Despre Reeducarea națională a românilor (II) –  Reeducarea românilor de către un rabin  

Vasilică Militaru
Incorect Politic
Martie 25, 2021

Despre Reeducarea națională a românilor (II)

Reeducarea românilor de către un rabin

 

autor Vasilică Militaru

 

Un exemplu de reeducare de tip religios este cel practicat de rabinii evrei ai cultului mozaic, cu asentimentul episcopilor Bisericii Ortodoxe Române. Este de notorietate faptul că evreii de cult mozaic nu-l recunosc pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ei refuză și cele patru Evanghelii ale Noului Testament creștin, ca fiind transmise de Cuvântul lui Dumnezeu întrupat. Nu întâmplător, Reeducarea de la Pitești avea ca scop principal lepădarea studenților români de Iisus Hristos și batjocorirea tuturor sărbătorilor creștine, precum Nașterea Mântuitorului și Învierea. Fecioara Maria și Sfânta Euharistie au fost țintele predilecte ale reeducatorilor blasfemiatori.

Rabinii evrei afirmă public că Dumnezeul lui Israel, sau Domnul Dumnezeul evreilor, este singurul Dumnezeu adevărat, la care trebuie să se închine toată omenirea. Aparent, este o dogmă religioasă corectă. Ce poate fi mai folositor pentru întreaga umnitate, decât unirea tuturor neamurilor pământului sub Unul și Același Dumnezeu! În realitate, Tora sau Biblia iudaică, cunoscută ca și Cartea Sfântă sau Cartea Cărților, prezintă doctrina șovină și rasistă a supremației unui singur “popor ales” al Dumnezeului lui Israel. Bineînțeles că acest “popor ales” nu poate fi decât poporul iudeu sau evreu.

În mentalul colectiv românesc este inoculată ideea rasistă că, indiferent ce vor face celelate neamuri, poporul evreu a fost, este și va rămâne unicul popor ales al lui Dumnezeu.

Edificator în sensul celor expuse, este discursul rabinului newyorkez Josef Wasserman cu prilejul reinaugurării Sinagogii Mari din Iași, din 3 decembrie 2018, de sărbătoarea Hanuka.

“Încă o mare minune de Hanuka, că puteți asculta așa de mulți oameni. Nu este un lucru așa de simplu, adevărați prinți ai Bisericii (…) Acuma, deoarece îs foarte emoționat, că am văzut aici pe Prinții de la Biserici, vreau să vă spun câteva rânduri. Între noi toți există o strânsă legătură. Cartea Cărților, o carte sfântă care ne unește. Cartea aceasta ne este Sfântă tuturor, celor care stăm în slujba lui Domnul Dumnezeu, căci din dânsa răsună cuvântul lui Dumnezeu. Citim în Biblie capitolul în care apare părintele sufletesc, al nostru, al tuturor, acela care-i dăruia Dumnezeu,  i-a dat numele Părinte al mulțimii noroadelor. Acela care a meritat pe deplin titlul de cel dintâi cetățean al umanității. Este vorba, cum ați înțeles, de tatăl nostru tuturor Avraam, care a îmbrățișat cu deosebită dragoste și bunătate pe fiecare om.”. (de la min. 2.35.10, cf. https://www.youtube.com/watch?v=iWV2GifKTdw)

Hanuka este o sărbătoare iudaică care comemorează recâștigarea Templului din Ierusalim, în urma unor revolte armate sângeroase ale iudeilor contra monarhiei seleucide din Siria. Hanuka se celebrează prin aprinderea luminii.

La sărbătoarea de Hanuka, din Sinagoga Mare, a participat și Episcopul ortodox Teofan Savu, cu funcția de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, precum și Episcopul romano-catolic, Petru Gherghel, gratulați ca “adevărați Prinți ai Bisericii”.

Practic, rabinul evreu i-a dat o lecție  de credință mitropolitului apostat al Bisericii Ortodoxe Române, care nu a îndrăznit nici măcar să rostească, în Sinagogă, numele lui Iisus Hristos, Părintele sufletesc și Dumnezeul creștinilor. (cf. de la min. 1.57.15, din înregistrare).

Rabinul prezintă Tora ca o “Carte sfântă care ne unește. Cartea aceasta ne este Sfântă tuturor“. Prinții-Episcopi ai Bisericii, nu au avut curajul hristic să-i spună rabinului că Evangheliile transmit adevărul rostit de Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și că Dumnezeul care s-a adresat tuturor neamurilor este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și nicidecum Dumnezeul lui Israel. “Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.” (Deuteronom 6,4). “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” (Exod 20,2-3). Evreii cultului iudaic, ascultând de acel Dumnezeu gelos, resping divinitatea lui Iisus Hristos, Cel care iubește toate neamurile pământului.

Cum poate să fie “Dumnezeul nostru al tuturor”, cel care este numit în Tora, în mod xenofob, Dumnezeul lui Israel? Cum să fie Dumnezeu al românilor, acel Dumnezeu recunoscut doar de evrei și care le-a promis doar lor că vor domni peste toate neamurile pământului, ca unic popor ales al lui?

Conform prevederilor O.U.G. nr.31/2002, promovarea publică a superiorității rasei semite a evreilor față de celelalte rase, considerate inferioare, este o doctrină rasistă și xenofobă și considerată infracțiune.

Rabinul Wasserman continuă tirada “înțelegerii fraterne universale”, invocând un capitol din Tora, pentru a justifica faptul că “între noi toți există o strânsă legătură”. Potrivit acestuia, Avraam este “părintele sufletesc al nostru, al tuturor”, căruia Dumnezeu “i-a dat numele de Părinte al mulțimii noroadelor”.

Dar, pentru românii creștini, “Tatăl nostru” sufletesc și trupesc este în ceruri. Dumnezeu, Tatăl lui Iisus Hristos, ca Unic Creator, l-a creat pe om și i-a dat suflet. Iar Dumnezeu Tatăl și-a trimis Fiul să salveze sufletele tuturor oamenilor, nu doar pe cele ale evreilor. De aceea Hristos ne-a lăsat, în rugăciune, apelativul “Tatăl nostru Care ești în ceruri”.

Însuși Dumnezeu din Sfânta Treime, după salvarea unei femei adultere de la uciderea prin lapidare, conform legii iudaice, a denunțat Dumnezeul evreilor, care “de la început a fost ucigător de oameni”, ca fiind “mincinos și tatăl minciunii”. El s-a adresat unor conaționali iudei, răzbunători și criminali: “voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru” (Ioan 8,44). Fiul adevăratului “Tată al nostru”, afirma public: “Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.” (Ioan 8,54). Iisus le vorbea iudeilor contemporani despre existența a doi Dumnezei: Unul era “Dumnezeu Tatăl Meu” “dătător de viață și iubitor de oameni”, adică Mântuitorul omenirii, și altul era Dumnezeu “tatăl vostru diavolul și ucigător de oameni”. Adevăratul Dumnezeu a iertat oameni și I-a înviat din morți, nu i-a ucis.

Demascăm manipularea de tip religios a rabinului Josef Wasserman, folosind textele Torei. În fapt, “părintele nostru al tuturor” este “Avram Evreul, care trăia pe atunci la stejarul lui Mamvri.” (Facerea 14,13). Dar, dacă evreul Avram ar fi “părintele nostru, al tuturor”, atunci românii ar fi de aceeași seminție cu evreii, deci de rasă semită. Atunci nu ar mai avea rost legile speciale de prevenire și combatere a antisemitismului și de condamnare a negării Holocaustului. Așa o fi? În realitate, Tora expune doctrina șovină conform căreia iudeii sunt o rasă superioară, denumită rasa semită.

Tot în Biblia iudaică este prezentată o întreagă genealogie, pentru a justifica descendența lui Avram din Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe și acela care a dat denumirea rasei semite. Acest Avram, botezat Avraam, este prezentat în Tora ca un personaj incestuos care s-a căsătorit cu propria soră, Sarai, botezată Sarra, având același tată, pe Terah. “Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu ştiu după mamă, iar acum mi-e soţie.” (Facerea 20.12).

Deși Avraam a avut opt copii cu trei femei, evreii își adjudecă descendența din Isaac, fiul relației incestuoase cu Sarra. (cf. Facerea 25, 2). Unii afirmă că Ismael, fiul făcut cu sclava egipteancă, ar fi părintele seminției arabe. Dar țările, cunoscute mai târziu ca arabe, erau ocupate deja de alte popoare ne-semite. Teoria conform căreia Avraam ar fi “părintele tuturor noroadelor” este absurdă, în condițiile în care textele biblice prezintă că pe timpul acestuia, descendenții de pe linia celorlalți frați ai lui Sem ocupaseră pământul, inclusiv Țara Canaanului. Tatăl lui Avraam, Terah, a avut mai mulți descendenți, care s-au înmulțit la rândul lor. Iar pe pământ exista deja o țară imensă, cu o populație numeroasă, precum Egiptul. În condițiile istorice în care existau deja mari Imperii ale lumii, “Evreului Avraam” i-a încolțit ideea că el va deveni “părintele” unui mare Imperiu iudaic, condus de Dumnezeul în care crede el.

Tora prezintă faptul că Avram și-a împrumutat Dumnezeul de la un un rege-preot din Țara Canaanului. Cananeanul Melchisedec, care provenea din seminția lui Ham, frate cu Sem, era rege al Salemului (vechea denumire a Ierusalimului). El este menționat în Tora ca “preot al Dumnezeului cel Preaînalt”. (cf. Facerea 14,18-20). Aceasta presupune faptul că Dumnezeul cel Preaînalt se revelase cananiților înaintea lui Avram și că exista instituit un cult religios al acestui Dumnezeu , care avea și preoți. Dar lui “Avram Evreul” îi plăcea prea mult Țara Canaanului și cetatea Salemului, pentru ca Dumnezeul cel Preaînalt al cananitului Melchisedec să nu i-o promită lui și urmașilor acestuia. Astfel, Dumnezeul cananitului Melchisedec a devenit Dumnezeul evreului Avraam.

Să vedem cum “tatăl nostru”, Avram, “a îmbrățișat cu deosebită dragoste și bunătate pe fiecare om”. Prima căsătorie a lui Avraam a fost în fapt o relație incestuoasă cu propria lui soră, Sarra, având amândoi același tată cu numele Terah. Avram Evreul este prezentat ca un personaj care-și folosește soția pentru a se îmbogăți. “Avram insă era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.” (Facerea 13,2).

În Cartea cărților descoperim faptul că, de două ori, Avraam o prezintă pe soția lui doar ca soră, pentru ca aceasta să fie racolată în haremul Faraonului Egiptului și apoi ca amantă țiitoare, a unui rege local, Abimelec: “zi deci că-mi eşti soră” (Facerea 13,12). În ambele cazuri, Avraam obține, de pe urma traficării sexuale a soției lui, foloase materiale considerabile. “Şi pentru ea i-au făcut bine lui Avram şi avea el oi, vite mari şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile.” (Facere 12,16).  “Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari şi mici, robi şi roabe şi a dat lui Avraam”. (Facerea 20,14).

Textele Torei prezintă interesul material al înșelăciunii avraamice: “zi deci că-mi eşti soră, ca să-mi fie şi mie bine pentru trecerea ta” (Facerea 13,12). Este de notorietate faptul că în haremul regilor vremii se recrutau numai fecioare. Avram îi minte, ascunzând faptul că Sarra nu mai era fecioară ci femeie măritată, care a cunoscut bărbat.

Este evident că Avram era un om imoral în raport cu Faraonul egiptean și cu regele Gherarei, Abimelec. În timp ce Avram, lipsit de scrupule, își ceda propria soție pentru a întreține relații sexuale cu acești regi, ei considerau fapta un păcat și un act reprobabil. “Cu ce ţi-am greşit eu, de ai adus asupra mea şi asupra ţării mele aşa păcat mare? Tu mi-ai făcut un lucru, care nu se cuvine a-l face!”, i-a spus regele Abimelec lui Avram. (Facerea 20,9).

Astăzi, obligarea soției la întreținerea de relații sexuale extraconjugale, în scopul obținerii de foloase materiale, este condamnată ca infracțiune de proxenetism.

Sfârșitul discursului rabinului Wasserman este apocaliptic: “Asociația evreilor originari din România, din Ierusalim, vă transmit prin glasul meu, vouă, scumpi Prinți ai Bisericii și tuturor prietenilor noștri, deplin succes în acțiunile pentru grăbirea venirii acestor vremuri “. Conform rabinului, episcopul-prinț Teofan prestează acțiuni pentru grăbirea venirii lui Mesia, așteptat de evrei. Conform Torei, evreii îl așteaptă pe Mesia promis lor de Dumnezeul lui Israel. Profetul Isaia a descris vremurile de pace planetară prin venirea lui Mesia, așezat în Sion. Acela va aduce pacea, trâmbițată de rabin, și instaurarea dominației Dumnezeului lui Israel și a poporului ales asupra tuturor noroadelor: “Domnul Dumnezeul tău te va pune mai presus de toate popoarele pământului.” (Deuteronom 28, 1); “vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine.” (Deuteronom, 28; 12). Reconstruirea Templului din Ierusalim este unul dintre semnele “acestor vremuri”. În acest sens, rabinul solicită public Președintelui României grăbirea mutării ambasadei României la Ierusalim, care va deveni centrul lumii. “Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.” (Isaia 2,3).

Evreii se simt îndreptățiți în aștepările lor, având în vedere faptul că preoții ortodocși se roagă în timpul Sfintei Liturghii: “Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot, atunci vor pune pe altarul tău viței.”. Acesta este țelul final al cultului mozaic, odată cu reconstruirea Templului și venirea lui Mesia.

Însă românii, ca și credincioși creștini nu-l mai așteaptă pe acel Mesia așteptat astăzi de evrei, pentru că Iisus, Hristosul lui Dumnezeu, a venit în urmă cu 2000 de ani. Adevăratul Mesia a venit, trebuia să-l anunțe episcopul Teofan pe rabinul Josef.

Veți vedea cum acest tip de reeducare de tip religios a fost folosită în reeducarea de la Pitești a legionarilor. Atacul furibund al liderilor evrei din România la adresa Mișcării Legiunii, face parte din atacul la ființa Neamului românesc, iar în fapt, este un atac la Securitatea națională a României.

*

 

Nota redacției:

1. Consultați studiul http://www.academia.edu/32219302/Colonel_rtg._Vasile_I._Z%C4%83rnescu_-_Cuv%C3%A2ntul_evreu_trebuie_scos_din_uz 

2. Ce fel de Dumnezeu cere slujitorului său (Avraam) să se mutileze? Dumnezeu l-a făcut pe om perfect, după chipul și asemănarea sa, de ce mai trebuie o incizie în plus?