Colonelul Vasile Zărnescu – Autobiografia Politică – “Trebuie să mă apăr singur!”

Colonel (rtg.) Vasile Zărnescu
Incorect Politic
August 6, 2025

Colonelul Vasile Zărnescu – Autobiografia Politică – Trebuie să mă apăr singur!

Mă numesc Vasile I. ZĂRNESCU, m-am născut la 24 februarie 1947, în satul Mihai Viteazul, comuna Vlad Țepeș, județul Călărași. Am absolvit secția reală a Liceului din Lehliu-Gară, în 1965, apoi Secția de sociologie, specialitatea politologie, a Facultății de filozofie a Universității București, în anul 1972. Am primit repartiție guvernamentală la Întreprinderea de Confecții și Tricotaje București (I.C.T.B.), numită anterior APACA. Mi-am luat munca și statutul de sociolog industrial în serios și am realizat diverse cercetări pe teme ca mobilitatea (fluctuația) forței de muncă feminine, morbiditatea etc., referitoare la situația muncitoarelor de acolo, care erau exploatate la sînge! Întrucît eram ofițer în rezervă, membru al P.C.R. și creștin ortodox, fiind conștiincios și cu respect față de jurămîntul față de țară și de statutul P.C.R., am făcut cercetări serioase, științifice – adică realiste –, astfel că, după 18 ani de muncă, am intrat în conflict major de opinii cu principalii șefi ai I.C.T.B.-C.I.C.B., dintre care aproape toți erau membri în C.C. al P.C.R. și/sau membri ai Marii Adunări Naționale.

Au intenționat să mă bage în pușcărie, dar nu au reuşit. Dumnezeu mă apăra! Unul dintre cei care, ca profesionist „obiectiv“, a descurajat-o pe directoarea generală a C.I.C.B., Steliana Istodorescu – care căuta soluții să mă bage la gherlă – a fost consilierul juridic al Ministerului Industriei Ușoare, Aristide Roibu. La acesta apelase ea, dîndu-i lucrarea mea, SOCIOLOGIA ȘEFULUI, pe care i-o adresasem ei cu număr de înregistrare (deci devenită act oficial), ca să îi servească lui Aristide Roibu ca exemplu de probă penală, deoarece îmi permiteam să îmi bat joc crunt de unii șefi, căci, totodată, îi și acuzam de multe abuzuri, ilegalități și chiar de pierderi de valută – care, atunci se numea, grav, „subminarea economiei naționale“ – ceea ce însemna caz sigur de pușcărie grea, dacă nu chiar împușcarea!

Aristide Roibu a citit cu atenție lucrarea mea. El era și lector la Academia „Ștefan Gheorghiu“ (poreclită Fane Ideologu’), și era coleg cu alt lector, de la Catedra de științe politice, politologul Virgil Măgureanu, și i-a dat-o spre lectură ca să îi solicite o opinie de specialitate, incitîndu-l: „Ia vezi ce scrie un sociolog de-ai voștri!“ Se pare că s-au distrat copios, dar, în final, consilierul juridic al M.I.U. Aristide Roibu i-a replicat Stelianei Istodorescu că, „dacă ar folosi-o în instanță, mai degrabă intră ea la pușcărie și toți cei incriminați de mine acolo“! După „Lovituția“ din decembrie 1989, Steliana Istodorescu – fostă membră a C.C. al P.C.R. – și-a privatizat firma CONFEX – care procesa exportul producției C.I.C.B. –, a cărei directoare fusese, și a început să facă afaceri frauduloase, păgubind statul, cum procedase și în Socialism – atrăgîndu-l și pe alt director de fabrică din Moldova, constituind un „grup de criminalitate organizată“. (Am menționat, ulterior, acest episod într-o carte-omagiu despre generalul (r.) Emil Mihuleac, cu prilejul aniversării zilei sale de naștere.) Din acest motiv am redactat rapid informația care o incrimina, pe care o primisem, în primăvara lui 1992, de la Diviziunea de Informații a Municipiului București (D.I.M.B., poreclit „Dîmb“, pentru „acoperire“)!

Aristide Roibu a ajuns trezorierul F.S.N.-ului, apoi senator al P.D.S.R., năpîrlit în P.S.D.[1] D-nii Aristide Roibu și Virgil Măgureanu încă trăiesc și pot confirma situația descrisă!

Conflictele cu conducerea I.C.T.B/C.I.C.B. s-au accentuat și, în consecință, am fost dat afară din serviciu în 18 martie 1989, cu art. 64, lit. t, din Legea nr. 5/1978 republicată în 1982. Acesta era articolul contra oponenților regimului, prin care erai concediat cu „aprobarea adunării generale a oamenilor muncii“, în baza căreia nu aveai dreptul normal, constituțional să dai în judecată întreprinderea! Era un articol de lege eminamente terorist, unic pe plan mondial! În cazul meu, conform Legii nr. 5/1978 republicată în 1982, „adunarea generală a oamenilor muncii“ era constituită din colectivul „Serviciului de personal“, în care fusesem mutat abuziv, ca să mi se interzică exercitarea profesiei de sociolog – fiindcă devenisem periculos pentru cleptocrație! Funcționarele din acest „Serviciu“ erau numai muieri care erau neveste de ofițeri din Miliție, Securitate și Armată. Șeful „Serviciului de personal“, unul Vasilică-Dragoș Sburlea, lucrase într-un Serviciu Secret, dar „călcase pe bec“ și fusese pitit aici. Deci era o bagatelă să se obțină „aprobarea adunării generale a oamenilor muncii“ de a fi concediat cu art. 64 litera „t“!

De fapt, trebuie să precizez, C.I.C.B./F.C.T.B. fusese condusă cîteva decenii de renumitul Iosif Steinbach (alintat Iuju) – membru perpetuu în M.A.N. și în C.C. al P.C.R. – și, ca atare, toți șefii – pe toate nivelele ierarhiei – cu 2-3 excepții, erau jidovi! „APACA“ – după denumirea veche – era un fel de sinagogă „laică“.

Prima aripă a clădirii A.P.A.C.A. (Atelierele de Producţie Armament și Confecţiuni ale Armatei) şi cantina/sala de festivităţi au fost realizate într-un timp record de 97 de zile, de către muncitori calificaţi şi brigadieri U.T.M.-işti, lucrând în trei schimburi, fiind inaugurată cu trei zile înainte de sărbătoarea de la 1 mai 1948. Cînd profesorul de geografie și dirigintele meu din liceu, dl Constantin Mărgescu, a aflat că sunt sociolog la I.C.T.B., mi-a mărturisit că, în vremea studenției sale, a cărat cărămizi, cu rucsacul în spate, fiind în brigăzile de voluntari, la construirea Fabricii de Confecții și Tricotaje București (F.C.T.B.).

Iosif Leon Steinbach a devenit, în 1934, la 16 ani, membru al Partidului Comunist din România (P.C.dR.)! Eu cred că aici este o biografie romanțată! În 1934, așa-numitul Partid Comunist din România (P.C.dR.) era scos în afara legii, ca partid periculos, mai ales că era format, cam în totalitate, din jidovi. Dar ideea este să i se atribuie statutul de „ilegalist“, statut care îi conferea o mulțime de privilegii! În 1948 a fost numit director al Fabricii „Partizanul“ (fabrică de pielărie și încălțăminte din Bacău (fostele întreprinderi „Filderman“, etatizate). În 1951 a fost numit director general al Fabricii de Confecții și Tricotaje București (F.C.T.B.), pe structura căreia s-a constituit Centrala Industriei de Confecții București (C.I.C.B.), care încorpora toate întreprinderile de confecții din țară – producția fiind, în cvasitotalitate, exportată în Occident! Prin sistemul lor intern de mistificări, în camioanele de transport – așa-numitele T.I.R.-uri – jidovii introduceau clandestin cîte un maistru-croitor jidov, înzestrat cu cele necesare subzistenței în camion, care era debarcat, la destinație, într-o țară occidentală (Franța, Germania, Italia, Olanda, Canada, S.U.A. etc.); aici era ajutat să-și deschidă un magazin de vînzare a confecțiilor importate de la C.I.C.B.! Dar aceste confecții Made in Romania erau plasate de către proaspeții patroni jidovi transfugi cu prețuri de cel puțin zece ori mai mari, deoarece erau foarte bine realizate, erau produse de lux!!! Toate materialele folosite în producție – mașini de cusut, tiparele de croit, stofa, întăriturile, nasturii, ața, etichetele etc. – toate erau de import: doar curentul electric și forța de muncă erau autohtone; de la minore de 16-17 ani (angajate cu avizul părinților) și pînă la pensionare, femeile erau muncite pînă se îmbolnăveau și leșinau peste mașini!

Și culmea este că, într-o Plenară a C.C. al P.C.R. de prin 1973-’74, mult-iubitul Președinte Nicolae Ceaușescu beștelea Uzinele „23 August“, care fabricau remorci (!), că aduc în țară mai puțină valută decît aducea C.I.C.B.! Băieții cu „ochi albaștri“, care supravegheau C.I.C.B., au aflat, totuși, într-un tîrziu, că, în toți acești ani cît a fost director general marele Iosif Steinbach – pînă în 1981, timp de 30 de ani! –, prețurile de vînzare în Occident ale confecțiilor realizate la C.I.C.B., în România, au rămas neschimbate! Adică s-a comis o enormă și îndelungată hemoragie de valută! Atunci, la nivelul cel mai înalt și cel mai discret, s-a copt o manevră ca să-l scoată pe indestructibilul Iuju Steinbach din poziția prin care fraudase permanent și nemilos țara: deși, la studii, se consemnase, evaziv, „școala generală“ (adică avea două clase mai mult ca trenul!), în 1981 a fost promovat ministru-adjunct al Ministerului Industriei Ușoare, unde a stat în funcție pînă în 1983; din C.C. al P.C.R. fost scos în 1984. Adică a fost „pensionat“!

Așa a scăpat România, oficial și direct, pe cale naturală și politică, de unul dintre cei mai mari și mai longevivi ticăloși alogeni. Dar, a fost recuperat de coetnicii săi: l-au făcut vice-președinte al Congresului Mondial Jidovesc, de unde tot mai păgubea România! A mierlit-o în 1999, firește, în Israel.

Adaptare după Quillin

În consecință, cu acest articol în cartea de muncă, nu te mai angaja nimeni, fiindcă erai dușman calificat, oficial și legal, al Socialismului aflat pe „drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate“ – cum era și titlul volumelor din opera Tovarășului!

Eu nu eram oponent, ci dizident – adică eram socialist, ofițer rezervist și membru al P.C.R. Am intrat cu greu în P.C.R, fiindcă secretarea organizației de partid din I.C.T.B. se opunea vehement primirii mele în partid. Pentru a debloca situația, am apelat la fostul meu profesor de istorie din liceu, George Potra, care ajunsese într-o funcție mare la Departamentul de presă al C.C. al P.C.R. Cînd am reușit să-l contactez personal – m-a prevenit să nu vorbim la telefon despre problemă – mi-a spus siderat, că nu îmi poate pune proptele: „Măi Vasile, ai una acolo, Elena Burtea, care se înverzește cînd aude de tine! Ce i-ai făcut?!“ „Asta este secretara de partid, ingineră chimistă, și, din cîte am aflat, își făcuse facultatea pe scurtătură. Adică e o proastă de la natură și de o deplină incultură. Este normal să se teamă de avansarea mea prin intrarea în partid!“ „Vezi cum poți să o ocolești!“ Și mi-a sugerat o soluție: să apelez direct la secretarul organizației de partid din Atelierul în care eram încadrat și care trebuia să îmi confecționeze dosarul de cadre. Am mers cu mașina lui la părinți, ca să facă ancheta de cadre, i-am umplut portbagajul cu vin, țuică și alte produse agricole din cămara părinților – mai ales usturoi, căci era o criză mare de usturoi pe vremea aceea – și ne-am întors la București cu o anchetă de cadre pozitivă. Și am fost primit în P.C.R.! Usturoiul este bun și pentru a vindeca unele boli! Pe mine m-a ajutat să intru în P.C.R.!

Eram, deci, un socialist cu carnetul roșu al P.C.R.! Și îmi expuneam teoriile sociologice în ședințele de partid, relevînd problemele pe care le implica industrializarea și cum poate fi protejată forța de muncă feminină în Socialism. Ajunsesem să mi se reproșeze, tovărășește, că „sunt prea comunist“! Dar care aveam cîteva rezerve față de unele practici inumane ale statului socialist – prin unii reprezentanți ai săi –, care mergea pe calea industrializării rapide și, deci, îi erau proprii toate tarele industrializării altoite într-un stat birocratizat la maximum; dar care stat, în principiu, era perfectibil. Adică „mă deziceam“ de acele practici inumane – de aici termenul de „dizident“ – de la „dezicere“–, spre deosebire de „oponent“, care respingea, de plano, regimul socialist. Firește, șefii jidovi sau jidăniți de la C.I.C.B. nu făceau asemenea discriminări conceptuale subtile, întrucît erau realmente inculți și de un dogmatism visceral, de pe vremea Anei Pauker. Despre OMUL UNIDIMENSIONAL al lui Herbert Marcuse sau ȘOCUL VIITORULUI al lui Alvin Toffler, firește, nici nu auziseră! Așa că devenisem șomer, fără nici un venit. Aveam singurul avantaj că puteam să îmi plătesc cotizația la partid cu un leu/lunar. Dar mîncam pe la prieteni, cînd aveau un loc la masă și pentru mine și mai cerem, uneori, cînd eram la ananghie, bani de la părinți, din puținul lor amărît, de foști „muncitori agricoli“, pensionari!

Am avut norocul să întîlnesc un judecător tînăr, de serviciu la registratura Judecătoriei Sectorului 6, căruia i-am explicat convingător și care a înțeles situația – cum că nu era cușer treaba cu concedierea unui sociolog – și mi-a primit cererea de chemare în judecată!

La conceperea cererii am fost sfătuit de niște prieteni care mă admirau pentru consecvența mea de sociolog apărător al muncitoarelor, care erau mari juriști pensionari, precum generalul (rtg.) Emil Mihuleac și alți foști înalți funcționari la Secretariatul Guvernului, la Comitetul de Stat al Planificării etc. Deoarece nici un avocat nu a vrut să mă apere în instanță, m-am apărat singur – sfătuit de acei prieteni competenți și onești, foști sus-puși în ierarhia statului, precum și, mai frecvent, de un văr care era un bun avocat! M-am apărat bine, am ajuns cu demersurile pînă la Curtea Supremă (actuala Înalta Curte de Casație și Justiție), dar tot am pierdut procesul contra C.I.C.B. Vorba marelui Toma Caragiu, „…c-așa-i în tenis!“ Am stat șomer patru luni, apoi, cu ajutorul altor prieteni, care, la fel, mă apreciau – în special al dlui dr. ing. Gheorghe Cojocaru, directorul general al I.P.I.U-  m-am angajat la Institutul de Proiectări pentru Industria Ușoară (subordonat Ministerului Industriei Ușoare!) – spre oftica inamicilor din conducerea C.I.C.B. –, apoi, după lovitura de stat din decembrie 1989, m-am mutat la Oficiul de Stat pentru Metrologie și Standardizare, apoi, la Oficiul de Relații cu Publicul al TVRL.

Fiindcă retrovoluția din decembrie ’89 instaurase „statul de drept”, prin diverse relații am obținut recurs extraordinar în anulare și am redeschis procesul contra C.I.C.B., pe care l-am cîștigat! Mi s-a returnat inclusiv salariul pe cele patru luni de șomaj socialist, 20.000 de lei. Dar, cum leul tocmai se devalorizase, cu banii ăștia nu-mi puteam cumpăra nici măcar un costum de haine de la I.C.T.B.!

Din luna mai 1991, am fost activat, cu greu, în cadrul Serviciului Român de Informații – de unde aveam să fiu trecut în rezervă, cu gradul de colonel, în aprilie 2002. Întrucît făceam parte din „noua gardă“, adusă de directorul Virgil Măgureanu, am avut, de la început, în surdină, relații tensionate cu cei din „vechea gardă“, care, firește, erau cei mai numeroși, dar, literalmente, inculți. La început, pentru a mă familiariza cu insolita profesie de contraspion, am fost mutat, ca stagiar, cîte o lună, cam prin fiecare unitate a S.R.I., iar comandanții de diviziune făceau revistă de front pentru a-l prezenta pe „dl profesor, dl colonel Vasile Zărnescu“. Asta pentru că se știa că „sunt omul lui Măgureanu“. Și, nu-i așa, era util pentru comandantul respectiv să-i pună pe ofițerii lui să facă „Drepți!“ în fața unuia care nu era ofiţer de carieră, dar care are ușa deschisă la Director! Aveam, într-adevăr, ușa deschisă la Directorul S.R.I. fiindcă fusesem numit comandant-locțiitor al unei unități aflate în curs de formare – adică eram director de diviziune, care putea intra oricînd la Director, fără să mai ies la raport la directorul diviziunii în care eram, efectiv, încadrat: Diviziunea de Analiză, Sinteză și Informare (D.A.S.I.) a S.R.I.! Dar nu eram „omul lui Măgureanu“ – se brodise un concurs de împrejurări care m-au ajutat – Dumnezeu mă apăra în continuare! –, iar dl Virgil Măgureanu a fost unul dintre factorii favorizanți și a avizat încadrarea mea, cu derogare; firește, a contat și faptul că îmi citise, cum am relevat mai sus, fulminantul studiu SOCIOLOGIA ȘEFULUI, precum și faptul că devenisem cunoscut în mediile universitare și instituționale ca un dizident discret, adică fără reclamă în presa internațională și, în special, la Europa liberă. Sorții astrali și aranjamentele umane au făcut ca director al D.A.S.I. să ajungă un fost coleg de facultate de-al d-lui Virgil Măgureanu, N.A., un țigan care s-a comportat exact ca în zicala „Țiganul cînd a ajuns împărat, întîi pe tac-su’ l-a spînzurat!“ Ca să nu i se vadă prea pregnant originea umilă. Dar de aflat tot se află, căci se vedea după „muie“, cum zic țiganii, și după comportamentul eminamente arogant, de „țigan ajuns împărat!“; așa și era poreclit în S.R.I.: „Țiganu’!“; sau, mai puțin rasist și mai neutru, „P’afaristu’!“ Ca atare, nu-i suporta pe foștii lui colegi de facultate deveniți subalterni și, îndeosebi, nu mă agrea pe mine, care venisem în D.A.S.I. cu un an înaintea lui! Ca să se autosatisfacă închipuindu-și că este stăpîn pe situația „informativ-operativă”, își apropiase două lichele din „vechea gardă” – maiorul N.C. și lt.-major I.B. –, și se credea „doctor în informații”. Fiindcă se „înșurubase”, abuziv, prin proptelele evidente, printre cadrele didactice de la Academia Națională de Informații (A.N.I.) a S.R.I., chiar așa se ajunsese să i se zică: „dl. prof. dr.”, deși nu era „dr. în filozofie” și, deci, nu putea avea gradul de „profesor”. Dar, totuși, era plătit ca profesor și încă în mod ilegal, căci efectua  orele de „profesor” la A.N.I. dimineața, în timpul orelor de program ca director al D.A.S.I., pe funcție de general, timp de vreo 6-7 ani! Adică lua două solde mărite cu sporuri babane pe două activități diferite, însă suprapuse, efectuate în același timp. Și chiar așa se lăuda față de foștii colegi de promoție din facultate: că este general, deși nu era! Căci a fost trecut în rezervă doar cu gradul de colonel, fiindcă prea îi iritase pe generalii de carieră! „C-așa-i în tenis!

Studiul acesta era, realmente, o dezvăluire documentată a sabotării economiei naționale. Directoarea tehnică a I.C.T.B., plină de bune-intenții privind activitatea întreprinderii socialiste, mi-a comandat o cercetare sociologică spre a vedea „de ce nu prea se mai mișcă mișcarea de invenții și inovații!“ Deoarece știam dinainte care sunt cauzele, inițial am refuzat-o politicos și i-am explicat că, „dacă o fac, atunci îmi aprind paie-n cap și, deja, nu sunt bine văzut“! Dumneaei, ing. Maria Stan, a insistat și m-a „asigurat că mă va apăra“! Ea era printre puținii români ajunși șefi în „sinagoga laică“ și trăia cu iluzia că ar avea un cuvînt de spus sub aspect politic. Am făcut lucrarea și, firește, am declanșat un mare scandal, în urma căruia mi s-a interzis să îmi mai practic profesia de sociolog și m-au mutat la „Serviciul de personal“, condus de un zbir, Vasilică-Dragoș Sburlea, crezînd că mă va ține sub obroc – mai ales că, se vede, avea un nume predestinat, care amintea de cîine, iar cîinoșenia lui era reală! Chiar așa scrisesem în lucrarea SOCIOLOGIA ȘEFULUI – că „dl Sburlea se sburlește, frecvent, la mine“. Evident, d-na directoare Maria Stan nu a putut face nimic să mă apere. Iar Sburlea mă șicana mereu și îmi tăia ilegal din salariu prin orice pretext, și chiar mi se lăuda: „Băi Zărnescule, eu sunt uns cu toate alifiile!“

Atunci am trecut la ofensivă. Studiind „mișcarea de invenții și inovații“, dintre cele care se mai „mișcau“, am descoperit – fiindcă, în vederea studierii situației, mi se dăduse acces la Biroul de documente secrete, unde se păstrau dosarele invențiilor și inovațiilor – că vajnicii directori și directorași socialiști se înfruptaseră din greu din recompensele acordate autorilor reali, ei, impostorii, strecurîndu-se și ei ca „coautori“ ai invențiilor și inovațiilor deși nu contribuiseră cu nimic, dar luaseră grosul: autorii reali luau cele mai mici sume, fiindcă, „n-așa“, directorii jidovi erau mai capabili decît tehnicianul român, autorul-singular-al-invenției! Urmarea: fiindcă știam la ce să mă aștept, îmi copiasem dinainte datele și, prin xeroxul unui coleg de facultate, O.N., ajuns director tehnic la I.N.I.D., inclusiv documentele incriminatorii și am început cu reclamațiile, pe scară ierarhică: întîi i-am denunțat pe directorii-infractori la generalul Gianu Bucurescu, comandantul Securității pe Capitală, care a plasat denunțul meu la Procuratura Capitalei, ajungînd, spre soluționare, la procurorul Dan Ioan Mirescu. L-am contactat pe procuror și l-am rugat să îmi spună care-i mersul cercetării și mi-a replicat că nu-mi poate dezvălui nimic, fiindcă sunt „secrete“. I-am întors-o: „Cum să fie secrete față de mine secretele pe care eu vi le-am semnalat?!“ Și m-a încuiat: „Cu ocazia anchetei declanșate în urma denunțului dvs. s-au descoperit ilegalități și mai mari decît cele semnalate de dvs.!“ Dacă d-l Dan Ioan Mirescu mai trăiește, poate fi contactat pentru confirmare.

Dar, de la generalul Gianu Bucurescu, denunțul meu a ajuns și la gașca din care făcea parte și Vasilică-Dragoș Sburlea, care, furios, m-a chemat la el în birou și s-a sburlit la mine: „Bine, măi Zărnescule, eu îți dau să mănînci o pîine și tu mă demaști la Securitate!?“ „Nuu, domnu’ Sburlea!“, am negat eu, senin și vehement. „Mă!, de ce minți, că am văzut eu textul în care eram și eu trecut acolo!“ „Aaa…, i-am răspuns eu conciliant, dar eu nu am scris „demasc“, ci „denunț“ – în baza calităților mele de ofițer, de membru de partid și de cetățean, care îmi dau acest drept – și, apoi, v-am trecut abia al patrulea pe listă, după directori!“ Văzînd că sunt „obraznic“, în continuare, a luat-o pe ocolite, ca să mă înconjoare: „Dar ia spune-mi, unde ai dactilografiat lucrarea?!“ Între timp, ajutat de Miliție, care avea evidența mașinilor de scris, a căutat dactilografa, ca să o sperie sau chiar să o pedepsească și pe ea. Dar nu o găsise și fierbea de  necaz. Așa că l-am liniștit: „La un membru al Comitetului Central!“ Iarăși: „Mă, de ce mă minți?“ „Nu vă mint. Căutați mașina și veți vedea!“, i-am răspuns relaxat. I-am rupt gura și nu a mai zis decît, mai furios: „Las-că te aranjez eu pe tine!“

Eu aveam un prieten, D.B., care terminase facultatea cu cîteva serii înaintea mea (aveam să aflu, mai tîrziu, că fusese coleg cu Virgil Măgureanu!) și care, activînd într-o instituție de elită de pe lîngă C.C. al P.C.R., îi scria, uneori, discursurile lui Nicu Ceaușescu. Deci, era „om de bază“! Complotînd noi – căci era oripilat de ceea ce pățeam din cauza birocraților dogmatici de la I.C.T.B. –, m-a ajutat să îmi dactilografiez SOCIOLOGIA ȘEFULUI (fiindcă, pe Splaiul Independenței, nu mai voia nici o dactilografă să mi-o scrie, fiindu-mi clar că le avertizase Miliția să n-o facă!) la d-na Maria Ionescu, una dintre dactilografele ex-ministrului de Externe Ștefan Andrei! Noi mizam pe faptul că, fiind plutonier-major de Securitate, ea va pune o coală în plus și îi va da lui Ștefan Andrei un exemplar, ca să ia la cunoștință de gravele ilegalități ale șefilor de la C.I.C.B., producătoare de mari pagube economice! Da’ de unde! Nu-i dăduse, căci, cu siguranță, aveau consemn de la Securitate să nu înlesnească transmiterea de nemulțumiri ale cetățenilor, pe cale neoficială, liderilor politici ai țării și, îndeosebi, lui Nicolae Ceaușescu. D-na Maria Ionescu avea să compară ca martor în procesul de la Timișoara al membrilor C.P.Ex.! Sper că mai trăiește, ca să depună mărturie și acum, cum că mi-a dactilografiat SOCIOLOGIA ȘEFULUI și cum mă căina sincer, către prietenul meu mijlocitor, D.B., pentru cele pătimite din cauza ticăloșilor de la C.I.C.B.! Caracterele literelor mașinii ei de scris erau mijlocii ca dimensiune, între cele comune de pe piață și cele mari, cu care erau scrise textele citite de Nicolae Ceaușescu și, firește, acestea erau secrete, la care nu avea acces „Meliția“! Neputînd să le afle, Sburlea și șefii lui puteau presupune că eu îi spusesem adevărul – aveam și motive să recunosc adevărul, ca să îi sperii: că lucrarea fusese dactilografiată la C.C al P.C.R.! Și le cam tremurau frunzele morcovului pe care li-l băgasem!

Ca atare, am înaintat denunțul către Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, dezvoltat nițel, cu episodul Sburlea, ca dovadă că securitiștii lui încălcaseră legea și mă pîrîseră celor pe care-i denunțasem Securității – ceea ce era absolut ilegal: exista un decret care îi autoriza pe cetățeni să reclame autorităților impedimentele de care aveau parte în societate, fără să fie șicanați pentru aceste demersuri constituționale – demersuri care erau și o expresie a democrației socialiste, prin care se atesta „participarea oamenilor muncii la construirea socialismului“! Fără nici o reacție din partea lui Tudor Postelnicu sau a cabinetului său! Denunțul către ministrul Tudor Postelnicu l-am dat, în copie, în vara lui 1989, și ziaristului Mihai Pelin – cu care colaborasem în vremea cînd publicasem articole la Redacția revistelor pentru străinătate – care urma să plece la Milano, la Iosif Constantin Drăgan – pentru a-l trimite la Radio Europa liberă, dar nu mai devreme de 15 septembrie 1989, căci în prima decadă urma să mă căsătoresc cu prietena mea, care se întîmplase să fie locotenent-major la… Securitate. Dar nu am mai putut ține legătura cu el să îi dau „OK“ – ul și nu l-a trimis acolo. După „lovituție“, Mihai Pelin mi-a mărturisit că raportul meu către Tudor Postelnicu rămăsese la Milano, la I.C. Drăgan!

Apoi, am depus denunțuri la Curtea Superioară de Control Financiar – care era omoloaga actualei Curți de Conturi –, unde, la fel, mi s-a spus că cercetările s-au extins, dar sunt secrete! Așa că am depus un denunț mai dezvoltat către Consiliul Național de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale: de aici a venit la I.C.T.B. un activist, unul Ion Barbul, care, la fel, a mușamalizat denunțul meu, dar acuzîndu-mă pe mine fiindcă, în denunțul meu, mă bazam pe lucrările juristei Yolanda Eminescu, nepoata de frate a lui Mihai Eminescu – cea mai mare autoritate din România privind proprietatea intelectuală – „care este plecată în Franța!“, insinua nătărăul de Ion Barbul, cum că ar fi „fugită“ în Franța! I-am dat peste nas: „Pentru că predă acolo cursuri despre dreptul proprietății intelectuale, căci este o autoritate de renume mondial! Și revine mereu în țară!“

În schimb, au venit la Vasilică-Dragoș Sburlea șeful Procuraturii Sectorului 6, Alexandru Țuculeanu, împreună cu adjunctul lui, procurorul Ilie Picioruș, ca să aranjeze cum să mă „aranjeze“. Într-un articol publicat mai tîrziu, în revista cu un titlu ingenios, „În Justiție INJUSTIȚIE!“, a d-nei avocat Gabriela Bîrlă, am scris că, la „Revoluție, trebuiau împușcați cu prioritate nu milițienii și securiștii, ci procurorii, deoarece ei trebuiau să apere legea, legalitatea, dar nu o apăraseră“, iar despre ăștia doi sus-numiți am scris că ar trebui condamnați la închisoare pe viață în minele de uraniu! Cu un ultim efort, am adresat tot denunțul, deja crescut ca număr de pagini, „Tovarășului Nicolae Ceaușescu personal“, la registratura C.C. al P.C.R.! Dar, de aici, nici nu mi s-a mai răspuns! Peste tot, tăcere. Și era și normal: asemenea dezvăluiri nici nu ajungeau la Nicolae Ceaușescu, mai ales că eu documentasem teribil pierderi de valută prin neprotejarea invențiilor! Or, asta însemna, în vremea aceea, anii 1984-1989, efectiv, condamnarea la moarte a vinovaților (o mai pățise unul, Ion Tudora, mi se pare că se chema, de la Ministerul Agriculturii, care, prin 1973 sau 1974, făcuse o pagubă de circa 140.000 de lei, cît un apartament cu 3 camere, și fusese executat!), căci Ceaușescu, furios, pusese restricții inebranlabile pentru protejarea și strîngerea valutei, din cauza condiționărilor intempestive – contrar contractelor inițiale – impuse de F.M.I. și Banca Mondială de returnare, în avans, a împrumuturilor făcute la aceste odioase organisme cămătărești, cu scopul abscons de a prăbuși România; așa cum fac și acum! Apoi, ca fapt divers, I.C.T.B. avea, pe strada Viitorului, un atelier special unde „se fabrica îmbrăcămintea pentru Tovarășul și Tovarășa“! Și mulți politruci, profitori, erau interesați să se pună „batista pe țambal“. Și, cum am zis, marii directori jidovi erau membri în C.C. al P.C.R. și ai Marii Adunări Naționale! Iar marii bandiți, ca și acum, se protejează între ei! După care a urmat concedierea mea, ca „dușman“ al Socialismului!

Și astfel am ajuns, cu greu, din luna mai 1991, subordonatul d-lui director al S.R.I., Virgil Măgureanu, care asistase, cam întîmplător, la asasinarea președintelui Nicolae Ceaușescu!

E-adevărat că ne știam, superficial, din facultatea de filozofie, pe care o absolvisem, amîndoi, în serii diferite, apoi, ceva mai des, ne vedeam la Catedra de științe politice a Academiei „Ștefan Gheorghiu“, unde el era asistentul profesorului Ovidiu Trăsnea – care-mi fusese profesor și care încă îmi era conducătorul lucrării de licență și, de aceea, îl vizitam pentru consiliere. Întrucît făceam parte din „noua gardă“, adusă de directorul Virgil Măgureanu, am avut, cum am spus, de la început, în surdină, relații tensionate cu cei din „vechea gardă“, care, firește, erau cei mai numeroși, dar eminamente inculți. Mai tîrziu, am fost promovat comandantul Biroului Apărarea Ordinii Constituționale, din cadrul D.A.S.I. Cum eram sociolog, publicist (adică „aveam condei“) și se subsuma atribuțiilor Biroului pe care-l comandam, am primit – pe linie de muncă și nu eu, personal, deși eram, încă, directorul diviziunii preconizate a se înființa – ordinul Conducerii S.R.I. de a elabora un articol contra activității odiosului șef-rabin Moses Rosen. Acesta începuse să supravegheze presa – cum face, acum, escrocul vamal, cu dosare penale mușamalizate de Parchet, Maximilian Marco Katz[2] –, scriind diverse materiale pentru a demonstra că multe publicații tipăresc articole „antisemite“ și, astfel, denigra România. L-am redactat, în stilul meu, vitriolat, cu titlul „Moses Rosen anti-Românul!“, l-am semnat „A. Postatu“ și, prin Biroul de presă al S.R.I., a fost dat, de către purtătorul de cuvînt al S.R.I., lt.-colonelul Nicolae Ulieru, lui Corneliu Vadim Tudor, care l-a publicat în revista România Mare! A fost singura dată cînd mi s-a comandat un asemenea specimen de material, după cum nici nu am mai primit nici o informație pe această temă! Și nici eu nu am mai scris despre problemă, căci aici nu-mi puteam exersa, lejer, inițiativa, ca în civilie! Dar, fiind „fiii tatălui minciunii“ – cum îi acuza Iisus Hristos (Ioan, 8, 41) –, mincinoșii de la I.N.S.H.R.-„E.W.“ au umflat situația, pretinzînd că, din ordinul conducerii S.R.I., aș fi dus o campanie contra activității și a liderilor jidovilor, așa cum reieșea din textul despre mine din Report–2016 al Departamentului de Stat, text pe care l-am criticat amănunțit[3]!

Fiindcă fariseul Moses Rosen plecase la Iehova, se ivise, cu sprijinul premierului fariseu jidov Victor Ponta, o găselniță, așa-zisul Institut Național pentru Studierea Holocaustului din Româna-„Elie Wiesel“ (I.N.S.H.R.-„E.W.“), înființat ilegal. Acest „institut“ a fost, evident, prin presiuni oculte, declarat abuziv de „utilitate publică“, adică este plătit cu bani grei din bugetul „consolidat“ al statului – care buget este ca un șvaițer –, deși „institutul“ elie wisel este un pericol public[4]. Ulterior, după trecerea în rezervă, am vorbit sau scris despre episodul „Moses Rosen anti-Românul!“ Astfel că lefegii acestei organizații parazite și antiromânești au aflat de articol – replică normală la insanitatea comisă de șef-rabinul Moses Rosen – și l-au încadrat ca o acțiune care ar ține de „holocaustul din România“! Chestie nasoală rău, dar, evident, absolut falsă! Moses Rosen n-a murit din cauza articolului meu, ci a murit mai tîrziu, fiindcă era „negru în cerul gurii“ și avea o „muie“ de înțărcai bebelușii cu ea! Dar I.N.S.H.R.-„E.W.“ a dat fuguța cu pîra la prietenii lor de la Departamentul de Stat al S.U.A., care m-au încondeiat în Report-ul pe anul 2016. Întîmplarea ar fi trecut neobservată dacă mercenarul presei românești, Sabin Orcan-Insalubru’[5], împreună cu alt „jeg“, fariseul Mihail Neamțu-Oportunistu’, parvenit[6], ulterior, ca deputat în partidul de strînsură A.U.R., nu ar fi semnalat acel Report în emisiunea X-Press, din 5 martie 2017 (în anexa 1).

Întîmplarea cu Report-2016 ar fi fost uitată, dar, recent, a fost reluată de jidovul David Mariaschin, șeful lojii B’nai B’rith, din S.U.A.; acțiunea jigodească a acestuia o demontez detaliat în studiul politologic „Legea sinucigașă”!

Între timp, însă, începusem să elaborez materiale despre problema holocaustului, căci denigrarea României pe această temă lua amploare. Așa că se iviseră pericole mari pentru mine, care s-au produs în avalanșă. Tartorul pus, ulterior, la șefia I.N.S.H.R.-„E.W.“ – primul director a fost generalul (r.) jidov Mihail E. Ionescu –, impostorul Alexandru Florian-Fenstein, mi-a făcut, în 13 martie 2014, plîngere penală la Parchetul General de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că publicasem vreo trei articole în care, pretindea el, negam holocaustul. Fiindcă este plin de grandomanie și nu discută cu autoritățile de rang mai mic, el s-a adresat direct la nivelul cel mai înalt, cum am arătat, și nu Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sectorului 2, în care locuiam, sau Parchetului Judecătoriei 3, în care domiciliază el sau în care locuiește teroristul I.N.S.H.R.-„E.W.“ Vorba proverbului „Prostul dacă nu e și fudul, atunci nu e prost destul!“ Dar el este ashkenaz și nu se integrează în cultura română, ca să cunoască și proverbele noastre. Pînă la coadă, plîngerea lui a ajuns unde trebuia de la început: la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2, care a dat decizia corectă: N.U.P. – adică Neînceperea Urmăririi Penale! Neștiind ce s-a întîmplat – fiindcă Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 „a uitat“ să-l anunțe de rezoluția N.U.P. –, furiosul Florian-Fenstein s-a adresat, iarăși, Procurorului General, unul Nițu/Niță, un tolomac care, speriat, a somat Parchetul Judecătoriei Sect. 2 să rezolve de „urgență“ problema. Numai că l-au ajuns, probabil, blestemele mele, căci a fost demis urgent, ca să îi facă loc altui potlogar, procurorului Augustin Lazăr, care mușamalizase dosarele primarului Sibiului, ambuscatul Klauss Werner Ionanis, ajuns, între timp, președintele României.

Pînă să ajungă taica Lazăr la București, a fost numit procuror general interimar alt neisprăvit, Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’[7], fost asistent veterinar – ați citit bine: veterinar, nu universitar –, care făcuse „Dreptul“ la Universitatea „Spiru Haret“, care, și el, plin de sine, a zis că „s-a sesizat din oficiu“ în dosarul meu și a dispus R.U.P. – adică Reluarea Urmăririi Penale! Contra Ordonanței lui în care a dictat R.U.P., am depus la dosar NOTE, de vreo 10 pagini, în care l-am făcut praf și pe care le-am publicat pe șase site-uri![8] În afară de cititorii de pe Internet, bineînțeles că nu le-a mai citit nimeni – fiindcă procurorii și judecătorii care-mi instrumentau dosarul erau foști colegi de facultate sau, oricum, din tagma magistraților, care se apără între ei!

Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’[9], de la nivelul lui de procuror general, nici nu avea dreptul să dispună schimbarea rezoluției, adică să dea R.U.P., căci schimbarea ei era atributul procurorului de caz de la judecătoria aferentă: deci decizia lui D.B. Licu-Plagiatoru’ este ilegală! Asta dovedește presiunea făcută asupra lui, șantajat fiind de către păpușarii jidovi cu plagiatul ce fusese dezvăluit, deja, de presă și, în special, de Emilia Șercan, care îi vînează cu osîrdie pe  oficialii plagiatori. Fiindcă venea de la „șeful cel mare“, firește, ilegalitatea era „bună“ pentru procurorii subordonați, dar i-a băgat pe toți în vrie: au început ancheta penală și cei de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2, fiindcă acolo domiciliez, dar și procurorii de la Judecătoria Sectorului 3, fiindcă pe raza lui este sediul I.N.S.H.R.-„E.W.“ – și numai aici trebuia rezolvată speța! Se călcau pe picioare unii pe alții! Și uite așa, dosarul a mers de la o judecătorie la alta, de la un parket la altul, de la Tribunalul Municipiului București și invers, pe motiv de „competență juridică teritorială“. Timp de opt ani m-au hăituit ca să îi dea dreptate antiromânului Florian-Feinstein, care denigra țara cu „holocaustul“ lui din România – care, oricum, n-a fost: în România nu au fost cuptoare în care să fi fost arși jidovii, ca Giordano Bruno sau ca Jan Hus! Din fericire pentru Al. Florian-Feinstein, căci astfel i-au rămas genitorii în viață și, din această cauză, el ne-a devenit contemporan! Din păcate pentru România!

Pînă la urmă s-a recurs la un compromis, dar care a însemnat comiterea altei ilegalități: ancheta penală a fost continuată și finalizată la Parchetul Judecătoriei Sect. 2, de către procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru. Acesta își făcuse Facultatea de drept la rău famata Academie de Poliție, refuzase postul de ofițer de poliție și, apoi, se făcuse, cu chiu cu vai, prin diversele proptele care l-au băgat la facultate, procuror, repartizat la Judecătoria din Giurgiu și figurează pe locul 56 pe lista magistraților acoperiți, publicată de Cotidianul – și de alte reviste[10]; în rechizitoriile sale contra mea, F.-O. Cîrciumaru invoca deciziile Curții Constituționale a României[11], care, în fapt, încălca frecvent Constituția și contra căreia militam să fie desființată încă din vremea cînd activam în cadrul S.C.M.D. Iar sentința de fond de condamnare la 13 luni pușcărie cu suspendare a fost dată la Judecătoria Sectorului 3, de către alt neisprăvit, judecătorul Cristian Dumitru[12]: acesta fusese agent de stradă în Sectorul 6, timp de 7 ani, cînd își făcuse Facultatea de drept, probabil la „f.f.“, tot la Academia de Poliție; după facultatea asta făcută tîrîș, a lucrat cîțiva ani ca ofițer la Poliția Sectorului 6, apoi, după o vreme, a obținut titlul de judecător, culmea!, tot la judecătoria Giurgiu. Din „surse bine informate și demne de încredere“, am aflat că toți absolvenții „dreptului“ de la Academia de Poliție sunt ofițeri acoperiți ai M.A.I. și sunt, inițial, vărsați la Judecătoria din Giurgiu, ca să „își facă mîna“, iar, apoi, inserați în sistemul magistraturii. O fi fiind, și el, ofițer acoperit?! Că prea avansează rapid în carieră: între timp, a fost promovat șef de cărămidă la Curtea de Apel București! „Dosarul“ meu este compus din vreo alte 6-7 dosare, este gros de vreo 13 cm și, evident, farsorul Cristian Dumitru nu l-a citit. Așa că, expeditiv, a luat-o pe „scurtătură“: mi-a fabricat probe în dosar, atribuindu-mi textele unor anonimi culese de pe Internet (!) – din care cauză i-am făcut plîngere penală la S.I.I.J.[13]; la care porcuroarea Ilona Panica a dat Ordonanța de clasare 11.02.2024 a plîngerii contra neicapitecului Cristian Dumitru, pe motivul absurd că nu se dovedește reaua lui intenție – ca și cum confecționase probele false, ca să mă condamne la gherlă, cu „bune intenții“. Contra deciziei de clasare am făcut contestație și aștept un nou proces, contra judecătorului Cristian Dumitru.

Contra deciziei de condamnare dată de Cristian Dumitru am făcut Apel la secția penală a Curții de Apel București, care mi-a eliminat condamnarea la pușcărie[14], reducînd-o la un „avertisment să nu mai fac alte infracțiuni“! După cum vedeți, pronunțarea deciziei secției penale a C.A.B. a fost amînată de 6 (șase) ori, ca dovadă a presiunii formidabile exercitate asupra judecătoarelor de către factorul politic[15]! Dar au rezistat! Dumnezeu să le dea, în continuare, sănătate și curaj în întronarea Justiției, a Dreptății și Libertății! Sine Iustitia nula libertas! Fără Dreptate nu e Libertate! Decizia de anulare a condamnării i-a făcut să turbeze pe Al. Florian-Feinstein[16] și pe suporterii lui: lombrozianul Silviu Vexler[17], Alexandru Muraru[18], Adrian Cioflîncă[19] și cioflingarii săi, Petru Clej (citește nemțește: Clei), Sabina Fati[20], Dora Vulvan ș.a. Așa că a strîns alte-aceleași motive[21], din 2022 pînă acum, și a intentat altă plîngere penală formîndu-se dosarul 11544/3/2025 la Tribunalul Municipiului București (T.M.B.). Mirela Mehedințeanu, „judecătoare de drepturi și libertăți“, mi-a încălcat libertatea și a emis un mandat de percheziție domiciliară, iar procurorul Alexandru Puiu a emis un mandat de aducere la Secția 8 de Poliție. În dimineața zilei de 27 martie 2025, la ora 6, „m-au călcat“ vreo 5 polițiști, însoțiți de vreo 4 mascați; mascații au intrat în apartamentul meu cu pistoalele-mitralieră în poziție de tragere și cu mîna pe trăgaci – faptă ilegală! Mi-au confiscat calculatorul, telefonul, 4 harduri, cărți „periculoase“ etc. Am fost dus la Secția 8 de Poliție, unde am fost fotografiat și amprentat ca pe un infractor periculos. Apoi, am fost dus la Parchetul T.M.B. Aici, procurorul Al. Puiu a confecționat, în 27 martie 2025, Ordonanța de punere sub control judiciar, însăilată pe 18 pagini, pe motiv că sunt „un pericol public“. Citiți această Ordonanță a procurorului Al. Puiu și veți vedea că este plină de repetiții, ca să pară mai voluminoasă și, astfel, mai „convingătoare“, și, culmea!, are două fraze care, pur și simplu, sunt lăsate neterminate! Asta-i o mostră oficială a gîndirii sale „suverane, infailibile și inamovibile“! Probabil că a făcut „dreptul“ tot la Academia de Poliție; nu o fi, și el, tot ofițer acoperit, ca Oprică Cîrciumaru?

Nu sunt un „pericol public“. Sunt un pericol doar pentru clicocrația cleptocrată, pentru statul terorist postdecembrist care a subjugat România – la fel cum am fost un pericol și pentru cleptocrația socialistă (numită, pe atunci, „burghezia roșie“)! Am inserat aici, prin hyperlinkuri, și scanările documentelor controlului judiciar, care prevăd obligația mea de a semna, o zi pe săptămînă, la Poliție timp 60 de zile, precum și obligația Poliției să vină inopinat, de 2-3 ori pe săptămînă la ușa mea ca să vadă dacă sunt acasă; apoi, au alertat Frontiera și Direcția pașapoarte, ca să fie siguri că nu mă pot refugia, cumva, în… Israel, unde sunt protejați hoți ca Sorin Beraru și alții de teapa lui, fugiți acolo din România! În 22 mai am fost chemat la procurorul Al. Puiu, care mi-a prelungit controlul judiciar cu alte 60 de zile, prin Ordonanța din 22 mai a.c., care o repetă pe cea din 27 martie. Abia în ultimele două pagini adaugă alte cîteva interpretări la fel de ridicole și tendențioase, ca să îl protejeze pe Al. Florian-Feinstein, la fel cum a procedat procurorul F.O. Cîrciumaru. Simptomatic pentru formalismul redactării și ignorarea adevărului de către Al. Puiu este că cele două fraze rămase neterminate se repetă întocmai!

Am contestat cele două ordonanțe și ambele contestații au fost respinse. După judecarea contestației la Ordonanța nr. 4451/P/2022 din 27.03.20025, s-a redactat ÎNCHEIEREA din 02.04.2025, confecționată de către judecătoarea de drepturi și libertăți Anda-Irina Ivan-Enescu, care, pe 14 pagini – vedeți scanarea ei în hyperlink(!) –, înșiră o poliloghie compusă, în principal, din multele pagini luate cu copy-paste ale Ordonanței din 27.03.20025, a procurorului Al. Puiu, reprodusă de el cu copy-paste și în Ordonanța din 22.05.2055, prin care îmi prelungise controlul judiciar, indicate mai sus. În mod evident, judecătoarea Anda-Irina Ivan-Enescu a copiat „la metru“ paginile din această Ordonanță, fără să le fi citit, fiindcă așa „judecă“ magistrații, „pe N.V.” –„pe neve“, adică pe nevăzute, ca la poker! Dovada irefutabilă este faptul că nu a observat cele două fraze rămase neterminate din Ordonanțele cvasi-identice ale lui Al. Puiu și să le fi șters, măcar pe acestea, ca să-i „repereze“ fasonul – cum se exprima un personaj al lui I.L. Caragiale! Prima este: „Având în vedere că între cele două articole nu există diferențe esențiale cu privire la ideile expuse, conținutul articolului publicat în data de 30.01.2025, care este unul mai vast, nu aduce“… (sic), în pagina 9; a doua este: „Totodată, în timpul emisiunii respective, Zărnescu Vasile face și afirmații care privite în ansamblu cu afirmațiile“… (sic), în pagina 11! Căci așa s-a făcut „justiție“ în procesul meu și, evident, și al altora: un magistrat emite niște prostii, următorii le rostogolesc cu copy-paste, iar, la final, alt magistrat „judecă“, pe baza lor, cu judecata lui „suverană, infailibilă și inamovibilă” și te condamnă, nevinovat, la închisoare! Să îi iertăm pe ăștia?! Categoric NU!

Din această ordonanță, refăcută cu copy-paste, reiese că pe intolerabilul Al. Florian-Feinstein l-a deranjat, în mod deosebit, faptul că am publicat articolele descrise de reputatul istoric Gică Manole ca fiind un „Uragan asupra Europei“[22]: „Să înlăturăm presiunea copitei despicate“[23] și „Eliberarea de sub jugul xenocraței și al cleptocrației“[24], în care sintagmele „copita despicată“ și „xenocrație-cleptocrație“ îi desemnează, cum știe tot poporul, pe jidovi – de la răstignirea lui Iisus Hristos de către Ponțiu Pilat la presiunea iudeilor întărîtați de Sinedriu, de la cucerirea Constantinopolului favorizată de jidovii care le deschiseseră otomanilor porțile, de la afacerea Strousberg, de la dinastia de Hopînțol, de la Hannah Robinsohn (alias Ana Pauker) și pînă acum, la Vladimir Tismăneanu, H.-R. Patapievici, Al. Florian-Feinstein, Radu Ioanid, Aurel Vainer, Michael Shafir, M.K. Katz, Silviu Vexler…et ejusdem farinae.

Este clară intenția Procuraturii – manevrată de jidovi (așkenazi) – de a mă băga la pușcărie, ca acolo să mă ucidă ca pe judecătorii Ion Stan și Stan Mustață! De altfel, într-o publicație din aprilie 2022, Al. Florian deja anticipase că, „dacă va mai face altă infracțiune, Zărnescu va intra la pușcărie!“ Ei!, iată că, din aprilie 2022, a strîns alte „infracțiuni“ pe care să mi le impute! Toată această manevră procuristică este dirijată de ministrul-marionetă Cătălin Predoiu, după cum voi comenta în alt material, referitor la faptul că, prin Dispoziția nr. 804402/10.04.2024 a agramatului chestor principal Bogdan Berechet, șeful „Serviciului Arme, explozibili…“ al M.A.I., mi se retrăsese permisul de port-armă, căci fusesem declarat, deja, „pericol public“ (în anexa 2)!Despre propulsarea ministrului-marionetă Cătălin Predoiu citiți articolul „Triumviratul malefic“, îndeosebi în cartea excepțională de aici: https://www.contrast-center.ro/carte-bir/index.html#p=18.

Români! Am mai apelat la voi să fiți vigilenți, să ne apărați pe noi, cei din linia întîi, de atac, fiindcă veți fi luați pe rînd, unul cîte unul, acum, în faza asta – ca pe mine! Apoi veți fi luați cu duba!

Am scris articole și am vorbit, adesea, la televiziunile DDTV, la 6TV, la DISTV, că panarama electorală este ca o frecție la un picior de lemn, pentru că, din 1990 încoace, toate „alegerile“ au fost falsificate și am prezis că la fel vor fi și în viitor!

Toate!!! Iată că s-a adeverit și de data aceasta prezicerea mea, începînd cu lovitura de stat dată de criminala Curte Constituțională a României, în 24 noiembrie 2024, care, deja, încălcase frecvent Constituția!

Prin anul 2018 și ulterior, la consfătuirile cu unii membri ai unor organizații naționaliste curajoase, le-am atras atenția că trebuie să se pregătească pentru a activa în ilegalitate! Iată că, din nefericire, se apropie vremurile acelea! Hidra cleptocrației – adică puterea hoților „cu gulerele albe“ – nu cedează. „Cîinele NU pleacă de la măcelărie!“ Este nevoie de o revoluție autentică! Este nevoie de o dictatură militară care să lichideze clicocrația cleptocrată – adică așa-zisa „clasă politică“ actuală! Ultima lege liberticidă propusă de agresivul impostor jidov Silviu Vexler[25] atestă – așa cum a făcut-o în ultimul deceniu – că România a devenit o pușcărie controlată de sioniști[26], în care unii, ca mine, suntem, deja, deținuți politici pentru „infracțiunea“ de delict de opinie, iar ceilalți sunt deținuți politici potențiali!

O expunere la zi a terorizării mele și a situației tragice în care am ajuns – eu, și alții, în fața pușcăriei, iar Națiunea Română, în fața dezintegrării – o găsiți în studiul politologic „Legea sinucigașă – Legea nr. 51/1991“[27], depus ca „Scrisoarea a III-a către Parlament“. Acest studiu are 266 de note bibliografice. Încercați să le citiți și pe acelea. Veți învăța, astfel, să vă apărați, să atacați și să învingeți!

Să spuneți victorioși, ca Cezar: Veni, vidi, vici! Am venit, am văzut, am învins!

Dixi et salvavi animam meam!

1 iunie 2025

Doamne ajută!

Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

[1] Ovidiu Zară, „Aristide Roibu preseaza judecatorii TMB ca sa scape de acuzatiile unor investitori elvetieni“, Curentul, 27 noiembrie 2002,  pe https://www.curentul.info/actualitate/aristide-roibu-preseaza-judecatorii-tmb-ca-sa-scape-de-acuzatiile-unor-investitori-elvetieni/ ; vezi și:  https://ziare.com/aristide-roibu-inscris-unpr/#google_vignette

[2] Ion Spânu, „Maximilian Katz între șpaga pentru duty free și chestiunea evreiască în România (1)“, Cotidianul, 8 sept. 2015, pe https://www.cotidianul.ro/maximilian-katz-intre-spaga-pentru-duty-free-si-chestiunea-evreiasca-in-romania-i/ ; Sterie Ciumetti, „Cine urmărește arestarea profesorului Ion Coja? Marco Maximilian Katz, de la centrul pentru combaterea românismului“, Incorect Politic, 14 august 2021; apoi, pe https://ioncoja.ro/45860-2/ ; vezi și: Cornel-Dan Niculae, „Gangster alogen atacă un profesor român: Marco Maximilian Katz versus Profesorul Ion Coja“, Incorect Politic, 10 Februarie 2023, pe https://www.incorectpolitic.com/gangster-alogen-ataca-un-profesor-roman-marco-maximilian-katz-versus-profesorul-ion-coja/ ; https://ioncoja.ro/adevarata-fata-a-lui-marco-maximilian-katz-care-astazi-se-ocupa-cu-combaterea-antisemitismului/ ; https://ioncoja.ro/katz-versus-ion-coja/ ; https://ioncoja.ro/doi-degenerati-maximilian-katz-si-alexandru-florian/ ; https://ioncoja.ro/alta-puslama-maximilian-katz/ ; https://www.incorectpolitic.com/profesorul-ion-coja-trebuie-demascata-strategia-genocidului-anti-crestin-anti-arian-pregatit-de-liderii-kazari/ ; https://www.art-emis.ro/art-emis/riposta-albilor-a-arienilor-1 ; despre ticălosul jidov M.M. Katz, afiliat la criminala Anti Defamation League (ADL), creată de loja B’nai B’rith, vedeți, pe larg, selecția de pe portalul Incorect Politic, aici: https://www.incorectpolitic.com/?s=Maximilian+Marco+Katz

[3] Cf. https://www.incorectpolitic.com/cartea-mea-defaimata-in-raportul-pe-2016-al-departamentului-de-stat-al-s-u-a/

[4] Sterie Ciumetti, „Pledoarie pentru demolarea institutului diavolesc elie wiesel“, Incorect Politic, 25 octombrie 2019, pe https://www.incorectpolitic.com/pledoarie-pentru-demolarea-institutului-diavolesc-elie-wiesel/

[5] Despre acest individ – „analfabet de presă“, cum i s-a zis de către alți ziariști –, vezi, pe larg serialul: Mlaștina Mass Media – IUD€L€ AUTOHTONE PROPAGĂ „HOLOCAUSTUL“, Incorect Politic, 28.02.2019, pe https://www.incorectpolitic.com/mlastina-mass-media-serial-complet/

[6] Despre lipsa execrabilă de caracter a „teologului“ Mihail George Neamțu, vezi detaliat aici: https://www.incorectpolitic.com/mlastina-mass-media-serial-complet/

[7] Cf. https://www.incorectpolitic.com/la-puscarie-cu-procurorul-general-interimar-dimitrie-bogdan-licu/ ; https://www.incorectpolitic.com/emilia-sercan-versus-procurorul-dimitrie-bogdan-licu/ ; https://www.incorectpolitic.com/justitia-stalinista-a-romaniei-procesul-colonelului-vasile-zarnescu-concluzii-scrise-suplimentare/

[8] Cf. http://www.justitiarul.ro/vasile-zarnescu-lupta-cu-prigonitorii-de-la-institutul-elie-wiesel-si-cu-executantii-lor/;

https://arhiva-romanilor.blogspot.ro/2016/05/document-lamuritor-pentru-un-proces.html;

http://ioncoja.ro/colonelul-vasile-zarnescu-versus-procurorul-general-dimitrie-bogdan-licu-care-pe-care/;

http://www.art-emis.ro/analize/3531-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew.html ;

http://www.art-emis.ro/eveniment/3535-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew-2.html ;

http://www.art-emis.ro/eveniment/3544-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew-3.html ;

http://www.art-emis.ro/eveniment/3547-cazul-zarnescu-i-legea-217-2015-trambulina-inshr-ew-4.html ;

https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2016/05/17/cazul-zarnescu-si-legea-2172015-trambulina-i-n-s-h-r-e-w-1/ ;

http://www.trezirealarealitate.ro/2017/03/note-scrise-privind-plangerea-penala-contra-colonelului-rtg-vasile-i-zarnescu-facuta-de-catre-directorul-impostor-al-i-n-s-h-r-e-w-alexandru-florian/

[9] Cf. https://ziare.com/bogdan-licu/procuror-general/detalii-nestiute-din-cariera-lui-bogdan-licu-propus-de-catalin-predoiu-pentru-functia-de-prim-adjunct-al-procurorului-general-1596354; https://www.comisarul.ro/articol/exploziv/doctorii-lui-oprea-dau-buluc-sa-renunte-l_800696.html ; https://www.juridice.ro/436133/procurorul-general-interimar-renunta-la-titlul-de-doctor-din-motive-personale.html ; https://www.cotidianul.ro/licu-la-inghesuiala-alta-palma-dupa-ceafa/ ; https://www.comisarul.ro/articol/exploziv/procurorul-general-interimar-bogdan-licu-_729798.html;%20

[10] Cf. https://gazetadecluj.ro/lista-acoperitilor-din-justitie-500-de-procurori-57-de-judecatori-si-126-de-auditori/?doing_wp_cron=1748029264.0325338840484619140625 ; https://ioncoja.ro/magistrati-care-au-renuntat-la-acoperire/ ; https://www.luju.ro/reteaua-acoperitilor-de-la-cab-inainte-sa-moara-judecatorul-stan-mustata-a-divulgat-numele-magistratilor-de-la-curtea-de-apel-bucuresti-care-sunt-colaboratori-ai-serviciilor

[11] Cf. de ex., https://www.incorectpolitic.com/curtea-constitutionala-eterna-sluga-a-stapanilor-externi/

[12] Cf. https://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=301 ; https://www.incorectpolitic.com/ziua-infamiei-justitiei-romane-4-februarie-2021-condamnarea-mea-este-condamnarea-romaniei/ ; https://www.art-emis.ro/jurnalistica/ziua-infamiei-ju-titi-i-romane-4-februarie-2021

https://ioncoja.ro/fabrica-de-victime-ale-holocaustului-descoperita-de-justitia-americana/

[13] Cf. https://www.incorectpolitic.com/plangere-penala-impotriva-judecatorul-cristian-dumitru-magistratul-care-l-a-condamnat-pe-vasile-zarnescu-la-inchisoare-pentru-delict-de-opinie/

[14] Cf. https://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=2 Vedeți și Apelul declarat: https://www.incorectpolitic.com/un-nou-proces-impotriva-lui-vasile-zarnescu-cazul-vasile-i-zarnescu-contra-alexandru-florian/; https://www.incorectpolitic.com/justitia-stalinista-a-romaniei-procesul-colonelului-vasile-zarnescu-concluzii-scrise-suplimentare/

[15] Cf. https://www.incorectpolitic.com/dezvaluiri-presedintele-klaus-iohannis-a-cerut-public-condamnarea-domnului-colonel-vasile-zarnescu/

[16] Cf. Flavia Drăgan pe https://newsweek.ro/justitie/ex-ofiterul-sri-zarnescu-condamnat-la-un-an-de-inchisoare-pentru-negarea-holocaustului ; Dora Vulvan, „O sentință care va face istorie. Cât de reprezentativ este pentru societatea românească ofițerul SRI care neagă Holocaustul?“, Europa liberă-România, 8 februarie 2021, pe https://romania.europalibera.org/a/sentinta-sri-holocaust-antisemitism/31088231.html ;  https://www.aktual24.ro/fost-inalt-ofiter-sri-judecat-pentru-negarea-holocaustului-sunt-niste-bulangii-verdictul-se-va-da-luni/ , Aktual 24, 23.01.2021; Sabina Fati, „Sunt românii antisemiți?“, dw.com, 26.01.2021, pe https://www.dw.com/ro/sunt-rom%C3%A2nii-antisemi%C8%9Bi-cazul-fostului-colonel-sri-care-neag%C4%83-holocaustul/a-56343387 ; Flavia Drăgan, „Vasile Zărnescu, ex-ofițerul SRI care a negat Holocaustul, scapă de închisoare“, Defapt.ro, 1 aprilie 2022, pe https://defapt.ro/negationistul-vasile-zarnescu-scapa-de-inchisoare/ ; https://www.g4media.ro/vasile-zarnescu-fost-colonel-sri-scapa-cu-un-avertisment-pentru-negarea-holocaustului-dupa-ce-judecatorii-i-au-admis-apelul-in-prima-instanta-zarnescu-fusese-condamnat-la-13-luni-de-inchisoare-cu.html; https://ro.wikipedia.org/wiki/Legalitatea_neg%C4%83rii_Holocaustului  etc.

[17] Vasile I. Zărnescu, „Biciul Prigonirii Românilor Este în Mâna Jidanilor!, Incorect Politic, 16 Aprilie 2018, pe https://www.incorectpolitic.com/biciul-prigonirii-romanilor-este-in-mana-jidanilor/ ; https://ioncoja.ro/investitorii-cu-care-ne-au-pricopsit-alde-iliescu-roman-si-ceilalti-guvernanti/ ; https://ceicunoi.wordpress.com/2014/08/27/cine-a-adus-raul-in-romania-dupa-1989-silviu-brucan-petre-roman-evrei/

[18] Cf. https://romania.europalibera.org/a/%C3%AEntreb%C4%83ri-alexandru-muraru-antisemitismul-/31186519.html

[19] Ionuț Bena, „Cazul Z. Cum explică justiția condamnarea unui fost colonel SRI ca a negat holocaustul“, Europa liberă, 18 mai 2021, pe https://romania.europalibera.org/a/cazul-z-cum-explic%C4%83-justi%C8%9Bia-condamnarea-unui-fost-colonel-sri-care-a-negat-holocaustul/31261573.html

[20] Sabina Fati, „Verdict istoric în România: prima condamnare pentru negarea Holocaustului”, Europa liberă, 04.02.2021, pe https://moldova.europalibera.org/a/verdict-istoric-%C3%AEn-rom%C3%A2nia-prima-condamnare-pentru-negarea-holocaustului/31086402.html

[21] Cf. https://www.g4media.ro/negationistul-holocaustului-vasile-zarnescu-condamnat-definitiv-pentru-aceasta-infractiune-recidiveaza-si-neaga-din-nou-holocaustul-intr-o-inregistrare-distribuita-pe-x-cu-un-vehement-caracter-anti.html

[22] Gică Manole, „Uragan asupra Europei“, pe https://www.facebook.com/groups/1601183870828268/posts/1720959148850739/

[23] Cf. https://www.incorectpolitic.com/colonel-vasile-zarnescu-sa-inlaturam-presiunea-copitei-despicate-scrisoare-deschisa-catre-parlamentul-nou-ales/

[24] Cf. https://www.incorectpolitic.com/eliberarea-de-sub-jugul-xenocratiei-si-al-cleptocratiei/

[25] Sterie Ciumetti, „Alogenul Silviu Vexler dictează – Parlamentul votează: pedepse majorate pentru delictul de opinie OUG 31/2002”, Incorect Politic, 21 mai 2025, pe https://www.incorectpolitic.com/alogenul-silviu-vexler-dicteaza-parlamentul-voteaza-pedepse-majorate-pentru-delictul-de-opinie-oug-31-2002/ . Facem aici o corectură: Parlamentul NU a votat, ci Senatul. Să sperăm că deputații vor fi patrioți și, întrucît Camera Deputaților este camera decizională, vor respinge proiectul acestui jidov reprehensibil în cel mai înalt grad!

[26] Sterie Ciumetti, „Trădare și Eroism în Parlament – Israel sau România?”, Incorect Politic, 21 mai 2025, pe https://www.incorectpolitic.com/tradare-si-eroism-in-parlament-israel-sau-romania/ ; vezi și: supra, nota nr. 17. În ceea ce mă privește, eu, colonelul (rtg.) Vasile I. Zărnescu, sunt pro-sionist!

[27] Vasile I. Zărnescu, „Legea sinucigașă – legea nr. 51/1991“, Incorect Politic, 14 mai 2025, pe https://www.incorectpolitic.com/legea-sinucigasa-legea-nr-51-1991/