În România se emit „legi” împotriva românilor – „Iar tu, popor român, cât o să mai taci ?” 

Incorect Politic
Octombrie 13, 2023

În România se emit „legi” împotriva românilor – „Iar tu, popor român, cât o să mai taci ?” 

Via ART-EMIS:

În Istoria Românilor nu a existat niciodată antisemitism, ca și concepție religioasă și politică. […] Niciodată românii nu au fost antisemiți […] în afara unor persoane fără însemnătate politică […] (Nicolae Iorga, Conferință din  despre toleranța si omenia românilor, 1913). „De ce atâta ură ?” (Nicolae Iorga, 1940)

În România se emit „legi” împotriva românilor, nu și pentru apărarea lor

În România au fost emise legi „anti”: legea antițigănismului, legea împotriva defăimării LGBTQ și altele, dar o lege împotriva antiromânismului nu poate fi votată .

La 13 martie 2002 prim-ministrul Adrian Năstase a emis anti-româneasca OUG 31/2002, metamorfozată mai târziu în Legea nr 107/2006, apoi în Legea 217/2015 și în Legea 157/2018, (legea Vexler, în vigoare) care condamnă „antisemitismul”, promovarea organizațiilor de tip fascist… Nu doar faptele, ci și „percepția referitoare la evrei exprimată ca ură”.

Toate, îndreptate împotriva românilor, dar nicio lege împotriva anti-românismului în țara românilor.

În iulie 2002, Președintele României, Ion Iliescu, i-a permis lui Elie Wiesel , venit în România, să arate cu degetul spre români și să urle în fața camerelor de luat vederi ale televiziunii naționale: „Ați ucis ! Ați ucis ! Ați ucis !”. Și nu doar că a tolerat, i-a dar și „Steaua României”.

In anul 2004, cu „binecuvântarea” autorităților: Președinte-Parlament-Guvern – Comisia Internațională „Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului în România a dat startul batjocoririi oficiale a valorilor naționale și a poporului român la el acasă: „Holocaustul nu a apărut în România ca un meteorit venit din spațiu și nu a sosit nici din Germania nazistă. Apariția fascismului și nazismului în Europa Occidentală a încurajat probabil românii cu vederi radical antisemite și poate că le-a mărit șansele de a juca vreodată vreun rol în guvern. Dar antisemitismul lor personal nu a fost modificat în mod dramatic de aceste evenimente. Ascensiunea lui Hitler nu a schimbat substanțial ideologia antisemită românească, dar a deschis calea unei posibile aplicări a programelor antisemite ce fuseseră discutate de principiu timp de decenii. Antisemitismul P.N.C. și al Gărzii de Fier, regimul genocidal și lunga istorie a negării Holocaustului în România de după Al Doilea Război Mondial, toate acestea se bazează clar pe fundațiile unui secol de antisemitism propovăduit la cele mai înalte niveluri ale vieții politice și intelectuale românești. Separarea, exproprierea, deportarea și uciderea evreilor nu erau teme noi în anii ’30 și ’40. Holocaustul a avut rădăcini românești profunde și el trebuie tratat ca parte integrantă a istoriei politice și culturale a României” (Raportului Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final, p.54. 2004).

Și românii au tăcut !

Hotărârea nr. 902 din 4 august 2005 a autorizat înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-„E.W.”), instituție a statului român subordonată direct primului ministru al României  a cărui inaugurare a avut loc 10 octombrie 2005. Excepția documentează regula, nu ?

Și românii au tăcut !

Astăzi se trece sub tăcere totală faptul că Elie Wiesel, (emblema acestui I.N.S.H.R.), căruia i-a fost acordat Premiului Nobel din 1986  a fost dat în judecată de Grüner Miklos, un supraviețuitor al lagărelor naziste, stabilit în localitatea suedeză Malmo. Plângerea acestuia motiva că pârâtul și-ar fi însușit identitatea deținutului Lazar Wiesel (nu Elie Wiesel) cu numărul A-7713 tatuat pe braț. Grüner Miklos a susținut că are dovezi certe că: „Elie Wiesel, nu este persoana cu care am petrecut aproape un an la Auschwitz. […] Întâlnirea organizată de suedezi a durat 10 minute și a avut loc pe 14 decembrie 1986. […] El (Elie Wiesel – n.n.) a refuzat vorbească cu mine ungurește, deși în lagăr doar limba aceasta am folosit-o. Mi-a vorbit într-o engleză cu accent franțuzesc și nu a vrut să îmi arate tatuajul. […] Am spus tuturor că omul acesta nu este Lazar Wiesel[1]. […] Primesc constant telefoane de amenințare că voi fi împușcat dacă mai continui investigațiile, dar eu am trecut deja prin moarte, nu mă mai sperie nimic. Înainte să mor vreau ca toată lumea să știe că Elie Wiesel este un impostor. Lazar Wiesel, A-7712, cu care am fost la Auschwitz, s-a născut la data de 4 septembrie 1913, în timp ce pe certificatul de naștere a lui Elie Wiesel, scrie 30 septembrie 1928” (Grüner Miklos, „Povestea unui premiu Nobel furat cu identitate falsă”)[2].

După mulți ani, o declarație controversată a emis-o chiar Simon Peres, Președinte al Israelului care a vizitat România în luna august 2010: „Nu vom uita niciodata ca, in perioada cea mai întunecată a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în acelașii timp, nu și-au uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulțumesc poporului român și să îi spun că aceasta este o prietenie care nu se va termina și care va continua multă vreme în viitor, nu doar în istorie”.

Sioniștii nu l-au iertat pentru că a „scăpat” adevărul, l-au atacat prompt. Ca urmare, „Centrului «Simon Wisenthal»” de la Viena, a catapultat o avalanșă de bolovani în capul vinovatului”, așa că președintele Peres a fost obligat să se „corecteze”. La Memorialul Holocaustului de la București, a rostit în limba ebraică o „întoarcere ca la Ploiești”: „a existat o perioadă «crudă și nedreaptă» în România celui de-Al Doilea Război Mondial, când «bărbați, femei și copii nevinovați au fost victimele unor asasini români, doar pentru vina de a fi fost evrei»”.

Și românii au tăcut !

Nici Forumul Economic Mondial de la Davos, nici „partenerul strategic”, nici paparuda Ursula de la U.E. nu au atâta putere în țara asta precum I.N.S.H.R.-„E.W”. Regimul similar al acestei intituții antiromânești 100% depășește până și excesele Gestapo-ului și N.K.V.D.-ului în perioada anilor ’40. Taie și spânzură în România, condamnă și interzice valorile naționale „după cum interesele lor o cer”.

De  parcă nu ar fi fost suficiente suferințele și moartea numeroșilor patrioți români aruncați în temnițele anilor de prigoană ale Anei Pauker și ale confraților acesteia – mulți veniți pe tancurile sovietice: Iosif Chișinevschi (Jakob Roitman), Vasile Luca (Luka László), Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman),  Miron Constantinescu (Meher Kohn), Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin), Ghizela Vass, Valter Roman (Ernst Neulander), Silviu Brucan (Saul Bruckner, după alte surse Brükker), Alexandru Bârlădeanu (Goldenberg), Mihail Roller, Leonte Tismăneanu (Enea (Leon) Tesmenețki), Teohari Georgescu (Burah Tescovici), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Isidor Hollinger, Ștefan Koller (Coler), Lenobel Barbu… conducerea României postdecembriste, în special cea a „României re-educată și eșuată” au investit I.N.S.H.R.-„E.W.” cu puterea autorității de instanță supremă, „judecător” și executor-călău al valorilor naționale. I.N.S.H.R.-„E.W.” a pus pe „lista neagră” numele a nenumărați patrioți români… Instituția Gestapo-N.K.V.D.-istă I.N.S.H.R.-„E.W.”  face legea în România, iar lista numeroșilor patrioți nu poate fi redată exhaustiv, poate doar ilustrativ

Și românii au tăcut !

Spuneți-mi, vă rog numele unei alte țări care a eliminat din disciplinele școlare istoria propriului popor și a înlocuit-o cu cea a unei etnii străine.

„Iar tu, popor român, cât o să mai taci ?” (Justin Pârvu)