Domnule profesor ION COJA, ați pus pe site zilele acestea câteva texte foarte dure la adresa evreilor, texte scrise de un misterios Larry Romanoff din Shanghai! Vă invit la un comentariu mai larg pe marginea acestor texte!

Sunt texte despre vinovăția evreilor față de lumea în care trăim! Subiect dezbătut în mii de texte! Am citit și eu câteva zeci și aș spune de la bun început care sunt autorii accesibili mie, cărora le dau cel mai mult credit, demni de încrederea noastră. Ar fi Alexandru Soljenițân, Paul Goma și „acest” Larry Romanoff. Poate că ar trebui să-l adaug și pe Cornel-Dan Niculae. Repet, este vorba de autori la care eu am avut acces, ale căror texte mi-au parvenit fără să fac vreun efort de documentare. Ca o concluzie generală, aș spune că acum mi-e mai clar ce anume „i-a mânat în luptă” pe evrei, de au comis atâtea asasinate, atâtea nenorociri: o sete teribilă de răzbunare! De aici trebuie pornit!

Poate că ar trebui să lămurim înainte de orice care este poziția domniei voastre față de evrei. Ce sentimente și mai ales resentimente ați adunat în sufletul dumneavoastră la adresa evreilor de-a lungul celor 80 de ani de existență? Mulți ani înainte!… Ce impulsuri vă mână într-o discuție pe acest subiect?

De răzbunare nu poate fi vorba. N-am nicio poliță de plătit! Dacă m-am aflat deseori pe poziții opuse față de unii evrei – repet, față de unii evrei, a fost numai datorită sentimentului meu că mă aflu de partea adevărului, a binelui, a dreptății, și că intru în adversitate cu niște promotori ai neadevărului, ai nedreptății, ai minciunii. Adversari evrei, deseori maghiari sau chiar români ori de altă nație.
Personal, am motive de recunoștință față de câțiva evrei, în frunte cu maestrul meu, profesorul Alexandru Graur. Destinul meu a fost puternic determinat de sprijinul primit de la acest mare profesor. Se poate conta pe obiectivitatea mea! Sunt imparțial, ca tot românul! Și încerc să înțeleg comportamentul acelor evrei care au avut o prestație efectiv diabolică, cum sunt evreii adunați sub eticheta „evreii lui Stalin”! Este cumplit ce au putut să facă. Desigur, nu putem neglija existența unor „evrei angelici”, veritabile modele de comportament uman, dar acești evrei angelici nu se prea găsesc la nivelul evreilor care „conduc lumea”! Acolo unde se manifestă în toată voia evreii diabolici, cei care au făcut milioane de victime în Rusia comunistă, care au decis bombardamentele nucleare din Japonia sau crimele din Basarabia!
Despre ce sete de răzbunare a evreilor poate fi vorba?

Contenciosul ruso-evreiesc, de pildă, este foarte încărcat și cuprinde momente de abuzuri ale autorităților țariste față de evrei, față de interesele acestora, persecuții și vexații împinse până la cunoscutele pogromuri tolerate sau chiar încurajate de autorități! S-a produs în rândul evreimii o reacție pe care o putem numi efervescență revoluționară, care a culminat cu organizarea și victoria revoluției bolșevice, al cărei caracter a fost net anti-rusesc! Se răzbunau evreii inclusiv pentru distrugerea imperiului kazar petrecută cu o mie de ani mai înainte! Un mileniu de resentimente, de ură adunată! Un mileniu de ură!

După logica dumneavoastră evreii sunt îndreptățiți să se răzbune peste tot unde au suferit persecuții! Adică în mai toate țările! Nu cumva ar trebui să pornim discuția de la motivele care i-au stârnit pe ne-evrei să nu-i mai suporte la un moment dat pe evreii care au căutat un azil, un refugiu în țara respectivă? Popoare și culturi foarte diferite au avut aceeași reacție față de evreii pe care la un moment dat au acceptat să-i găzduiască: i-au marginalizat, i-au izolat sau chiar i-au alungat de pe teritoriul țării. Deci punctul de plecare ar trebui să fie felul de a se comporta al evreilor cu populația gazdă, conduita evreilor, practicanți ai unor reguli secrete pe care ne-evreii, când au ajuns să le cunoască cât de cât, le-au respins cu indignare, oroare și dispreț!

Corect! Să vedem așadar cu ce îi „deranjează” evreii pe ceilalți? Desigur, cu multe! Fără să ierarhizăm aceste diferențe, aceste păcate, aș începe cu pretenția evreilor că ei sunt poporul ales, căruia Dumnezeu i-a promis că va ajunge să stăpânească lumea, să facă din restul omenirii o armată de sclavi ascultători față de stăpânii lor evrei. Această pretenție nu poate stârni simpatie și admirație față de evrei.

Cred că ar trebui să începem discuția noastră cu motivele pentru care mujicul simplu se considera îndreptățit să participe la un pogrom, la o răzmeriță împotriva evreului la care ajunsese dator vândut! Și aici ar fi vorba de lăcomia și viclenia evreului, însetat să aibă, să deposedeze pe cei din jur prin manevre deseori ingenioase, dar aproape totdeauna imorale, necinstite. Evreii au o tradiție, o cultură a incorectitudinii în relațiile cu „ceilalți”, cu ne-evreii. Talmudul e plin de sfaturi și imperative în acest sens. Evreii sunt opriți de Talmud să fie corecți față de ne-evrei, dar sunt sfătuiți să se poarte corect cu ne-evreii atunci când nu au încotro și ar avea de suferit pentru faptele lor incorecte. Când pot face un rău unui ne-evreu fără să fie descoperiți sunt obligați de Talmud să nu piardă ocazia de a lovi într-un ne-evreu! O mentalitate ticăloasă, pe care un om normal, un creștin bunăoară, nu o poate înțelege și accepta. La nivelul omului de rând, capabil să participe la un pogrom, cred că acest aspect este de maximă relevanță! Bunăoară acuzația de deicid, de ucidere a lui Iisus Hristos, nu explică antisemitismul unor țări ca Japonia, țări ne-creștine, care s-au descotorosit de evreii lor la un moment și apoi au avut de suferit răzbunarea iudaică. Teribila răzbunare iudaică!

Nu cunosc motivele pentru care evreii au devenit indezirabili în Japonia. Bănuiesc că este aceeași vestită incorectitudine, lipsa de loialitate față de țara gazdă! Pretutindeni evreii au o agendă proprie, așa cum au și o guvernare proprie, secretă, ale cărei obiective sunt necunoscute pentru ne-evrei. Inclusiv în Statele Unite, țară condusă de fapt de acest guvern secret evreiesc. Situația aceasta nu poate stârni decât lipsă de încredere. Aceasta nu se manifestă decât în situații limită, când ne-evreii nu mai au încotro și își exprimă pe față resentimentele față de lumea iudaică!

Să ne întoarcem la pretenția evreilor că Dumnezeu le-a promis să ajungă stăpânii lumii! Iar situația în care se află evreimea azi o putem aprecia ca fiind în pragul îndeplinirii acestui vis milenar. Mai au puțin și se pot declara stăpânii lumii! Cel puțin ai lumii care se auto-intitulează democratică! Occidentul și acoliții săi! Cum comentați?

Mai întâi aș observa că este vorba de un Dumnezeu „al evreilor”! Eu cred că evreii nu sunt monoteiști, ei afirmă în mai multe rânduri că Dumnezeul lor este mai puternic decât ceilalți Dumnezei, de aceea este capabil să-i facă pe evrei stăpânii lumii!… Nu e clară această teologie, dar faptul că până de curând evreii nu făceau prozelitism ar dovedi că nu au fost niciodată monoteiști! Monoteismul îl face pe om generos, bucuros de a se avea bine cu ceilalți semeni! Este curios cum a putut să prindă la evrei ideea că au un Dumnezeu numai al lor! Ce i-a făcut oare să dea crezare unei idei atât de absurde?
Nota bene: Aș raporta această credință la faptul că evreii au fost de când se știu repudiați de celelalte popoare pentru comportamentul lor aș zice „nativ”! Au urât și au fost urâți! Au găsit cumva o compensație în promisiunea că vor fi stăpânii lumii? Stăpâni ai acestei lumi de care erau respinși?! Este aici un mecanism sufletesc complicat pe care trebuie să-l reconstituim pentru a înțelege bizareria acestei credințe: Dumnezeu ne preferă pe noi în dauna restului lumii! De ce ne-ar iubi așa de mult Dumnezeu? Pentru că ceilalți nu ne iubesc de fel?!… Ciudată motivație! Ciudat Dumnezeu!

Într-adevăr este de domeniul evidenței că popoarele cu care evreii au venit în contact nu au ajuns niciunul să-i iubească pe evrei, să-i accepte, să le urmeze modelul de organizare a vieții! Cumva acesta este punctul de pornire pentru a putea înțelege restul?

Pentru evrei va fi fost consolator să li se spună/să afle că în schimbul sentimentelor pe care le stârnesc printre ne-evrei se bucură de dragostea unui Dumnezeu „cel mai puternic” dintre toți Dumnezeii, iar acel Dumnezeu le-a promis marea cu sarea! Așadar, ca evreu poți să stai liniștit: ai un contract beton cu Dumnezeul cel mai Dumnezeu! Dacă vrei să o duci bine, rămâi evreu! Ești în echipa câștigătoare!

Ați afirmat cândva că evreii nu cred în viața de apoi!

Cred în continuare că evreii nu se „complică” cu asemenea credințe! Ideea că există o viață de apoi, la care au acces cei care au respectat niște principii morale bine stabilite, nu se împacă cu propaganda făcută de Talmud lipsei de moralitate, incorectitudinii! Când știi că totul se rezumă la existența ta, acum și aici, te simți liber să faci orice ticăloșie, singura grijă este să nu te prindă procurorul! Un procuror pe care, la nevoie, îl poți cumpăra! Viața este ușoară pentru cine nu crede în Judecata de Apoi… Cred că aici se află una dintre explicațiile succesului pe care religia iudaică l-a avut la kazari! Puși să aleagă, liderii kazari nu s-au simțit atrași de Iisus sau Mahomed, de moralitatea preceptelor creștine și musulmane, ci s-au simțit în largul lor la ideea că nu vor da socoteală niciunui Dumnezeu! I-a atras Dumnezeul iudaic care nu-i amenința cu judecata divină, cea fără greș! Le dădea frâu liber la furat și ucis! Kazarii erau deja cunoscuți ca un popor crud, pus pe jaf și omoruri în masă! Li se potrivea mănușă „libertatea” promisă de religia mozaică. Libertatea de a minți, de a fura, de a ucide! Cum să nu te faci evreu?!

Într-adevăr este o problemă cu kazarii, un mister: cum a reușit o comunitate umană relativ numeroasă să fie câștigată pentru o religie și un mod de viață care nu se bucura de un prestigiu deosebit! Cred că putem spune că civilizația așa zis iudaică nu prea avea cu ce să fie atractivă, nu are cu ce să se laude ca performanță culturală. Nu există o civilizație antică iudaică, care să fi lăsat moștenire omenirii niște arte facte impresionante, glorioase, niște monumente care să materializeze geniul constructor iudaic bunăoară. Cel mai important rege al iudeilor, David, nu a lăsat nicio consemnare a existenței sale. Apare în niște texte ulterioare, în niște legende, care nu sunt confirmate de nicio dovadă istorică contemporană. Înșiși vestiții Psalmi atribuiți unei tradiții iudaice se dovedesc a fi „plagiați”, având autori niște ne-evrei, aparținând altor culturi. Nu am competența de a intra în detalii, dar este o diferență foarte mare între valoarea literară a Psalmilor și celelalte texte din Vechiul Testament, se vede clar că nu sunt opera aceleiași „mâini”, ale aceleiași mentalități! Repet mirarea: ce i-a putut face pe kazari să se declare evrei? Este un mister pentru mine încă nedezlegat!

Oricum, trebuie precizat că marii criminali evrei care pot fi identificați în istorie sunt, aproape toți, kazari. Nu sunt urmașii evreilor „biblici”! Există chiar un dispreț al evreilor kazari față de adevărații evrei! Ba chiar se poate vorbi de o dispută, de o adversitate, kazarii atentând la existența fizică a evreilor biblici, supuși unor asasinate care, desigur, au fost puse pe seama ne-evreilor. Vezi așa zisul pogrom din ianuarie 1941 de la București. Bănuiala mea este că dacă chiar au existat victime printre evrei, aceia au fost evrei sefarzi. Iar evreii care au participat la diversiunea numită „rebeliune legionară” au fost evrei comuniști kazari. Au profitat de ocazie și au incendiat și vechea și frumoasa sinagogă sefardă din București, monument istoric care le stătea pe suflet evreilor aschenazi, kazari. Despre disputele dintre evreii sefarzi și evreii aschenazi se vorbește foarte puțin, este un secret al misterioase lumi iudaice…

Uitați că în Vechiul Testament evreii biblici se remarcă și ei prin practicarea genocidului, era în strategia lor să-și extermine adversarii până la ultimul copil! Se pare că sunt primii care aplică în istorie această strategie decât care nu poate exista alta mai criminală, mai bestială! Deci evreii biblici instituie în acest sens o tradiție care stabilește o continuitate deplină cu asasinatele săvârșite de „evreii lui Stalin”! Nu sunt mai breji unii decât alții! Sunt la fel de evrei!

Domnule coleg, ești mai informat decât mine, bănuiesc, asupra unui subiect: Cartagina! Vestita cetate feniciană! Fenicienii erau semiți! Cât erau de evrei fenicienii aceia care s-au luptat pe viață și pe moarte cu Roma lui Cato? Eu am impresia că ura, setea de răzbunare a cartaginezilor la adresa Romei s-a transmis evreilor care încă de pe vremea lui Cicero erau o problemă pentru felul cum se organizaseră la Roma într-o structură discretă, dar extrem de eficientă, prin care deveniseră intangibili! Cicero o spune, într-una din celebrele sale pledoarii! Cicero le luase frica, evreii deveniseră, cum sunt și azi, un subiect tabu! Acționau mult pe ascuns și nu suportau să le fie lezate interesele. Evreii la Roma antică, iată un subiect despre care nu știm multe lucruri importante.

Romanii au cucerit Cartagina și n-au mai lăsat piatră peste piatră! Dar n-au comis un genocid. I-au lăsat pe cartaginezi să se împrăștie în toată lumea! Mulți au ajuns și la Roma! Genocidul nu avea niciun loc în mentalul latin, arian! Mai apoi, creștin!

Eh, acesta ar fi un subiect: ura evreilor față de arieni, față de creștini! Cumva au simțit că existența rasei albe, caucaziene, stă în calea lor în încercarea de a obține supremația planetară? Au aplicat regula „pe cel mai inteligent dintre adversari ucide-l!” În momentul de față este evidentă strădania liderilor evrei de a produce mari deplasări demografice prin care rasa albă să fie metisată cu exemplare umane inferioare. Dacă vor reuși, în câteva generații vom dispărea ca rasă „superioară”! Cât erau de evrei semiții cartaginezi? Ura lor împotriva Romei s-a transmis evreimii?

Nu trebuie uitate nici cele două războaie mondiale care au pricinuit mari hecatombe umane, milioane de morți, majoritatea fiind arieni, indo-europeni! Rasa care, fără să știe, le face concurență evreilor. Noi nu știm, dar evreii nu pierd nicio clipă din vedere că meciul lor pe această planetă este cu noi, rasa care a făcut până acum cel mai mult pentru civilizație!

Hitler a acționat cu gândul la interesele majore ale evreimii! S-au scris cărți pe acest subiect, eu propun reluarea subiectului cu argumente accesibile bunului simț și evidenței!
Simplificăm deci lucrurile și ne întrebăm care a fost rezultatul final al trecerii lui Hitler prin istoria lumii? Răspunsul este ușor de dat: moartea a milioane de germani și slavi, de europeni, imense pagube materiale pentru zeci de țări creștine! Popoarele ariene au avut cel mai mult de suferit! Adică popoarele cu care evreii se consideră în competiție de mii de ani, într-o dispută de care noi, indo-europenii, rasa albă, nu prea suntem conștienți! Nimeni nu ne avertizează!
Pagubele evreimii care au fost? Evreii nu au participat la război în multe țări, cum a fost România sau Germania, le era interzis serviciul militar! Dacă lăsăm deoparte așa zisul holocaust, pierderile în vieți omenești ale evreimii au fost neînsemnate! În ambele războaie mondiale!

Atitudinea lui Hitler de a nu accepta capitularea și de a-i trimite pe front pe tinerii germani nu poate fi explicată decât prin grija lui Hitler, până în ultima sa zi de guvernare, de a spori numărul germanilor uciși! La un loc, de o parte și de alta a frontului, al Doilea Război Mondial s-a încheiat cu un declin demografic sever pentru popoarele ariene: zeci de milioane, majoritatea tineri, care a secătuit potențialul genetic arian! Dacă cineva a urmărit acest scop, Hitler a avut contribuție esențială în atingerea acestei ținte! Cine putea fixa această țintă evenimentelor petrecute în acei ani? Cine alții decât liderii supremi ai sionismului, ai iudaismului?!

Revin la antichitatea iudaică: în sinea lor, liderii evreimii vor fi fost conștienți de lipsa de consistență a performanței lor ca civilizație specifică. În comparație cu Egiptul, cu Babilonul, cu Grecia sau Roma, cu ce se puteau prezenta evreii la un examen de excelență? Azi sunt invocate unele isprăvi iudaice a căror autenticitate este îndoielnică, sunt mulți istorici evrei care le contestă. Însăși evreitatea lui Iisus naște discuții. Mă bate gândul că apariția lui Iisus a produs prima mare selecție între evrei: evreii care nu au vrut să fie mai departe „fiii minciunii”, evreii angelici, au devenit primii creștini, iar ceilalți, evreii diabolici, pe care nu-i deranja minciuna și nedreptatea, uriciunea, sunt străbunii evreilor de azi. Repet, printre evrei continuă să se nască evrei „angelici”! Dar ei sunt o minoritate nesemnificativă la nivelul ierarhiei evreiești superioare, cea care decide marea și secreta strategie/conspirație sionistă, iudaică! Greșesc?

E greu de dovedit că aveți dreptate, dar nu este deloc exclus să existe un sâmbure de adevăr!

M-am întrebat mereu cum de fratele sfântului Petru, Andrei, avea un nume deloc ebraic! Andrei pare un nume de goim! De indo-european. Greșesc? Cât de evrei au fost primii creștini? Inclusiv apostolii?

Auzim întruna vorbindu-se de tradiția sau cultura iudeo-creștină! Mi se pare o contradicție în termeni să pui alături cele două lumi! Firește, nu-i uit mai departe pe evreii angelici, care n-au lipsit niciodată, dar ar fi o greșeală să ignorăm preocuparea constantă a liderilor evrei, cei neștiuți de ne-evrei, care toată ziulica lor croiesc la planuri și strategii anti-creștine, de dobândire a supremației mondiale. Am fi naivi să pierdem din vedere această obsesie iudee, care-i definește. De aici trebuie pornită orice discuție despre evrei: Cine îi conduce, cum și cu ce ținte? Și mai ales de ce fac aproape totul în cel mai deplin secret? De ce se feresc să-și facă publice deciziile conclavului de înțelepți ai Sionului?! Sau cum s-or fi numind cei care conduc evreimea spre victoria finală: îngenuncherea creștinilor, eliminarea religiei cultului pentru frumos, bine și drept! În aceste condiții a vorbi de o colaborare, de o simbioză iudeo-creștină, este o mare prostie, înseamnă să ne lăsăm păcăliți mai rău ca niște copii: nu te poți face tovarăș cu un partener care ascunde mereu de tine planurile sale, intențiile sale cele mai profunde!

Nu trebuie uitat comportamentul evreilor când au ajuns în fruntea statului sovietic, în 1917, sau a guvernelor satelite din Europa de est după 1945: au instituit ateismul de stat, o formă de interzicere a religiei creștine! Prigoana împotriva creștinilor a fost cea mai aspră în politica de răspândire a ateismului științific comunist! Nu au fost combătute celelalte religii, ci aproape numai creștinismul! Da, cred că aveți dreptate: conceptul de lume iudeo-creștină este o diversiune. O vastă țesătură de minciuni. O abatere a atenției noastre de la esența problemei: ura iudaică, ura lor inumană față de ceilalți, față de rasa albă, față de noi, față de mine și față de tine, iubit cititorule!

Revenim mereu la mirarea lui Nicolae Iorga: De ce atâta ură?

Ne urăsc pentru că existăm!

În aceste condiții este de neînțeles pasivitatea noastră, a rasei albe. Nicio instituție europeană, creștină, nu ia atitudine deschisă față de strădania iudaică de a metisa rasă ariană, de a provoca propriu zis dispariția noastră de pe pământ! Nu prin dispariția fizică, ci prin dereglarea continuității biologice în interiorul rasei albe. În câteva generații nu vor mai exista descendenți autentici ai rasei albe, ci corcituri rasiale lipsite de identitate. Deja strategii sioniști au provocat mișcări demografice masive care au schimbat echilibrul rasial în țări occidentale precum Anglia, Olanda, Franța, Germania. Nici măcar nu se mai ascund! Iar noi nu reacționăm nicicum, nici societatea civilă, nici guvernanții noștri! Nicio entitate europeană nu-și ia răspunderea de a se pronunța în numele nostru, al rasei ariene, împotriva acestui atac fățiș la existența noastră. Mass media nu face din această provocare un subiect de dezbatere publică, iar mediul academic tace cu suficiența-i bine cunoscută!

Quousque tandem?

A consemnat Nikita Vlahosgeorge