Meci Electoral Care pe Care?

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Noiembrie 21, 2019

Preluat de pe Justițiarul:

Cînd oamenii nu suportă pe cineva, sînt tentați să îl caracterizeze ca tîmpit (sau prost, sau cretin, etc.). Este o mare greșeală.

Eu pe Klaus Iohannis nu l-am considerat niciodată tîmpit. Măcar pentru faptul că înainte de 1989 un tîmpit nu putea absolvi facultatea de fizică (astăzi, se poate), nu putea fi ani de zile să fie profesor de fizică și inspector școlar fără să își dea nimeni seama că este tîmpit, nu putea să cîștige de patru ori la rînd primăria Sibiului din primul tur. Are alte păcate (trădător, corupt și apărător al corupției, autor al multor feluri de infracțiuni, arogant, infatuat, mincinos, diversionist, leneș, lăudăros și lista nu este completă), dar nu este tîmpit.

Am petrecut marți seară cam  4 ore ascultînd la radio dialogul indirect la distanță între Klaus și Vasilica. Ambii au fost peste așteptări, iar Iohannis a cîștigat la puncte. Sau mai exact, strategii lui (în materie de strategie, la PSD se pare că au rămas doar amatorii, ciurucurile).

Îmi este greu să spun că ideea Vasilicăi de a începe propriul spectacol cu o oră înaintea lui Iohannis a fost o idee bună, sînt tentat să cred că ar fi fost mai bine să înceapă cu o oră după el, dar fiind argumente pro și contra așa că nu mă pronunț.

Dacă Vasilica a vrut să înceapă prima, atunci și eu încep tot cu ea.

Vasilica a fost virulentă, mai virulentă decît oricînd, dar pînă la o limită pe care nu a depășit-o. Dacă aș fi fost în staff-ul ei de campanie, aș fi învățat-o ce înseamnă un atac total, dar oare ar fi avut curaj pentru asta?

Spre deosebire de Iohannis, ea a invitat toată presa – și, normal, staff-ul lui Iohannis și-a trimis slugile să o atace. Poate ar fi trebuit să facă exact ca el, să invite doar yesmeni și sicofanți (vorba lui Brucan), doar aplaudaci.

Punctele ei slabe erau contabilizate de mult, așa că presa lui Iohannis a mizat pe ele. Vasilica nu vorbește nici o limbă străină (Vasilica, ai făcut liceul sub Ceaușescu, pe cînd, teoretic, orice absolvent de liceu vorbea două limbi străine – cum se face că tu nu bunghești nici una? cum te descurcai la shopping la Strasbourg și la Bruxelles?). I s-au pus întrebări (neputînd să văd, nu știu dacă de aceeași ziaristă sau de două, diferite) în germană și în rusă.

Apoi au profitat de o gafă foarte recentă a Vasilicăi, care a justificat achiziția unor ceasuri prin faptul că a dat meditații gratuite la matematică. A fost întrebată cum se calculează aria cercului și a răspuns că r pătrat. Dragă Vasilica, recunosc faptul că în anii ’60, pe cînd eram elev, am cîștigat niște bani pentru care nu am plătit impozit la Călărași, unde lucra în timpul săptămînii tata și unde mă lua adesea vara, dînd meditații la matematică la copii ai colegilor lui de serviciu (țin minte și acum, tata stătea într-o cameră dintr-un apartament împărțit cu alți colegi pe str. Vasia Vasilescu, un ilegalist – despre care nu știu prea multe). Ei bine, eu, fără să fiu inginer, încă știu și acum că formula ariei cercului este pi r pătrat, iar a circumferinței cercului este 2 pi r (îmi pare rău, scriu țărănește fiindcă nu stăpînesc tainele leptopului).

Vasilica, după cum am scris deja, a fost virulentă, a fost acidă, dar de ce s-a limitat? De ce nu a vorbit despre FDGR și reînființarea ilegală a acestuia? De ce nu a vorbit despre restituirea către aceasta, ilegală, a patrimoniului fostului GEG, confiscat conform obligațiilor internaționale impuse României?  De ce a fost atît de aluzivă în loc să atace frontal nenumăratele infracțiuni săvîrșite de Iohannis, apărate de mafioții din parchet și justiție, pe care la rîndul său, i-a apărat? De ce, de ce, de ce… sînt multe alte întrebări legate de lașitatea Vioricăi.

Apoi a început să se laude. A împiedicat exodul medicilor din România majorîndu-le salariile de trei ori (?) – nu știu cît de adevărat a dublat salariile (mafioților) din justiție, ale celor din apărare și din ordinea publică (cred că aceștia aveau deja mai mult decît meritau – dar fiecare regim care tinde spre autocrație, crește salariile celor din instituțiile de forță, de represiune, prin care speră să se mențină la putere).

Evident, a amintit de majorarea pensiilor – în două rînduri, în timpul ei, pensia mea a fost majorată în total cu 70 lei. Inflația a depășit cu foarte mult majorarea pe care mi-a oferit-o ea.

L-a criticat pe Iohannis că s-a plimbat prin SUA și Europa, iar în urma acestor plimbări s-a întors doar cu o șapcă (corect!), în timp ce ea a umblat și în Europa, și în SUA, și în țările arabe, de unde s-a întors cu foarte multe contracte – ei bine, pe astea nu le știu.

A spus multe prostii, a spus multe minciuni. Mie, din principiu, nu-mi plac cei care ajunși în fruntea Palatului Cotroceni sau Palatului Victoria se grăbesc să viziteze Ierusalimul și Washingtonul – în acești oameni, romînii nu pot avea încredere. Ambii candidați din turul doi suferă de acest păcat.

Vasilica mai are o bubă, făcînd pe placul Washingtonului, a vrut să mute ambasada noastră de la Tel Aviv la Ierusalim. Iohannis a contrat-o, nu fiindcă ar fi înțeles de ce nu trebuie, dar asta era poziția UE.

Apoi, a urmat Iohannis. Oamenii lui au pregătit mult mai bine întîlnirea cu ziariștii din subordine – cred că singura întrebare „incomodă” i-a  pus-o  Radu Tudor (o mai fi  la Antena 3? – eu nu mai am cum să știu) care a vrut să știe cite ore face președintele de la București la Sibiu.

Pentru prima dată, am auzit un Iohannis deschis la vorbă, vorbind bine, uman, glumeț (ca și cei care îl înconjurau, adică ziariștii agreați și studenții de la SNSPA).

Și a început să se laude cu succesele lui.

A reușit să obțină consensul tuturor partidelor parlamentare pentru aprobarea a 2 % din PIB pentru apărare. Cît a muncit el pentru acest consens? Într-un parlament în care nu există nici un partid, nici un parlamentar, care să se opună NATO, putea să fie cineva contra?

Cu ocazia summit-ului european de la Sibiu, a creionat viitorul României! Ce a creionat, că eu habar nu am, deși sînt cetățean român și contribuabil la stat.

A salvat imaginea României, pe care PSD o distrugea. Dar nici aici nu a exemplificat cu nimic.

A declarat că luptă neabătut împotriva Secției de investigare a infracțiunilor din justiție. A recunoscut că nu se pricepe, dar merge pe recomandările CE, GRECO și Comisiei de la Veneția. Eu consider această secție strict necesară. UE, care a ales-o pe apărătoarea mafiei Laura Codruța Kovesi ca șefă a procurorilor europeni, consideră că trebuie desființată. Eu nu am putere să mă lupt cu UE. Interesant este altceva, din explicațiile lui Iohannis, eu înțeleg că în România nu pot exista procurori corecți, cinstiți, care să lupte cu adevărat împotriva corupției!

În general, singura lui victorie cu care s-a lăudat în mod repetat și a fost adevărată, a fost cea împotriva PSD.

A vorbit despre succesele lui enorme pe plan extern.

Una dintre cele mai importante atribuții ale președintelui României este cea legată de politica externă.

În acest fel, este membru al unui club select, al conducătorilor UE. Cînd ai dobîndit această calitate, portarul de la club nu-ți spune “Ce cauți aici derbedeule? Marș acasă!”.

Invitații lui Iohannis nu i-au pus niște întrebări esențiale legate de politica externă.

Pleca la Washington anunțînd de fiecare dată că va ridica problema vizelor, dar nu a ridicat-o niciodată (polonezii tocmai au obținut-o) – pentru mine, asta nu ar fi fost nici un cîștig.

Tot așa, ridica problema intrării noastre în spațiul Schengen, dar cum o ridica, tot așa cădea – dar nici de asta nu-mi pasă, am scris de mult că spațiul Schengen este visul de aur al contrabandiștilor și traficanților.

A fost criticat pentru faptul că nu a cerut ridicarea MCV-ului. Adevărul este că, într-o lume ideală, România ar avea nevoie de MCV – dar nu un MCV conceput de o instituție suprastatală mafiotă.

Nu a vorbit nimic despre aderarea României la zona euro. Foarte bine. Și despre asta am scris acum mulți ani – aderarea României la această zonă înseamnă în primul rind scumpiri enorme la toate produsele și serviciile, dar în al doilea rind la posibilitatea prăbușirii, dirijate, a întregii economii europene.

În decurs de aproape 4 ore, am ascultat din ambele părți o sumedenie de inepții. Vă dați seama că la vîrsta mea, fără să iau notițe, am scris destul. Poate vor completa alții.

Nu am criticat niciodată un prieten care simpatiza un partid pe care eu îl antipitazam, care a votat la președenție (din lipsă de informații) un trădător.

I-am înțeles pe cei care l-au votat pe Iliescu – erau oameni simpli, de stînga, de bună credință și în general de la țară.

I-am înțeles și pe cei care l-au votat pe Constantinescu – li se prezentase o fata morgana.

I-am înțeles și pe cei care au votat pentru Băsescu  și Iohanis (în primul tur).

Dar azi, știind atîtea, cum poate un român să voteze pentru Iohannis?

Cum poate un român întreg la cap (dar și la inimă) să aleagă pe unul dintre cei doi?

                                                                                                   Dan Cristian IONESCU