemplar policopiat al unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 17 iunie, dând numărul total al jidanilor maghiari deportaţi în Reich: 326.009. Ştampilat şi parafat de von Thadden.

(Analiştii T.M.I. spun că documentul este parafat de Wagner şi Reichel, dar aceasta nu se confirmă pe documentul examinat de mine).

Documentul NG-5568. Exemplar policopiat al unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datat 8 iunie. „Pentru aplicarea măsurilor vizându-i pe jidanii din Ungaria, principiul de bază care trebuie reţinut este secretul privind data deportării şi zonele care vor fi curăţate una după alta, pentru a nu neliniştii elementele jidoveşti şi a preveni tentativele de emigrare. Aceasta se aplică mai ales în districtul urban Budapesta, care trebuie să fie ultima zonă şi unde ne aşteptăm la dificultăţi“. Ştampilat şi adnotat cu un creion albastru, de către von Thadden.

Documentul NG-5569. Mai multe părţi. Prima parte, cea mai importantă, este un exemplar policopiat al unei telegrame a lui Ludin, din Presburg (Slovacia) către Ministerul de Externe, datată 14 iunie. Se raportează că, în Slovacia, trenurile care deportau jidanii din Ungaria au fost atacate de gărzi care au pătruns înăuntru, jefuindu-i pe jidani de bani şi de bijuterii, ba chiar împuşcând pe unii. Apoi, cu ceea ce au jefuit, au chefuit într-un cabaret din apropiere. Ştampilat. Celelalte patru părţi sunt note cu privire la incident. Diverse ştampile. Parafele lui Wagner, von Thadden şi Mirbach.

Documentul NG-5570. Exemplar policopiat, conţinând cinci telegrame. Prima este datată 14 octombrie şi dă seama de un proiect de deportare, pe jos, a aproximativ 50.000 de jidani din Ungaria, pentru a munci în Germania. Este adăugat, în mod confidenţial, că „Eichmann se pregăteşte […] să ceară un supliment de 50.000 de jidani, pentru a atinge obiectivul final de curăţire a spaţiului maghiar (…)“. Ştampilat. Note manuscrise. Celelalte patru părţi vorbesc despre operaţiile privind jidanii din Budapesta şi pe cei deportaţi pentru muncă. Ştampile şi parafele lui Wagner şi van Thadden.

Documentul NG-5571. Telegrame dactilografiate, schimbate între Veesenmayer şi Altenburg, din Ministerul de Externe, datate 25 şi 28 iunie. În legătură cu „lichidarea problemei jidoveşti“ din Ungaria, guvernul maghiar trebuie să ramburseze Reichului cantităţile corespunzătoare de alimente. Ştampile.

Documentul NG-5573. Raport dactilografiat al lui Wagner către Ribbentrop, datat 27 octombrie. Din 900 000 de jidani ce locuiseră în Ungaria, 437.402 au fost trimişi „în Est, pentru muncă“. Urmează o discuţie despre jidanii maghiari autorizaţi să emigreze. Ştampilat şi parafat de Mirbach.

Documentul NG-5576. Copie dactilografiată a unei telegrame de Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 30 iunie. Horthy a dezaprobat măsurile contra jidanilor din Budapesta, dar a fost de acord cu măsuri diferenţiate. Astfel „a început strângerea sau reunirea din ultima zonă din provincie, a V-a (zonă neacoperită până în prezent, situată la vest de Dunăre, în afara Budapestei). Adunarea se va face simultan pe teritoriul care ţine de autoritatea primului comandament de poliţie în localităţile din zona Budapesta, dar mai depărtate, pentru a facilita scurgerea lor către capitală“. Ştampilat.

Documentul NG-5594. Telegramă anonimă din Budapesta, către Ministerul deExterne, datată 18 aprilie. „Populaţia maghiară doreşte insistent o soluţie rapidă şi radicală a problemei jidoveşti, întrucât frica de răzbunarea jidovească este mai mare decât teama de brutalitatea rusească“. Indicaţii manuscrise de clasare.

Documentul NG-5596. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 28 aprilie. 194.000 de jidani au fost arestaţi în urma operaţiunilor speciale şi a proiectului maghiar de repartizare a jidanilor budapestani în capitală, ca urmare a bombardamentelor aliate. Ştampilat.

Documentul NG-5597. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 30 aprilie. Este vorba de 194.000 de jidani arestaţi în urma operaţiunilor speciale, plus discuţii despre jidanii care încearcă să se înroleze pentru a munci în Ungaria, cu scopul de a evita lagărele de concentrare. Ştampilat şi adnotat de mână.

Documentul NG-5599. Copie dactilografiată a unei telegrame de Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 5 mai. 196.700 de jidani arestaţi în urma operaţiunilor speciale. Ştampilat. Adnotat de mână.

Documentul NG-5600. Copie dactilografiată a unei telegrame de Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 6 mai. Jidanii prinşi în razii consideră că „nu merg decât temporar în lagărele de concentrare“.Ştampilat.

Documentul NG-5602. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 24 mai. 110.556 de jidani maghiari au fost deportaţi către Reich. Tamponat. Adnotaţii manuscrise.

Documentul NG-5603. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 19 mai. 51.000 de jidani maghiari au fost deportaţi. Ştampilă, adnotări manuscrise, parafă ilizibilă.

Documentul NG-5604. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 20 mai. 62.644 de jidani maghiari au fost deportaţi. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5605. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către “inisterul de Externe. Datată 20 mai. Acelaşi raport ca documentul NG-2061. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5607. Copie dactilografiată a unei telegrame de Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 16 mai. La 14 mai a început deportarea a 300.000 de jidani grupaţi în regiunea Carpaţilor şi în Transilvania, cu trenuri speciale, fiecare pentru 3.000 de jidani, câte un tren pe zi. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5608. Copie dactilografiată a unei telegrame de Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 20 iulie. Naziştii maghiari au cerut Franciscanilor o liturghie de mulţumire pentru a sărbători deportarea jidanilor, dar episcopul s-a opus şi a trebuit găsit un compromis. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5615. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 11 iulie. 437.402 jidani maghiari au fost deportaţi. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5616. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 8 iulie. 422.911 jidani maghiari au fost deportaţi către Reich. Ştampilat.

Documentul NG-5617. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 17 iunie. 340.142 de jidani maghiari au fost deportaţi către Reich. Ştampilat. Adnotări Manuscrise.

Documentul NG-5618. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 17 iunie. 326.000 de jidani maghiari au fost deportaţi către Reich. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5619. Copie dactilografiată a unei telegrame către Ministerul de Externe, datată 13 iunie. 289.357 de jidani au fost deportaţi din regiunile carpatice şi transilvănene. Viitoare proiecte de deportare sunt schiţate. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5620. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 8 iunie. Acest document lipsea în seria consultată, dar el este aparent asemănător cu cele care îl preced şi care îl urmează. Este prezentă analiza echipei T.M.I. (staff evidence analysis).

Documentul NG-5621. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 2 iunie. 247.856 de jidani maghiari au fost deportaţi către Reich. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5622. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 8 iunie. 236.414 jidani maghiari au fost trimişi în Reich. Ştampilat.

Documentul NG-5623. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 1 iunie. 217.236 jidani maghiari au fost trimişi în Reich. Ştampilat. Adnotări manuscrise.

Documentul NG-5624. Copie dactilografiată a unei telegrame Veesenmayer către Ministerul de Externe, datată 31 mai. 204.312 jidani maghiari au fost trimişi în Reich.

Documentul NG-5637. Memorandum dactilografiat al lui Wagner către Steengracht, datat 21 mai 1943. Wagner dă seamă de o vizită a ambasadorului maghiar. Sau discutat dificultăţile privind soluţionarea problemei jidăneşti în Ungaria. Deportările trebuie făcute pe etape, pentru a nu-i alarma pe cei care rămân. Deportaţii trebuie să aibă „posibilitatea de a-şi câştiga traiul, cel puţin pe o perioadă scurtă“. Ştampilat şi semnat de Wagner.

Documentul NG-5684. Copie dactilografiată a unei telegrame de Veesenmayer către Ribbentrop, datată 6 iulie. Dare de seamă de şase pagini a unei conferinţe cu Horthy, care menţionează că „primeşte în fiecare zi un val de telegrame din toate colţurile, din exteriorul şi din interiorul ţării, de exemplu de la Vatican, de la regele Suediei, din Elveţia, de la Crucea Roşie şi din alte părţi“, toate cu privire la jidanii maghiari. El preconizează să păstreze medicii jidani şi cohorte de muncitori jidani, afectaţi lucrărilor de război. Veesenmayer îi răspunde că „soluţia problemei jidoveşti (…) este dusă la bun sfârşit de către Ungaria, (dar) aceasta (nu s-ar fi putut face niciodată fără ajutorul S.S. şi S.D.)“. Parafat de Steengracht.

Se cuvine să spunem câteva cuvinte despre condiţiile în care s-a efectuat analiza acestor documente, înainte de a trece la interpretarea unor elemente de dovezi. Dacă nu mergem la Washington, pentru a examina documentele în original, când examinăm un anumit document acesta comportă până la patru elemente.

Mai întâi, ar putea fi vorba de o copie fotostatică a unui document original, ceea ce se întâmplă într-un număr limitat de cazuri. Celelalte trei elemente sunt aproape totdeauna prezente. Mai întâi, avem de-a face cu reproducerea policopiată, în germană, a documentului original.

Astfel, în locul unei piese manuscrise, avem una dactilografiată, prezentată ca transcrierea unui manuscris.

Apoi putem avea de-a face cu o traducere în engleză a documentului în germană.

În al treilea rând, descrierea care îl însoţeşte (aşa numita „staff evidence analysis“ sau analiza colaboratorilor T.M.I.). În cursul documentării noastre, am notat destul de multe contradicţii minore între aceste patru elemente. În general, foarte puţine documente lipsesc din seria pe care am examinat-o.

Putem spune, pe bună dreptate, că unele documente nu ar trebui să figureze în această listă, întrucât sunt susceptibile de numeroase interpretări, altele decât transportul majorităţii jidanilor maghiari către Reich. Documentul NG-2424 este de acest fel. Am văzut că acţiunea propusă cu privire la Budapesta a avut finalmente loc în octombrie.

Documentele NG-5533 şi NG-5684 admit numeroase interpretări. Cât priveşte acesta de pe urmă, este neîndoielnic că anumiţi jidani din Ungaria au fost deportaţi către Reich cu scopul precis de a fi puşi la muncă, documentul putând fi interpretat în acest sens.

Este evident că suntem în prezenţa unei cantităţi apreciabile de documente falsificate, fabricate după război. Pentru motivele deja puse în evidenţă, este absolut sigur că evenimentele de care vorbesc aceste documente, transportul a peste 400.000 de jidani unguri către Reich (sau Polonia), între mai şi iulie 1944, nu a avut loc. În acest punct putem fi oarecum jenaţi de faptul că falsificarea nu pare să fi fost făcută pentru ceea ce ţine de elementele fabulaţiei exterminării la Auschwitz, care au fost deja examinate.

Falsificarea este o întreprindere riscantă, în sensul că ştii unde dai, dar nu ştii unde crapă! De aceea, deşi falsificarea este sigură, ne-ar place să găsim câteva dovezi independente. Dacă nu ar fi vorba de aspectul imitării semnăturilor, falsificarea ar fi mai puţin riscantă. Riscurile sunt evitate sau în orice caz restrânse dacă s-a putut asigura colaborarea unor persoane care semnează şi parafează documente falsificate.

Trebuie, deci, să examinăm de aproape pe cei vizaţi de aceste documente. Cu excepţia documentului NG-5684, toate vizele constau în parafa şi/sau semnăturile (sau parafele şi semnăturile prezumtive) ale lui Geiger, Wissberg, Hencke, Reichel, Mirbach, Wagner şi von Thadden.

Majoritatea vizelor aparţin ultimilor doi. Aceste şapte persoane prezintă un foarte interesant punct comun: nici una nu s-a găsit pe banca acuzaţilor în procesul nr. 11, aparent nici în vreun alt proces. Cu privire la primii cinci s-ar putea susţine că lucrul este normal, întrucât rangul acestora nu era prea înalt sau că rolul lor a fost foarte secundar în cadrul crimelor prezumate. Acesta a fost cazul primelor cinci persoane din procesul nr. 11, în care Mirbach a depus ca martor al apărării iar Hencke a semnat o mărturie sub jurământ, tot pentru apărare15.

Faptul că Wagner şi von Thadden nu au fost traduşi în justiţie este, însă, foarte misterios dacă nu înţelegem că fabricarea aparent fără riscuri a documentelor acuzatoare cu privire la Ungaria nu necesita, la bază, decât colaborarea lor. Va trebui deci, să examinăm care a fost rolul lor în Ministerul German de Externe şi soarta care le-a fost rezervată după război.

Eberhard von Thadden a fost un funcţionar Inland II în cadrul Ministerului German de Externe. Grupul Inland II avea în sarcină legătura cu S.S.-ul, acesta fiind motivul pentru care von Thadden era, ca să spunem aşa, „expertul în probleme jidăneşti“ al Ministerului de Externe. Colaborarea cu Eichmann pe tema aplicării politicii cu privire la jidani, oricare ar fi fost această politică, făcea parte dintre atribuţiile lui.

Documentele NG-2233 şi NG-2980 sunt foarte precise, cel puţin din acest punct de vedere. Horst Wagner era membru al echipei ministrului de Externe, Ribbentrop. Ca şef al grupului Inland II, el era superior lui von Thadden. După cum documentele lasă să se vadă pe bună dreptate, Wagner era implicat în politica guvernului german cu privire la jidani. Ministrul Afacerilor Externe fusese acuzat de diferite tribunale militare de implicare în exterminarea jidanilor. În faţa T.M.I., Ribbentrop fusese inculpat pe baza acestei acuzaţii.

Principalii acuzaţi din procesul nr. 11 au fost funcţionari ai Ministerului German de Externe, majoritatea fiind diplomaţi de carieră. Natural, implicarea lor în exterminarea jidanilor era una dintre acuzaţiile ridicate contra lor. Prin chiar funcţiile lor şi în lumina documentelor examinate, von Thadden şi Wagner ar fi fost într-o postură foarte neplăcută în cadrul procesului nr. 11, neputând fi consideraţi ca prea mici sau prea obscuri în procesul Wilhelmstrasse sau al miniştrilor.

Articolul din New York Times care anunţa deschiderea procesului nr. 11 a ales să menţioneze opt „acuzaţi şi martori“, între care figura şi von Thadden16. Este, deci, inexplicabil că Horst Wagner şi von Thadden nu au figurat printre acuzaţii din procesul nr. 11. Ambii au apărut însă ca martori ai acuzării17. Vreme de mai mulţi ani, s-au petrecut mai multe bizarerii de acest gen.

În ceea ce-l priveşte von Thadden, tribunalele germane au încercat să corijeze omisiunea flagrantă, traducându-l în justiţie. După punerea sa în libertate de către americani, în 1949, a fost inculpat, în decembrie 1950, de către un tribunal german din Nürnberg. Thadden, însă, s-a refugiat la Köln, în zona engleză, iar extrădarea a fost refuzată. În 1952 a fost inculpat chiar de către un tribunal din Köln, dar procesul nu a avut loc niciodată. În 1961, von Thadden a semnat o depoziţie în favoarea acuzării, în procesul Eichmann.

La începutul lui 1964 a fost din nou arestat şi, apoi, eliberat, după depunerea unei cauţiuni de 500.000 de dolari. În noiembrie 1964 a avut un accident de automobil, de pe urma căruia a murit.

De asemenea, Horst Wagner a fost arestat de către autorităţile germane în 1949, dar a reuşit să fugă în Spania, apoi în Italia. Procedura de extrădare începută în 1953 a eşuat. În 1958 s-a reîntors în Germania, reclamându-şi drepturile la o pensie. A fost arestat, apoi eliberat, în urma unei cauţiuni de 20.000 de dolari şi în ciuda tentativelor precedente de sustragere din faţa justiţiei. Pe când afacerea lui părea să fi fost uitată, într-un sfârşit i s-a fixat proces pe 20 mai 1968, zece ani după întoarcerea sa în Germania.

Pentru diverse motive, procesul a fost amânat în mai multe rânduri, iar în 1972 afacerea a fost definitiv îngropată. La sfârşitul lui 1975, Wagner era un pensionar fără probleme, la periferia Düsseldorfului18.

Am terminat cu dovezile documentare privind alegaţiile despre exterminarea jidanilor unguri. Ca şi Höss şi mulţi alţii, Wagner şi von Thadden şi-au cumpărat locul printre „Noii Maeştri cântăreţi din Nürnberg“. Spre deosebire însă de primul comandant de la Auschwitz (Höss), ei au făcut-o într-un mod inteligent, beneficiind apoi de o reală imunitate în faţa oricăror probleme judiciare. Revenind la documentele rezumate, credem că examinarea lor de către un specialist ar fi foarte utilă.

Unul dintre punctele analizei ar trebui să fie limbajul utilizat. Astfel, expresia nach Deutschland din documentul NG-2262 mi se pare la fel de bizară cum ar fi nach America într-un document oficial al Departamentului de Stat. În această materie însă, eu nu pot fi cel mai bun judecător.

Wagner şi von Thadden deţineau anumite atuuri, aveau cunoştinţă de existenţa unor documente falsificate, în vreme ce alţii nu ştiau şi nu deţineau nimic. Situaţia lui Hess, de exemplu, nu depindea decât de eventuala recunoştinţă pe care i-ar fi putut-o arăta Aliaţii!

Nu am examinat totalitatea documentelor din seria NG (există peste 5.000) şi, deci, nu pot exclude posibilitatea şi chiar probabilitatea să existe şi altele la fel sau chiar mai interesante. Nu este imposibil să apară unul sau două documente comportând o semnătură ilizibilă, pe care unii o pot socoti parafă şi pentru care nu aş avea un răspuns imediat.

Ţinând cont de obiectivul urmărit, studiul documentelor a fost totuşi relativ profund, mergând mai departe de cele utilizate de Hilberg şi Reitling ca referinţă. Pe baza acestui studiu am ajuns la concluzia că utilizarea acestor documente a depins, în esenţă, de cooperarea, după război, a lui von Thadden şi Wagner.

Nu strică să notăm că von Thaddenn şi Wagner nu sunt singurii nemţi implicaţi în afacerea jidanilor maghiari care au fost scutiţi în mod misterios de orice urmărire penală. Generalul S.S. Otto Winkelmann, demnitar S.S. şi şef al poliţiei din Ungaria, comandant peste toate operaţiunile S.S. din această ţară, a fost şi el martor al acuzării în procesul nr. 11. Colonelul S.S. Kurt Becher, reprezentant S.S. Führungshauptamt în Ungaria, deci reprezentant al lui Himmler), a colaborat şi el cu acuzatorii, în cadrul T.M.I. Practic, cu excepţia lui Eichmann, nici unul dintre principalii responsabili implicaţi incontestabil în măsurile nemţilor contra jidanilor maghiari, oricare ar fi fost natura acestora, nu au fost judecaţi nici la Nürnberg, nici în altă parte. Absent la Nürnberg, ceilalţi nemţi au putut pune pe seama lui Eichmann ceea ce au crezut de cuviinţă, deşi implicarea lui a fost cel mult secundară.

NOTE

  1. CRAVEN, pp. 172-179.
  2. REITLINGER, pp. 421-422; HILBERG, p. 528; RASSINIER (1962), pp. 229-230; SACHAR, pp. 463-464; JOHN & HADAWI, vol. II, p. 36n.
  3. T.M.I., vol. 6, pp. 365-385; Nazi Conspiracy and Aggression, vol. VIII, pp. 606-621.
  4. TMN, vol. 14, pp. 1023, 1027.
  5. New York Times, 26 febr. 1947, p. 4; HILBERG, p. 350 sqq.; TMN, vol. XIV, p. 1057 sqq.; Steengracht 86.
  6. TMN, vol. 14, p. 1031.
  7. HILBERG, pp. 714-715; REITLINGER, pp. 443, 566-567; Eichmann, şedinţa 85, A1, B1, O1-R1; Times (Londra), 20 noiembrie 1964, p. 16; New York Times, 20 noiembrie 1964, p. 8; Daily Telegraph (Londra), 7 noiembrie 1975, secţia magazin, p. 17.
  8. Vezi ARTHUR ROBERT BUTZ, La Mystification du XXe siècle, Ed. La Sfinge, Roma, 2002, pag. 265-279. N. red. – V.I.Z.

(Continuare în episodul următor)

Primo Levi, în Arthur Robert Butz, La Mystification du XXe siècle, Ed. La Sfinge, Roma, 2002, pag. 266;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *