Rabin Dizident Confirmă Adevărul Despre Talmud “ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei!”

Incorect Politic
Ianuarie 19, 2020

„Ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei!” (Talmud) (1)

Care a fost scopul urmărit de autorii revoluției din Rusia 1917 ?

Preluat de pe IonCoja

Nu cred că există o frază mai ticăloasă, mai urîtă, mai demoralizantă, mai șocantă, mai in-umană, mai bestială și totodată mai prostănacă decât porunca talmudică ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei!

Ce de gânduri poate stârni un enunț atât de aberant, de-a dreptul monstruos, mai ales când apare într-un text religios, al uneia dintre cele mai importante religii, cea iudaică?! Ce gânduri stârnește această poruncă talmudică în mintea unui evreu?! Ce gânduri stârnește în mintea oricărui om normal?!… A unui ne-evreu?! A unui creștin?!

Bunăoară gândul logic că după ce dispare cel mai bun dintre ne-evrei va exista un alt ne-evreu care va fi considerat cel mai bun dintre ne-evrei! Înseamnă că evreii sunt condamnați / îndemnați la un asasinat fără sfârșit! Sunt constrânși prin religia lor să monitorizeze lumea ne-evreilor și să știe mereu cine sunt cei mai inteligenți, mai performanți, mai competitivi dintre adversari, dintre Ceilalți! Și să fie pregătiți să profite de prima ocazie pentru a-i lichida pe cei mai buni dintre ne-evrei!
Așa înțeleg liderii religioși ai evreimii competiția între națiuni, între etnii, între culturi: pe cei mai buni dintre adversari ucideți-i?!
Oare acesta este sensul cu care evreul Jean Paul Sartre a rostit enigmatica propoziție l-Autre c-est l-Enfer? Celălalt, adică ne-evreul, este Infernul? Nu aparține rasei umane?! Ce suntem noi, ne-evreii, pentru evrei?

Deunăzi, într-un grup de tineri destul de informați asupra lumii în care trăim, niciunul nu a vrut să creadă că într-un text religios, definitoriu pentru o națiune, o națiune dintre cele mai performante, poate să figureze această regulă de comportament: ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei! Dintre creștini!… Căci există și această versiune a traducerii textului iudaic, în care ținta adversității iudaice totale sunt indicați cu mai mare exactitate: creștinii! Prin ne-evreu, prin cuvîntul ebraic GOI, plural GOIM, se înțelege de fapt CREȘTINII. Să nu ne facem iluzii! Ținta suntem noi, iubiți cititori! Noi, creștinii!

N-am insistat să-i conving pe tinerii intelectuali că nu inventez, nu bat câmpii. I-am îndemnat să se informeze, să mai citească, inclusiv pe Internet. Mi-am adus aminte de mine însumi când, destul de târziu, am aflat de această prevedere talmudică. Nu am crezut că e adevărat ce citesc și m-am adresat unor prieteni și colegi evrei cerându-le părerea: cât de autentic era citatul incriminat? Putea fi luat în serios?

Câțiva prieteni evrei habar nu aveau de precepta talmudică, mi-au mărturisit câțiva că n-au citit nici măcar un rând din Talmud. Alții, mai informați, mi-au confirmat autenticitatea citatului, dar s-au grăbit să mă liniștească, să nu mă emoționez prea tare, este vorba de un citat vechi, căzut în desuetudine, nu mai are nicio valoare pentru evreii moderni etc., etc…

Pot zice că m-am liniștit și n-am mai dat atenție mârșavului citat, întâlnit la tot pasul în textele de propagandă anti-semită. Propagandă!…

…Circulă însă de câțiva ani pe internet un filmuleț de câteva minute intitulat Opiniile unui rabin. Filmul poate fi văzut și pe acest site, www.ioncoja.ro, într-o postare din ziua de 11.01.2020.

Nu ni se spune cine este rabinul, care devine astfel un anonim, anonimul purtător de cuvînt însă al adevărului pe care evreimea mondială, prin liderii săi, se străduie să-l ascundă: de ce Hitler nu i-a iubit și i-a persecutat pe evrei? Ce le-a reproșat Hitler evreilor?

Mărturisesc că nu m-a impresionat prea tare acest filmuleț când l-am urmărit prima și a doua sau a treia oară. Abia deunăzi i-am descoperit imensa valoare și mă grăbesc s-o prezint și altora, evrei și ne-evrei deopotrivă. Și unii și alții au dreptul la adevăr, au nevoie de adevăr, de întreg Adevărul despre Celălalt!

Adevărul despre Hitler este un adevăr pe care evreii, ca și întreaga omenire, ar trebui să-l afle măcar acum, prin pledoaria năstrușnicului rabin. Nu i-am dat mare atenție cu ani în urmă și am pierdut foarte mult din înțelegerea lumii în care ne este dat să trăim. Întâmplarea l-a readus pe site-ul meu și de data aceasta n-am mai ratat. Încerc chiar să recuperez!… Am toată recunoștința pentru Rabi! M-a făcut să pricep unul din sensurile cele mai profunde ale istoriei!

Rabinul nostru consideră că Hitler ar fi avut toată dreptatea atunci când a considerat, când a conchis că evreii sunt o mare problemă pentru omenire, pentru întreaga planetă, o problemă a cărei rezolvare nu mai poate fi amânată! Rezolvarea acestei probleme pentru Hitler nu a însemnat să-i extermine pe evrei, ci doar să-i facă inofensivi. Iar pentru aceasta era nevoie mai înainte de orice să explice lumii întregi în ce constă pericolul evreiesc! Și rabinul nostru, în cele mai puține cuvinte, face această precizare cu privire la pericolul evreiesc, parafrazându-l sau citându-l propriu-zis pe Hitler din celebra sa carte Mein Kampf. Și o face pentru corecta informare în primul rând a evreilor! La fel procedez și eu, rândurile ce urmează le supun atenției evreilor de azi și de mâine, indiferent de rangul lor în ierarhia evreiască.

Iată ideile rabinului nostru, preluate din gândirea lui Hitler:

Hitler pretinde în cartea sa că evreii sunt comuniști, că evreii sunt responsabili pentru Revoluția din Rusia. Evreii au omorît 30 (treizeci) de milioane de ruși! Pe toți rușii inteligenți! I-au omorît într-un mod crud și oribil! Și acesta este planul lor pentru întreaga lume.
Următoarea țară la rând este Germania. „Dacă nu învingem acum, ne vor elimina ei și vor muri 20 de milione de germani: îi vor omorî pe cei mai inteligenți. Așa au procedat evreii în fiecare țară. Astfel încât singurii oameni inteligenți vor rămâne evreii. Evreii au distrus toate valorile. Legile de la Nuremberg au copiat ce este scris în Torah. Nimic nu a fost întâmplător! Nu a fost o coincidență! Lucrurile nu s-au întâmplat fără să existe semnale de alarmă!”

Hitler a fost cel care a avertizat întreaga omenire asupra pericolului evreiesc și a avut toate motivele să facă aceste dezvăluiri și acuzații la adresa evreimii mondiale, apreciază rabinul evreu deocamdată anonim. Rabinul nostru, așadar!

Cutremurătoare pledoarie! Mă izbește cuvîntul inteligenți, folosit de trei ori de aprigul rabin, în citatele din Hitler. Pentru mine acest cuvînt este piatra unghiulară care lipsea din imaginea lumii în care trăim! Deci rușii inteligenți erau cei care îi deranjau pe liderii evreimii mondiale, adânc implicați în desfășurarea evenimentelor așa zis revoluționare din Rusia.

Să reținem această concluzie, din care este cazul să facem punctul de plecare pentru reconsiderarea situației în care ne aflăm: rușii inteligenți!…

Desigur, amestecul decisiv al evreimii mondiale în organizarea și desfășurarea Marii Revoluții din Octombrie Roșu este un fapt istoric pe care nimeni nu-l neagă. Cel mult îl omit! Sau îl fac uitat. Unii. Nu însă și rabinul nostru care vine cu precizarea pentru mine a tot lămuritoare: victimele revoluției iudeo-bolșevice au fost rușii inteligenți! Evreii, ca strategi ai Revoluției, au fixat această țintă Revoluției bolșevice: uciderea rușilor inteligenți! Uciderea a milioane de ruși inteligenți!

Pentru cei care au minime cunoștințe de „iudeologie”, fraza anterioară le trezește o amintire puternică, de neșters din minte: prevederea din Talmud care sună cam așa: „Ucide-l pe cel mai inteligent dintre ne-evrei, dintre creștini!”

Nu mai povestesc cât am fost eu de șocat când am dat prima oară peste acest text, peste această poruncă abjectă, de neimaginat în indiferent ce text, cu atât mai mult într-un text religios, doctrinar! Mi-am alertat prietenii evrei ca să aflu dacă nu este o informație falsă menită să-i diabolizeze încă o dată pe evrei. În cele din urmă mi-am însușit părerea lor, cum că textul este într-adevăr autentic, dar că este un text căzut în desuetudine, o relicvă antică, medievală, ieșită din uz! Expirată!… Părere la care mă văd acum silit să renunț! O renunțare dureroasă! Porunca talmudică este azi mai vie ca oricând!

Căci apare acest rabin apostat cu precizarea zguduitoare: cumplitul text talmudic nu a fost abandonat, uitat, expirat, căzut în desuetudine etc., etc! Cumplitul text este valabil în continuare și face mai departe victime, milioane de victime! 30 de milioane în Rusia, în timpul Revoluției bolșevice! Alte zeci de milioane în WW2, și-n toată lumea, unde victimele evreilor sunt selectate, atunci când se poate, după criteriul talmudic: inteligența!… În ce scop? Ca să schimbe raportul dintre oamenii deștepți și ceilalți, duzina. Pentru ca oameni inteligenți să dispară din rândul popoarelor lumii, iar oamenii inteligenți, performerii intelectuali să rămână numai printre evrei!… Rabinul nostru dixit!

Proiectul pare fantasmagoric, imposibil de gândit! Dar, dacă iei în calcul faptul că în Talmud, în textul identitar cel mai important al evreimii, figurează fraza incriminată mai sus – Ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei, dintre creștini, atunci proiectul dezvăluit de rabinul nostru nu mai pare deloc imposibil să existe în mintea unor evrei! A unor evrei mai reprezentativi, mai lideri!… Mai ticăloși! Mai nebuni!

Problema ridicată de rabinul apostat este de o excepțională importanță, nu putem trece peste ea fără să o propunem atenției tuturor oamenilor, a tuturor factorilor de decizie politică de pe planetă, fără să o examinăm cu toată atenția. Până să intervină în discuție persoanele propriu-zis informate, competente în materie de iudaism, pun la bătaie puțina mea competență, suficientă însă pentru a declanșa și alte intervenții, propriu zis competente. Deschidem deci o dezbatere publică pe acest subiect.

Rezumând, rezultă din cele de mai sus că evreii și-au asumat o misiune criminală incredibilă și incalificabilă, pe care mintea unui om normal n-o poate accepta, n-o poate gândi, n-o poate înțelege: misiunea de asasini ai oamenilor de valoare ne-evrei. Misiune monstruoasă, pe care evreii au rezumat-o în Talmud prin vestita poruncă: ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei! Dintre creștini! Existența acestui îndemn, a acestei porunci, în universul de idei al spiritualității iudaice nu a fost de nimeni negată, respinsă, contestată!…

Nota bene: în textul de față, când vorbim de evrei, acuzându-i de un comportament aberant și inuman, îi avem în vedere pe evreii lideri ai comunității, care nu dau socoteală celorlalți evrei, știut fiind că acești lideri evrei se bucură de o autoritate absolută, de niciun evreu contestată. Evreii sunt seminția cea mai strict controlată de un establishment a cărui legitimitate este nulă în termenii democrației, ai modului european și modern de organizare a ierarhiei sociale, naționale, în rândurile unei comunități.

În consecința celor de mai sus considerăm că rușii sunt primii care ar trebui să ia aminte la cuvintele rabinului și să cerceteze care a fost situația, ce spun documentele revoluției ruse despre caracteul rasist, anti-rusesc al acțiunii „revoluționarilor” bolșevici! A fost ură de clasă sau ură de rasă?! Cât de mult se confirmă acuzația rabinului moralist, a cărui prestație eroică merită să intre în istorie?!

Ne întrebăm așadar dacă rușii, în frunte cu istoricii ruși ai Revoluției din 1917, sunt de acord cu acuzația rabinului la adresa evreilor care au înfăptuit măreața revoluție având ca scop un veritabil genocid anti-rus: uciderea celor mai inteligenți ruși! Circa treizeci de milioane de ruși!… Milioane de ruși „inteligenți”!

Sper ca aceste rânduri să ajungă la istoricii ruși și să le stârnească interesul. Care este răspunsul rușilor de azi la dezvăluirile făcute de rabin! Sunt conforme cu realitatea?

Dreptate are rabinul „nostru” și când îl citează pe Hitler îngrijorat că va veni rândul germanilor să-și secătuiască zestrea biologică, așa cum au pățit-o și rușii de pe urma evreilor bolșevici.

A fost ascuns opiniei publice genocidul de care a avut parte poporul german după încheierea războiului prin capitularea necondiționată a Germaniei din mai 1945. Abia cu mare fereală și fără să producă efectul cuvenit au apărut în ultimii ani informații și documente privind soarta a milioane de prizonieri germani, militari, dar și civili, care au fost supuși unui regim de prizonierat inimaginabil de brutal, de neomenos din partea ocupantului american. Un regim propriu-zis de exteminare prin înfometare, prin lipsa condițiilor sanitare minime, prin execuții abuzive, prin boli netratate. Prizonierii germani au fost supuși unui regim care nu a respectat nicio prevedere internațională privind drepturile prizonierilor de război.

Dacă a existat un program de exterminare aplicat unei etnii în al 2-lea Război Mondial, dacă a existat un genocid, un holocaust adevărat, acela a fost genocidul care i-a vizat pe germani, pe tineretul german care a supraviețuit războiului, luptelor în care au pierit milioane de combatanți, majoritatea de rasă albă, indo-europeană. Tineri germani care n-au mai supraviețuit armistițiului!

Categoria aceasta de victime, a militarilor luați prizonieri de armatele învingătoare după încheierea conflicului militar propriu-zis, înseamnă câteva milioane de victime, a căror soartă a fost ținută la secret, au dispărut mare parte din documentele care priveau (1) existența acestor ființe umane la sfârșitul operațiunilor militare și (2) lipsa acestor persoane la „apelul de seară”.

Dacă despre soarta pe care au avut-o prizonierii germani în Siberia sovietică s-a mai știut câte ceva, destul de multe, despre soarta prizonierilor de război germani ajunși în custodia americană, britanică sau franceză abia în ultimii ani au apărut relatări mai detaliate, mai documentate, înfățișând un tablou înfiorător, în totală contradicție cu imaginea pe care propaganda occidentală s-a străduit s-o acrediteze: imaginea unor armate civilizate, preocupate să respecte cutumele și legile internaționale de protecție a prizonierilor! Așa ceva n-a existat decât în filmele de propagandă hollywoodiană!

Ne punem întrebarea: Au evreii vreo legătură cu acest genocid anti-german organizat de liderii militari occidentali în frunte cu generalul Dwight Eisenhower?!

Consemnăm, prin contrast, gestul marelui general George Patton care, primind în custodie câteva mii de prizonieri germani, când a constatat că nu le poate asigura condiții de supraviețuire i-a eliberat pe toți nemțoteii, lăsându-i să se întoarcă fiecare la familia sa…

Este treaba istoricilor specialiști să răspundă la întrebarea pusă mai sus:
genocidul anti-german pus la cale de viitorul președinte al Statelor Unite are vreo legătură cu Talmudul, cu precepta criminală pe care o discutăm? A fost un genocid de inspirație evreiască, așa cum l-a preconizat Hitler?

A avut generalul Dwight Eisenhower o relație mai specială cu conducătorii evreimii mondiale? A ajuns președinte al Americii călcând pe cadavrele a milioane de prizonieri germani, tineri majoritatea, exemplare umane reușite, selectate să facă parte din elita prusacă? Și-au pierdut viața acei prizonieri germani ca efect al regulei iudaice care te îndeamnă să-l ucizi pe cel mai bun dintre adversari?

Din intervenția rabinului „nostru” care îl citează pe Hitler asta s-ar înțelege: că după uciderea celor 30 de milioane de „ruși inteligenți”, operă a unui plan evreiesc de exterminare a elitelor creștine, ar urma germanii să plătească un tribut de milioane de vieți ale unor „germani inteligenți”! Soarta de care au avut parte germanii la sfârșitul celui de al Doilea Război Modial, după acceptarea capitulării necondiționate a celui de al 3-lea Reich, poate fi interpretată ca punere în practică a odioasei precepte talmudice „ucide-l pe cel mai bun dintre creștini”? Ce ne poate împiedica să vedem lucrurile din această perspectivă?

Ne pune pe gânduri faptul că aceste crime nelegiuite nu au fost aduse la cunoștința publicului, a mass mediei, decât după câteva decenii de la producerea evenimentului, pe care până acum nu-l neagă nimeni! Acest veritabil genocid, holocaust în toată legea, nu a stârnit nicio reacție „negaționistă”!

(va urma)

*

„Pe cel mai bun dintre ne-evrei ucide-l!” (2)

Teoria marxistă, bolșevică, a luptei de clasă, cu corolarul ei ura de clasă, paravan pentru ura de rasă nutrită de liderii evrei.

Caracterul rasist, anti-european și anti-creștin al revoluției iudeo-bolșevice.

Prima întrebare la care avem dreptul este însă alta. Și anume ne punem mai întâi și întâi întrebarea: ce s-a întâmplat pe vremea când această poruncă era activă și producea efecte?

Care sunt acei ne-evrei, acei creștini care au plătit cu viața vina de a fi „inteligenți”, deștepți și talentați, performanți?

Au existat asemenea victime?

De când această poruncă evreiască nu mai este valabilă pentru evreii credincioși, practicanți ai Talmudului? Și oare această poruncă a fost abandonată de toți evreii, inclusiv de liderii evrei decidenți pentru toată evreimea mondială?

Acceptăm ideea că această poruncă a căzut în desuetudine la un moment dat, dar ne întrebăm ce s-a întâmplat până la acel moment?

Logica cea mai elementară ne obligă să conchidem că porunca talmudică a produs victime și că această împrejurare este un secret bine păstrat până acum! Indiferent de afirmațiile rabinului, prezența cumplitei porunci în textul Talmudului este un fapt de nimeni contestat, iar evreii au obligația să răspundă la acuzațiile „goimilor”, iar noi, creștinii, avem tot dreptul să le cerem evreilor socoteală pentru prezența în dogma lor religioasă a unei porunci atât de ticăloase!

Evreii au obligația să se explice, să ne facă să înțelegem cum au ajuns la o asemenea soluție: uciderea celor mai buni dintre ne-evrei?! De ce, frați evrei, să ne ucideți fără nicio vină?! Ce urmăriți prin aceste crime odioase?! Chiar vreți să scăpați de noi?

Aceste întrebări ni le punem în consecința logică a insistenței cu care rabinul apostat afirmă cu toată certitudinea că în Rusia sovietică, ajunsă la cheremul bolșevicilor evrei, au fost asasinați 30 (treizeci) de milioane de etnici ruși, selecționați după criteriul valorii, exemplare umane dintre cele mai reușite. Rabinul, împreună cu Hitler, îi numește „cei mai inteligenți ruși”.

Puținul care ne este cunoscut pare să confirme întru totul acuzațiile rabinului. E știut că victimele revoluției din Rusia au aparținut clasei suprapuse, exploatatoare a proletariatului rus: aristocrația rusă, clerul, ofițerimea, burghezia, chiaburimea și mai ales intelectualitatea rusă! Peste 30 (treizeci) de milioane de victime ale odioasei porunci talmudice.

Eram tentați până acum să înregistrăm aceste victime ca fiind consecința luptei de clasă, proclamată de bolșevici ca fiind motorul evoluției istorice, esența doctrinei comuniste, bolșevice, marxiste.

Și vine acest rabin, cu în fizic precar, antipatic ca înfățișare, și face două precizări: evreii sunt comuniști, iar ținta lor ca comuniști a fost suprimarea celor mai inteligenți ruși (slavi), plan pe care l-au realizat cu brio prin revoluția din Rusia. Revoluție care a fost un veritabil genocid anti-rus, anti-creștin, fără pereche în istorie! Plan care urmează să fie implementat la scară planetară! Aplicat tuturor popoarelor creștine, de rasă albă, indo-europeană.

Un fapt bine cunoscut vine să confirme dezvăluirile rabinului: revoluția din Rusia s-a făcut cu susținerea financiară a unor mari bancheri evrei. Fără banii acelor evrei bogați nu se organiza nicio revoluție!

Dacă revoluția ar fi avut ca țintă lichidarea exploatării proletariatului, lichidarea modelului capitalist, era un non sens ca revoluția anti-capitalistă să fie subvenționată de cei mai mari bancheri, o gașcă întreagă de bancheri și-au dat obolul la reușita revoluției din Rusia! Este clar că acești bancheri s-au pus de acord între ei cum să-i ajute pe evreii care acționau la Petersburg și pe întreg cuprinsul Rusiei. Ținta acestei vaste conspirații / manipulări nu putea fi capitalismul!

În cartea Mein Kampf, scrisă pe la începutul anilor 1920, Hitler avertizează că următoarea operațiune de genocid evreiesc va viza Germania, care trebuie să plătească un tribut asemănător celui plătit de Rusia, dacă lucrurile vor fi lăsate să se desfășoare după planificarea sanhedrinului iudaic! Dacă ne gândim cum au evoluat lucrurile, cum s-a desfășurat al doilea război mondial și cum s-a încheiat, vom fi obligați să conchidem că Hitler a avut, din nou, dreptate. Teama lui Hitler a fost perfect justificată. Germania, dar și alte țări și popoare creștine, au plătit tributul pe care evreii l-au urmărit: milioane de creștini morți pe front sau sub bombardamente ori în lagărele de prizonieri, în cea mai mare hecatombă a istoriei. Ambele războaie mondiale, a căror desfășurare s-a produs prin implicarea din umbră a unor importanți decidenți evrei, au avut un singur învingător cert: evreimea mondială. Câștigul evreiesc se traduce și prin acest aspect demografic: dispariția fizică a zeci de milioane de creștini. Cei mai mulți fiind exemplare umane reușite: „cei mai inteligenți”!

După o interpretare auzită la Petre Țuțea, primul război mondial a avut drept țintă statele care susțineau cel mai mult Biserica Creștină: Rusia și ortodoxia, Austria și catolicismul, Germania și biserica reformată. La care se adăuga ultima aristocrație de spadă din Europa.

Biserica și aristocrația! Două grupuri umane care aparțin prin definiție elitei oricărei națiuni. În Rusia au mai fost urmărite de brațul lung al revoluției bolșevice și alte grupuri umane: moșierii, industriașii, comercianții, chiaburimea, studențimea, artiștii, intelectualitatea. Apartenența la aceste grupuri pretindea, ca și azi, inteligență, profesionalism, competență, într-un cuvînt valoare umană. Ajungem astfel la punctul de plecare: prevederea talmudică prin care evreii sunt sfătuiți cum să facă față concurenței universale dintre culturi și popoare, dintre națiuni: ucide-l pe cel mai bun dintre adversarii ne-evrei! Pe cel mai talentat, mai harnic, mai performant. Mai „inteligent”, cum se pronunță marele rabin!

Evreii care răspund, arareori, neputinței noastre de a-i înțelege, afirmă caracterul decorativ și desuet al cumplitei precepte talmudice, care nu ar mai fi operantă de multă vreme. Această afirmație, cum că sinistra lozincă talmudică ar fi căzut în desuetudine și nu mai produce efecte pentru evreii de azi, se dovedește a fi o imensă minciună: ultimele două secole de istorie europeană dovedesc că niciodată în istorie evreii nu au aplicat cu mai mare succes cheia asasinatului, a genocidului, prin care să devină stăpânii planetei, așa cum le-a promis Dumnezeul evreilor.

Talmudul a făcut 30 de milioane de victime numai în Rusia! Este azi un lucru pe care trebuie să-l acceptăm, să-l înțelegem și să medităm asupra acestui episod tragic! O spune și Hitler, o spune și marele Soljenițân! O spun o mulțime de autori! Altă mulțime de autori ascund această ispravă evreiască și caută alți vinovați pentru milioanele de slavi morți în propria lor țară, fără nicio agresiune din afara hotarelor. Dar nimeni nu contestă cifra morților, a victimelor, a atrocităților săvârșite în toiul „luptei de clasă”: 30 de milioane!

„Lupta de clasă”! Desigur, prevederea / preceptul bestial din Talmud nu apare în niciun discurs politic al evreilor, în niciun text doctrinar cu circulație publică. Nu e de imaginat asemenea imprudență! Dar evreii aveau nevoie de o lozincă prin care să fie păcălită lumea. O lozincă care să justifice în fața publicului asasinatele în masă, a milioane de oameni de calitate. În acest scop a fost elaborată teoria marxistă, bolșevică, a luptei de clasă, cu corolarul ei ura de clasă!

De ce ar fi imorală existența claselor suprapuse? De ce trebuie lichidate clasele exploatatoare? Pentru că am decis să promovăm EGALITATEA!… Trista triadă a asasinilor teroriști de la Paris, Libertate, Egalitate, Fraternitate!… Care a zăpăcit atâtea minți, unele dintre cele mai luminate minți! Mai i-luminate!…

Mărturisesc că am fost victima acestei manipulări, am acceptat această explicație: morții din Rusia erau victime ale luptei de clasă, care produce victime de ambele părți ale frontului!… Abia peste zeci de ani aveam să dau peste mirarea lui Soljenițân: „cum se face că acele treizeci de milioane de victime ale revoluției, ale luptei de clasă, aparțineau exclusiv etniei slave, ruse, din Rusia?!” În Rusia, multi-etnică cum a fost dintotdeauna, numai populația indo-europeană a jerfit pe altarul necesității istorice numite revoluția comunistă, bolșevică! Iudeo-kominternistă!

Cu ajutorul rabinului evreu înțeleg acum definitiv că revoluția din Rusia a avut un caracter rasist, anti-european, anti-creștin! A avut un caracter rasist, bine ascuns sub închipuita luptă de clasă! Iar acest rasism a fost promovat de o elită evreiască a cărei existență și acțiune a fost multă vreme tăinuită. Această elită evreiască, atunci când s-a ivit ocazia și necesitatea, a putut să mobilizeze o mare parte a evreimii. Nu numai ideologia revoluției a fost de origine iudaică, ci și participarea fizică la revoluție, la suita de evenimente deseori de o bestialiate unică, s-a bucurat de susținerea masivă, quasi totală, a comunităților evreiești. Îndeosebi a tineretului iudeu. Ca executant al unor ordine criminale!

Se poate vorbi de o vinovăție colectivă a comunităților evreiești, care extrem de rar s-au delimitat de excesele evreilor sioniști sau comuniști! Excesele elitei evreiești!…

Un cunoscut actor american și-a permis cu ani în urmă să afirme că evreii sunt vinovați de declanșarea celor mai multe războaie din istorie!… Știam și noi că evreii bogați au câștigat bogății uriașe de pe urma războaielor pe care ei înșiși le-au finanțat, cu mari sume de bani împrumutate statelor beligerante! Fără aceste credite nelimitate acordate de bancherii evrei liderilor politici, regi, împărați sau președinți, majoritatea războaielor nu s-ar fi declanșat, n-ar fi fost nici măcar imaginate!

Și am făcut greșeala să ne închipuim că acest câștig material a fost scopul urmărit de marii bancheri evrei, de liderii evreimii mondiale, sclavi ai vițelului de aur! Am crezut că aceste războaie sau revoluții care poartă pecetea interesului iudaic au avut numai această finalitate mercantilă, materialistă: beneficiul financiar!… Nu am fost în stare să vedem ce se află dincolo de aceste beneficii financiare care au făcut din marea finanță a lumii principala forță militară și politică a planetei. Nu am văzut preocuparea evreilor pentru slăbirea tuturor forțelor angrenate în conflictul războinic, preocuparea pentru declinul demografic care este o consecință inevitabilă a războaielor. A fost acest declin demografic scopul implicării / acțiunii finanțelor evreiești?

Adică nu am înțeles că victimele acestor revoluții și războaie, de regulă persoane „inteligente”, exemplare umane reușite, sunt principala țintă a eforturilor făcute de regizorii / sponsorii din umbră ai vieții politice și diplomatice mondiale. Mai ales că a fost vorba de războaie fratricide, între popoare și state creștine, de rasă albă!

*

În continuare interpretarea rabinului este de o logică năpraznică: într-o lume din care dispar cei mai inteligenți ruși, germani etc., printr-un genocid continuu fără precedent în istorie, ar urma să mai rămână inteligenți numai evreii! „Numai evreii!”, sunt cuvintele rabinului. Aceasta este / pare a fi ținta prestației în istorie a evreilor: numai evreii să aibă parte de o elită națională autentică. La celelalte popoare și în mod deosebit la popoarele creștine importante să nu se poată încropi o elită veritabilă!

Liderii acestor popoare să fie de o calitate cât mai joasă! Politică de cadre care se realizează de la sine;
(1) dacă te ții de strămoșeasca învățătura talmudică: ucide-l pe adversarul cel mai puternic! Și
(2) dacă promovezi lupta / ura de clasă! Adică ura de rasă, ura față de „Celălalt”!

Nu mă pot abține să nu amintesc că în mentalitatea europeană, a ne-evreilor, a goimilor, a creștinilor, a românilor, respectul față de adversar este o trăsătură definitorie a cavalerismului, a eroului, care nu concepe să dobândească victoria pe căile necinstei și ale înșelăciunii!

…Să revenim la această obsesie a rabinului: calitatea umană a victimelor, rezumată de rabin prin cuvîntul inteligenți. Cele treizeci de milioane de ruși /slavi, victime ale revoluției bolșevice organizată de evreimea mondială în Rusia, erau ruși inteligenți, erau exemplare umane dintre cele mai reușite sub aspect intelectual, în frunte cu familia imperială. S-a produs o monstruoasă decapitare a națiunii ruse, după un plan străvechi al liderilor comunității etnice evreiești, care vizează și alte națiuni europene, aparținând rasei albe!

Nu mai departe exemplul românesc: când după august 1944 guvernarea României a ajuns pe mâna comuniștilor evrei s-a produs o veritabilă prigoană a românilor de calitate, sub pretextul luptei de clasă. Să fii sărac a fost considerat virtutea cetățenească cea mai înaltă, deși era evident că persoanele care alcătuiau stratul social cel mai defavorizat erau victima inegalității sortite de Dumnezeu: se născuseră lipsți de calitățile care asigură în viața normală succesul social al unei persoane!

Persoane cu un nivel de inteligență redus, incapabile de efortul fizic și intelectual pretins de o prestație publică de succes, s-au trezit puși în funcții de conducere.

După modelul satelor sovietice în care primarii de comună au fost puși cei mai săraci oameni din sat, iar fruntașii satelor, declarați chiaburi, românii „inteligenți” au devenit ținta persecuțiilor, a tentativei de lichidare socială, chiar și fizică.

S-a inventat conceptul de „origine socială ne-sănătoasă” pentru a-i separa și marginaliza pe tinerii care se trăgeau din familii onorabile, cu performanțe profesionale deosebite. Erau susținuți să avanseze în ierarhia civică copiii cu „origine sănătoasă”, din familii de muncitori sau țărani săraci, mai puțin inteligenți, mai puțin educați.

Elita societății românești, constituită de-a lungul istoriei prin selecție socială, a fost nevoită după 1944 să aleagă exilul, iar cei care au rămas în Țară au supra-populat temnițele comuniste ca deținuți politici, supuși unui regim de desființare fizică și morală.

După 1990, odată cu revenirea la putere în România a kominterniștilor, s-a declanșat o nouă politică anti-românească, cu țintă demografică mai precisă: cei mai mulți români cu pregătire profesională superioară au fost nevoiți / stimulați / obligați să plece din țară ca să-și poată găsi o slujbă onorabilă.

România este azi o țară depopulată, prin plecarea a milioane de români inteligenți, a căror contribuție la destinul poporului român riscă să fie egală cu zero. Zestrea genetică a poporului român este azi mai amenințată, mai compromisă ca oricând. Este o întâmplare?

Nu cumva este un proces provocat cu mare abilitate, ai cărui promotori sunt necunoscuți opiniei publice, manipulată să nu-și dea seama de unde vine răul!

Nu cumva anumite interese evreiești au dat acest curs vieții social-politice din România?
România, fără românii plecați în Occident după un salariu mai bun, este o țară mai nevoiașă, mai vulnerabilă!

De ce pleacă românii în Occident după un salariu mai bun? Pentru că după 1990 s-a produs o des-industrializare masivă, efect al legilor privatizării promovate de doi politicieni evrei, Silviu Brucan și Petre Roman, cunoscuți ca evrei kominterniști.

Dacă corelăm aceste evenimente cu procesul petrecut în mare taină de revenire în România a sute de mii de evrei, sub pretextul mincinos al recăpătării cetățeniei românești, devine evident interesul evreiesc, al Israelului în exodul românilor spre Occident! O combinație ingenioasă de șah planetar, în care evreii sunt mari maeștri!

Reversul pozitiv pentru români al exodului provocat de inamicii poporului român.

De ce ne urăsc liderii evreimii? Răspunsul la această întrebare nu este simplu, nu este ușor de dat. Dar ce este sigur este că această ură există și produce efecte vizibile unele, dar mai ales efecte bine disimulate, bine camuflate. De multe ori însă, efectul scontat este unul, iar efectul rezultat este altul! Nu negativ, ci pozitiv! Ca și în cazul exodului post-decembrist din România!

Care este acest revers pozitiv al exodului a milioane de români în Occident provocat de autorii „revoluției” din decembrie 1989?

Românii au fost supuși de zeci de ani unei campanii de descurajare, de pierdere a încrederii în ei ca națiune cu potențial de dezvoltare. Auto-defăimarea a fost ridicată la rang de luciditate. Mulți români au ajuns să deplângă „ghinionul de a fi români”! Au plecat în Occident din disperare și nutrind în sufletul lor un complex de inferioritate față de străini, față de occidentali cu precădere.
Însă în contact nemijlocit cu persoane din Occident, cu lumea occidentală, românii au început să-și descopere valoarea, au descoperit că nu sunt cu nimic mai prejos de occidentali, ba dimpotrivă, în multe situații s-au simțit superiori acestora.

La fel, departe de casă au descopeit că lumea din care proveneau, lumea românească, are „apucături” care nu merită a fi abandonate, părăsite, fiind mai valoroase decât multe dintre cutumele și „năravurile” occidentale!

Suntem superiori occidentalilor bunăoară prin trăinicia vieții de familie, a relațiilor de familie, prin realitatea conceptului de neam, neamul de rude care se țin solidari ca încrengătură de veri, nepoți, unchi, cumetri șamd. Ideea de „văr de-al doilea” lipsește din nomenclatorul occidental. Românul este bucuros să se știe neam, rudă cu cât mai mulți consăteni, nunta și înmormîntarea fiind prilejuri de manifestare a acestei solidarități de clan.

Cuvîntul neam este definitoriu pentru români. Căci vorbim și de neamul românesc, de totalitatea românilor care se simt că sunt neam, sunt neamuri, rude de sânge, alcătuind un întreg etnic.

Suntem același popor, același neam, iar acest sentiment s-a întărit în ultimii ani grație unei diaspore românești puternice, care nu se rupe de Neam, de Țară, așa cum au sperat răufăcătorii de istorie.

Iată așadar că un proiect anti-românesc, cu mari șanse de reușită, se răsucește în beneficiul nostru! Întorsură a lucrurilor care s-a petrecut deseori în istoria noastră, ceea ce i-a făcut pe mulți români să conchidă că există „un Dumnezeu al românilor” care ne poartă de grijă!

Privind lucrurile din această perspectivă, consemnăm ca superioritate a lumii românești față cu Occidentul actual profunzimea credinței religioase la români. Dumnezeu și Iisus Hristos, venerația pentru Sfînta Fecioară Maria, pentru sfinții ridicați dintre noi, muritorii, la răsplata Cerului, însuflețește mentalul românesc, dându-i o boltire metafizică prin care chiar devin superiori marii majorități a unui Occident din ce în ce mai ateu, mai debusolat!

Religiozitatea cumpătată și tolerantă a românilor le dă acestora un ascendent în toate comunitățile umane unde ajung să trăiască, să muncească. Românii, acolo unde se află, nu sunt o prezență neglijabilă! Sentimentul propriei valori devine dominant în rândurile diasporei românești! Mulțumescu-Ți, Doamne!