Decizie la Răscrucea Destinului

Claudiu Egregor
Incorect Politic
Iulie 6, 2020

Decizie la Răscrucea Destinului

MOTTO: Omenirea se apropie de răscrucea destinului, fiecare dintre noi va trebui să hotărască încotro.

 

În timp ce scriu stau pe scaunul de birou în apartamentul de la etajul 7, unde am calorifer, curent, baie și mâncare în frigider, cumpărată de la supermarket. Am un smartphone, computer, laptop si internet, pot afla o informație aproape instantaneu, pot comanda mâncare de la unul din zecile de restaurante din oraș și un curier mi-o aduce la ușă. Trăiesc o viață urbană, mustind de comoditate și confort, atât de comodă încât problema principală a prea multora dintre noi este plictiseala. Ca să ne ocupăm timpul, consumăm media, Netflix, HBO, pornografie, emisiuni mondene din care nu înveți nimic sau filme contaminate de propaganda politic corectă.

Prin februarie urmăream scenariul Coronavirus din China, gândindu-mă că va urma și la noi. Cartierul meu e unul liniștit, plimbările nocturne nu îți pun viața în pericol. Pe la jumătatea lui februarie mă plimbam așa, după ora 22:00 și o făceam cu o recunoștință calmă, gândindu-mă că vor veni zile în care nu mă voi mai putea plimba așa liber prin oraș. Când ești pe cale să pierzi ceva, ajungi să apreciezi lucrul acela. Am avut o viață în mare parte ferită de greutăți, lucru pentru care sunt recunoscător lui Dumnezeu. Totuși asta mă face, ca majoritatea contemporanilor mei, foarte nepregătit în situația în care greutătile vor veni. Ele negreșit vor veni. De aceea mulți dintre noi vor lăsa de la ei când li se va cere. Fiind nepregătiți să înfrunte primejdia sau incertitudinea, evitând riscurile, obstacolele, provocările,  unii dintre semenii noștri, chiar prieteni sau familie, vor face compromisuri grave pentru a-și menține siguranța și confortul.

Acest stil de viață, în care nu trebuie să depunem mult timp pentru trebuințele de bază, hrana și siguranța, ne permite să investim timpul în altceva, spre Rău sau spre Bine. Sunt multe diversiuni, de noi depinde unde ne îndreptăm atenția. Investind timp în satisfacerea unor curiozități în materie de căutare a adevărului ne ajută să învățăm, să identificăm, să conștientizăm anumite lucruri, să recunoaștem pragmatic importanța unor trebuințe superioare celor biologice, precum libertatea, dreptatea, spiritualitatea. Cu toate că apreciez avantajele acestui stil de viață modern, care prin dependența lui de autorități este ca o temniță plăcut decorată, în care munca pe care în alte condiții ar trebui să o depunem noi înșine este redusă semnificativ prin aportul unor sclavi tehnici și infrastructura de servicii, realizez că pentru a-l păstra va trebui să-mi vând sufletul. Iar de voi refuza, voi fi un paria, exclus din societate și voi fi prezentat ca un sălbatic retrograd ce nu mai are dreptul să beneficieze de serviciile și tehnologia modernă.

Tinerii ca mine formează cea mai comodă generație din istoria omenirii, complet nepregătită pentru un trai spartan. Nevoia ne învață, spune vorba românească. Mai este puțin și ajungem la răscrucea unde destinul cere din partea noastră o hotărâre, o alegere.

Mă simt ca și când mă pregătesc să merg într-o excursie lungă. Mai este puțin și plec. Acel puțin poate fi câțiva ani, câteva luni sau săptămâni. Voi pleca în aventura vieții mele, pe drumuri incerte, cu obstacole multe. Până atunci, fără să fiu prea atașat de ce am astăzi, îmi mențin sentimentul de apreciere. Când va veni acel moment fatal, poate fi o impunere la nivel de stat a vaccinării obligatorii, poate fi o directivă europeană sau globală de microcipuire a populațiilor sau orice altă formă de însclavagizare biologico-spirituală, voi fi dispus sa renunț la Netflix, HBO, la jocuri pe calculator, la concerte și confortul zilnic în favoarea menținerii conștiinței libere. Decizia implică renunțarea la timpul liber folosit pentru divertisment și utilizarea lui  pentru asigurarea hranei, la construirea și protejarea unei comunități cu alții care la rândul lor se vor debarasa de plăcerile moderne pentru o viață liberă.

Personal, am luat deja hotărârea să merg pe acest drum, cu toate că n-am bani să-mi fac o casă la țară, n-am experiență în agricultură, n-am nici cunoștințe practice foarte dezvoltate.Cu toate astea, decât să-mi cedez sufletul și corpul, mai bine să mă frângă greutățile din drumul care mă așteaptă. Nevoia mă va învăța și nu voi fi singur. Sunt alții care simt la fel, care chiar acum citesc rândurile și se gândesc la drumul pe care trebuie să-l parcurgă, la marea debarasare de lucrurile de care nu au cu adevărat nevoie și la noul stil de viață, viu și aventuros, care îi așteaptă. Vă salut cu gânduri bune, frați și surori împrăștiați prin această temniță mare. Vom evada în curând.

Sunt destui Români care mai vor să trăiască liber. Unii au început cu mult înainte, cum sunt unele culte religioase ce și-au construit comunități închise în sate din munți. Alții au început acum demersurile, cum e părintele Adrian Singurov ce pune bazele unei comunități ortodoxe. Sunt zvonuri că mai multe asociații non-profit plănuiesc ceva asemănător în Ardeal.

Cine este singur, fără cunoscuți care gândesc la fel, va putea să se alăture unui grup care va lua aceeași decizie la răscrucea destinului. Grație valorilor ce îi aproprie, oamenii ce aleg drumul libertății se vor percepe și trata unii pe alții ca membrii unei frății tainice, fără să se fi cunoscut înainte, ca și cum sunt camarazii aceleiași armate spirituale. Grupuri mici și multe vor intra într-o lume a redescoperirii și a armonizării cu viața, cu Dumnezeu.

Până atunci să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție să răspândim adevărul, să citim, să salvăm și să dăm mai departe. Împreună în cuget și în faptă, chiar dacă împrăștiați prin țară și afară, să zdrobim lanțurile tenebroase, punând fiecare câte o cărămida la ridicarea Catedralei Trezirii Conștiințelor.