Incorect Politic
Aprilie 13, 2025
Mareșalul Georgescu a vorbit
Via R3Media:
Călin Georgescu, câștigătorul turului 1 al alegerilor prezidențiale anulate din 2024, a ieșit din tăcerea auto-impusă și a transmis un mesaj prin intermediul paginii sale de facebook.
În cuvântul său, Călin Georgescu i-a criticat pe susținătorii lui Nicușor Dan, „care ne amenință, că ne dau ordine, că ne condiționează viața, gândindu-se în continuare doar la bunăstarea vieții lor.
Ei vor o viață bună pentru ei, pentru ai lor, dar nu vor o viață bună și pentru restul. Nu ne vor egali. Nu au nevoie de egali”.
Georgescu a făcut referire și la recentele mitinguri de susținere a lui Nicușor Dan, unde s-au cerut banane, blugi și „vacanțe luxoase”.
„În timp ce tristețea macină în special zona rurală și bunicii le cârpesc aceiași vechi pantalonii ai celor mici abandonați de părinții, plecați la greaua muncă de peste hotare, de peste hotarele sufletului, am văzut cu consternare cum zilele trecute unii produceau zgomotul ridicolului, cerând blugi, banane și vacanțe scumpe în străinătate.
Foarte bine! Să fie și blugi, și banane, și vacanțe, dar în același timp să fie și pentru cei care nu-și permit o pereche nouă de blugi, de fructe exotice. Nu am ce să mai comentez.
Atâta timp cât sunt încă copii care mănâncă zilnic doar cartofi fierți, uneori nici pe aceia, iar în ceea ce privește vacanțele, înainte de ele să putem asigura drumul spre școală al copiilor care încă merg pe jos kilometri întregi, și a căror singură vacanță este cea din imaginație, cea în care ei ajung doar cu ajutorul cărților de povești. Nu mai vorbesc de toaleta din curte, frigul din clasă și nepăsarea sistemului față de educația lor”, a spus Georgescu.
Fostul candidat independent a menționat că rostirea cuvintelor de „Dumnezeu” sau „pace” pare că-i „exorcizează” pe susținătorii lui Nicușor Dan.
„Cei care nu sunt de acord cu sistemul sunt numiți extremiști și pleava societății.
Extremiștii nu vorbesc despre pace, despre iubire și despre Dumnezeu, așa că întrebarea pertinentă este cine și ce sunteți voi, cei care ne numiți așa, pentru că pare că de fiecare dată când pronunțăm aceste cuvinte, pace, iubire, Dumnezeu, asistăm la exorcizarea voastră.
Revin la voi, dragii mei! Și vă spun ceea ce bunul vostru simți deja v-a semnalizat, și anume în aceste momente trăim adevărată a încercarea credinței.
În aceste zile puternici sunt cei care rămân drepți precum stejarul.
El stă neclintit în fața furtunii, care se abate și știe că trebuie să reziste, pentru că furtunile trec și astfel el dăinuie timp de veacuri, demn și încrezător în propriile rădăcini.
Așa este și neamul nostru, puternic precum stejarul, pentru că neamul și stejarul au aceleași rădăcini sacre. Ele ne țin legați pentru totdeauna de pământul pe care îl slujim, singurul care merită slujit.
Nu oamenii trebuie slujiți, ci pământul nostru sfânt.
Să dovedim în zilele care vin că suntem puternici, uniți, și că suntem stăpânii propriului nostru destin.
Nu ne vom pierde sufletele, nu ne vom pierde țara, ne știm rădăcinile, ne cunoaștem puterea, suntem urmașii celor demni care au luptat în fața nedreptăților, suntem urmașii celor credincioși care au biruit, chiar dacă lupta nu a fost nici ușoară și nici dreaptă.
Înțelept este ca noi să fim drepți și să fim statornici”, a mai adăugat Georgescu.
Fabulă
Un om slăbit urma de-un timp îndelungat un tratament,
Însă văzând c-ai bolii ghimpi îi pătrundeau în tegument,
Se hotărî la un moment, simțindu-și pielea-n pioneze,
C-ar fi normal și-inteligent de-acuma să-l abandoneze!
Precum și-alți pacienți făcură, de prin vecini ori de departe,
Atunci când deslușit văzură de întremare că n-au parte;
Ca să adopte de urgență unul ce-aduce vindecare,
Cu maximă eficiență, spre-o grabnică recuperare.
Însă Colegiul de Medici care-l ținea sub îngrijire
Sări ca ars să-i pună piedici să treacă la înfăptuire
Și, abordându-l, insistent și amenințător îi spuse
Că-n lume nu-i alt tratament mai bun ca cel ce i-l dăduse;
Zicându-i că de-alege-un altul, pentru așa cumplită vină,
Crăpa-se-va sub el asfaltul și-n groapă va-înota în tină…
Și-a lui ființă va ajunge, împinsă de nădejdi deșarte,
Uitând de blugi, banane, a plânge că-i ștearsă dintr-a vieții carte…
După ce-un timp, abandonată, zăcea-va-n cruntă izolare,
Sărmană, naufragiată pe-o insulă pierdută-n mare
( Cum doar leprosului-i fu dat să-și ducă viața până moare)
Fără să aibă vreun contact cu lumea civilizatoare.
Și, vrând prin asta să-l convingă, ori să-l terorizeze-n plus,
Spre renunțare să-l împingă, îl anunță și c-al său puls
Și tensiune arterială, colesterolul, glicemia,
Semnale dau fără-îndoială cât de aproape-i grozăvia
Și-Apocalipsa-îngrozitoare ( ce va întrece în tărie
Chiar și pe-aceea viitoare de care Ioan dă mărturie!)
Care-l așteaptă într-un timp scurt, ca rod al gestului făcut
De el, complet inconștient, s-aleagă alt medicament
Pe-al cărui minimal prospect stă scris doar un cuvânt_ RESPECT!
Morala:
Când sclavii-n fine eliberare au început ca să-și dorească,
Stăpânii, plini de disperare, ar face-orice ca să-i oprească.