După 30 de Ani: Iluzia Libertății

Incorect Politic
December 27, 2019

Preluat de pe Justițiarul:

…Beculețe, sclipici, gablonțuri, goana după cumpărături inutile, mesaje standard idioate cu „fie ca lumina să vă…” etc, valuri de poze și filmulețe cu reni, brăduți, crăciunițe, nesfârșită maree de prostii fără nicio legătură cu vreun fior creștin, ca și când vreodată nefericirile de peste an sau de peste ani, adunate în suflete, s-ar scutura de la sine, iar întunericul și mâzga din oameni brusc s-ar clăti și risipi.

Peste toată acestea se mai adună și comemorările festive ale „eliberării” din Decembrie 1989, deși nu cred că mai există vreun român oricât de idiot care să nu fi aflat de Ilici – KGB, de lovitura moscoviților, de revenirea kominterniștilor și de faptul că în 89 a avut loc o ocupație militară rusă.

Mitologia falsă a Salvării Naţionale este reiterată an de an cu ocazia „sărbătoririi Revoluţiei”, ceva cu totul schizofrenic, oricine cât de cât integru moral și intelectual își dă seama de goliciunea și găunoșenia iluziilor mincinoase, iluziile Libertăţii şi a Salvării, prin pseudo-mântuitorul Ion Iliescu, cârpa kaghebistă, criminalul cu mâinile roșii de sânge de români până la coate.

Cel care și-a ucis chiar familia adoptivă, deoarece Ilici fusese practic înfiat de mic de Elena și Nicolae Ceaușescu, iar când a aflat de la contraspionaj că Ilici este sugiucul Moscovei Ceașcă a fost devastat, dar totuși nu l-a lichidat, dimpotrivă l-a menținut în rândurile nomenclaturiștilor. Hal de dictator, le dă posturi de directori trădătorilor. Ca apoi aceștia să-l lichideze.

Cei care l-au ucis pe Ceaușescu de Crăciun au pus în practică un fel de ritual păgân – anumite neamuri practicau uciderea captivilor și inamicilor de ziua lor de sărbătoare, pentru a o macula definitiv.

Ți se taie orice chef de sărbătoare când vezi tot moscoviții la putere, vezi că România este în continuare condusă de securiștii kaghebiști, politrucii comunişti sau de copiii și nepoții acestora, membrii castei care a pus mâna pe putere, acum joacă comedia liberalismului sau a social-democrației.

La câteva zile de la asasinarea lui Ceaușescu, a existat un grup de tineri care au ieșit în stradă, prin centru, cu intenția unui protest anticomunist, și cu ceva idei de monarhie – la vremea aia nu se prea știa ce lepră fusese jegul de Mihai Pobeda – Doina Cornea a apărut la televizor şi la radio să „nu se adune lumea” că încă mai sunt „terorişti” care ar vrea „să răzbune moartea lui Ceauşescu”, „că este o diversiune”.

Peste niște ani, la o ședință de consiliu a Alianței civice, unde eram în conducere, ca fondator, Doina Cornea a fost întrebată de ce a atras ura mulțimii ca să ne omoare atunci, pe motiv de „terorism”, deși unii dintre noi chiar luptaseră cu teroriștii autentici ai lui Ilici. Foarte senin și cretin tipa ne-a zis că așa a rugat-o Silviu, în care ea credea orbește. Am rămas mască – Silviu?!!! what the fuck? Cornea și Brucan erau bara-bara, gen love is in the air?

Brucan o pusese să facă o diversiune ordinară și ea s-a conformat, ca și tot grupul de actorași, regizori, poeți și scriitorași vomitivi comuniști de teapa lui Caramitru, Blandiana, Nicolaescu, Dinescu, Pleșu, Manolescu etc, șamd – strânși ciucure cu devoțiune în jurul lui Ilici – erau desigur cu toții ai KGB de mulți ani. Au fost selectați și recrutați cu grijă, până și eu am fost ținta unui recrutor al KGB, Mircea Popa, spion sovietic prins de contraspionaj, ceilalți iată că n-au fost prinși, au prosperat, altfel ar fi fost nu alături de comunistul secretar de partid ci în stradă alături de autenticii anticomuniști care strigau atunci ceva vag cam cu monarhia, că asta li se părea maxim de opoziție la comunism.

Restaurația cadrelor și agenților moscoviți s-a desfășurat sub bagheta lui Brucan și Soros venit cu primul avion civil aterizat pe Otopeni, în ianuarie 90, aceștia au fondat GDS-ul – Centrala de acoperire a agenturii KGB, cea cu adevărat bine scufundată, era plin de cadre Secu pe acolo, s-a trecut la recrutare și organizare, cu banii de la Soroș, un milion de dolari, sumă uriașă la vremea aceea, pe mâna lui Alin Teodorescu, agent al servciilor maghiare și turnător la Secu, viitorul mega Cancelar al PSD-ului din epoca sa ce mai sinistră, sub Năstase.

Rețeaua a fost ulterior ramificată și suprabugetată, prin nenumărate alte filiere, în afară de Soroș, cifra totala a contactelor agenturii este de vreo 36 000, strecurați in ”societatea civila”, servicii, mass media, sindicate, partide, mediu de afaceri – din care oricând, la semnal, devin operaționali in strada vreo 5000, distribuiti in vreo 200 de ong-uri interconectate, sumele de intretinere, functionare, extindere si recompensare în 30 de ani au atins probabil pragul de vreun miliard de dolari.

Să belești o țară doar cu un miliard de dolari este o afacere foarte bună mai ales dacă în timpul ăsta jefuiești vreo câteva sute de miliarde, că doar d-aia ai crescut agentură.

Singura zvâcnire autentică și semnificativă împotriva Moscovei a fost manifestația CADA, unică în lume, mii de cadre din toate armele, în uniforme, au umplut Piața Victoriei, după uciderea grupului Trosca de către cuplul Nicolae Militaru – Ilici, cerând eliminarea Corbilor GRU și KGB din fruntea Armatei, evident a avut loc doar o operațiune de machiaj la gene, s-a schimbat Militaru cu Stănculescu, alt kaghebist și ăsta, mai cu maniere, a lăsat corpurile ciuruite ale Ceaușeștilor aruncate pe stadion pe Ghencea, într-o prelată și s-a dus la băute la petrecerea de alături, plătită din bugetul aprobat chiar de Ceașcă.

Nimeni n-a suflat nici pâs despre haita celor 50 de generali ai rețelei sovieticilor reactivați și ridicați în grad de generalul GRU Lepădatu, că ăsta era numele real la lui Militaru. Preluarea efectivă a Puterii de către agentura rusă a lui Ilici a avut loc în intervalul în care, ca şi azi, românaşii se îndopau până la crăpare, de la Crăciun până la Sf. Vasile.

În data de 22 decembrie 1989, la ieşirea lui Iliescu la balcon, Departamentul Securităţii Statului (DSS), gardienii sistemului de stat şi de partid din România, avea un efectiv total de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3.179 subofiţeri şi 1.228 personal civil. În unităţile centrale ale Securităţii lucrau 6.602 persoane, în cele teritoriale şi la Securitatea Municipiului Bucureşti – 6.059, în şcolile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor – 225, iar în unităţile speciale acoperite – 2.426, dintre care 1.892 ofiţeri.

Toată această forţă a devenit baza noii Puteri „salvatoare”. De asemenea, mai activau peste 800.000 de informatori – cu toții făceau dosare unui număr de 1,3 milioane de români supravegheați pentru diverse, prin contagiune cu aceștia se poate estima o cifră de 4 milioane de români atinși de aripa Securității.

Informatorii au avut un rol foarte important după 89 deoarece prin ei și-a rezolvat Securitatea accesul în toate zonele de interes și și-a menținut controlul societal. În Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, citit la Televiziune de Ion Iliescu pe 22 decembrie 1989, în cursul serii, se anunţa că „întreaga putere în stat este preluată de Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Lui i se va subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne”. Ulterior, Iliescu, respectiv CFSN, a revenit pe data de 24 decembrie cu un alt comunicat, în care se arăta: „Unităţile Ministerului de Interne se vor integra în Ministerul Apărării Naţionale, care preia comanda unică asupra tuturor trupelor şi mijloacelor de luptă ale ţării”.

Mutarea următoare a lui Iliescu a avut loc la data de 26 decembrie, când CFSN-ul său a emis un decret, cu un unic articol, care avea următorul conţinut: „Se numeşte în funcţia de Ministru al Apărării Naţionale generalul-colonel Nicolae Militaru”. Imediat după instalarea în funcţie, noul ministru al Apărării a semnat, alături de Ion Iliescu, un prim nou decret.

La articolul 1 al Decretului CFSN nr. 4 se preciza: „Trec în componenţa MApN Departamentul Securităţii Statului, Comandamentul Trupelor de Securitate, împreună cu organele şi unităţile din subordinea acestora. Sunt incluse în acestea structura, bugetul, personalul, armamentul, muniţia, tehnica din dotare, fondurile fixe, precum şi activul, şi pasivul din ţară şi din străinătate.”

În data de 31 decembrie, preşedintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit comandant al Departamentului Securităţii Statului pe Gelu Voican Voiculescu (la acea dată viceprim-ministru în Guvernul provizoriu), iar începând cu data de 2 ianuarie 1990, generalul Militaru şi Voican Voiculescu au coordonat efectiv preluarea de catre MApN a Securităţii. Militaru și-a adus lângă el Haita sa de generali ai rușilor din sistem.

Mii de cadre militare sunt interconectate și subordonate la o sumă de 50 de generali, Armata a rămas și azi bastionul serviciilor rusești, sub masca „cooperării” cu NATO, de fapt doar cadrele legionarilor au cooperat pe bune cu NATO.

Securitatea și-a găsit rapid direcția – alături de tov Ilici și KGB, singurii care au protestat și au ieșit în stradă au fost colegii mei de generație și de facultate – vreme de 54 de zile și nopți, una dintre cele mai extraodinare forme de revoltă studențească din tot spațiul european, infestat de stângiști și adulatori ai rușilor.

Acestea au fost etapele preluării efective a „Puterii de Stat şi de Partid” – obiectiv al FSN menţionat de Militaru într-o înregistrare pe care chiar eu am oferit-o publicului în Piaţa Universităţii, în 1990. La vremea aceea încă trăiam cu iluzia Libertăţii şi eu, ca mulţi alţii. Am cântat şi am strigat „vom muri şi vom fi liberi”, am cerut Adevărul, am cerut „lucruri simple”: fără comunişti şi agenţi ruşi în fruntea ţării.

Au trecut 30 de ani și avem mai mulți agenți ca niciodată în fruntea țării.

Crăciun fericit, fie ca lumina să vă izbească naibii odată în cap…

 George RONCEA