Victor Grigor – poetul Incorect Politic – dedicație pentru Elie Wiesel (1)

Victor Grigor
Incorect Politic
Aprilie 16, 2025

Victor Grigor pregătindu-și versurile

Victor Grigor – poetul Incorect Politic – dedicație pentru Elie Wiesel (1)

Publicat în urma articolului despre reeducarea profesorilor.

Distinșii mei compatrioți, mai tineri sau mai albi la păr,
Ce-ați practicat ori nu negoț când fost-a-n joc vreun adevăr:
Directori, dascăli, diriginți ori șefi de-inspectorat școlar;
Profesori cu sau fără-arginți, suplinitori sau titulari
Și-alți formatori ce-n țeste minți dețineți: medii, mici sau mari,

Căci pe miniștrii care fură, la post mai sunt sau vor urma,
La-învățământ și la cultură, nu văd cum i-aș putea-învăța
Oricât mi-ar fi de-înflăcărată tirada ce le-aș adresa-o
Și de perfect argumentată istoria ce le-aș preda-o,

Așa cum drept ne-avertiza și Anton Pann când ne spunea
Că nu poți da învățătură celui ce-i prost peste măsură,
Și niciun strop de-înțelepciune celui ce n-are-n ce și-o pune pune!
Oricât ai fi tu plin de har, strădania-ți va fi-n zadar…

Iar dacă prostu-i și-un om rău, învățătura-n capul tău
Ți se va sparge necurmat, pe cât de multă tu i-ai dat;
Poate nu azi, dar sigur mâine și sigur drept în cap la tine!
Întâi mai rar, apoi chiar des, dar sigur fix într-al tău fes…
Să-ți piară-n veci iluzia că prostu-i demn de-a învăța;

Motiv destul de serios chiar pentru cei bravi magiștri
Să fugă, chiar de-i rușinos, din preajma acestor domni miniștri
( Ca nu cumva să-și simtă fesul turtit pe cap ca un mileu)
Spre-a-și deplasa tot interesul spre dascălii de la liceu

Ce-acum, prin lege, vrând-nevrând ( că azi nu se dicută gustul)
Învață cu elevii-n rând cum s-a produs holocaustul
Unui popor fără păcate, cum rar s-a mai văzut sub soare,
Ce fu constant urât de moarte, fără motiv, de-alte popoare;

După un curs elaborat prin grija-acelui Institut
Care „Max Goldstein” mai exact să se numească-ar fi putut!
(Chiar dacă numele de-acuma-i și el destul de adecvat
Să personifice minciuna servită ca-adevăr curat)

Fiindc-acest soi nou de minciună pe care-acesta-l promovează
Nu vrea o mască doar să pună pe-o față ce inspiră groază,
Nici doar s-absolve de-orice vină o victimă ce-oripilează
( Făcând din neagra sanguisugă o lebădă ce sângerează)

Ci urmărește să distrugă țesutul fraged și frumos
Al nației pe care slugă s-o facă-ar vrea spre-al său folos
Adică-al institutului, prin voi, cei puși în slujba lui
(Cu-a legii sulă-înfiptă-n coaste, spre paguba nației noastre)

Cărora vreau, cu prisosință, în caz că muza mi-o permite
Să-mi pun întreaga iscusință spre-a-întoarce turma rătăcită,
Chiar de sub lespezi de morminte să v-adresez acest îndemn
(Să mergeți de-astăzi înainte pe drumu-adevărat și demn):

În loc de-a vă lăsa grumazul și spatele să vi se-îndoaie,
Pentru-a schimba din nou macazul, ca sabia să nu vă taie,
Vă rog solemn să luați aminte la spusa mea, spre-al vostru bine,
În caz că inimă și minte-aveți în voi și sânge-n vine…

Pentru că nu în van s-a spus că-n spațiul ăsta-european
Din Răsărit până-n Apus, cumplit fu schingiuit un neam
De către-o sumă de popoare ce vrut-au secole de-a rândul
Prin legi și fapte de teroare să-l facă una cu pământul!

Numai că ăst popor hulit, lovit în fibră cu securea,
Incendiat și jupuit, tăiat de viu precum pădurea Cu care pare înfrățit, nu e venit de pe-un imaș
Germanic, hunic, slav, semit, în căutare de-alt sălaș
Chitit pe jaf sau pe profit_ ci-i chiar poporul băștinaș,
Romanizat și-încreștinat, de-al său pământ nedezlipit!!!

va urma