Via Certitudinea:

 

Contrarevoluția din 1989, – căci contrarevoluție a fost, nicidecum revoluție – a deschis,  în mod programatic, așa cum era cât se poate de firesc și de previzibil, larg, porțile RESTAURAȚIEI.

Iar deschiderea porților restaurației, la rândul ei, a fost anterior calculată  ca etapă ulterioară a mișcărilor premergătoare: glasnost -ul și perestroika gorbacioviste.

Mișcări înșelătoare inserate, în „programul în 10 puncte al frontului salvării naționale”, pentru temporizare și pentru intoxicarea neinițiaților.

Fiindcă  dacă, după trecerea a peste treizeci de ani, privim în urmă, avem dovada INDUBITABILĂ  a restaurației instaurate ca urmare tocmai a contrarevoluției din Decembrie 1989.

Astfel, în 1938 (anul de referință al dezvoltării activității economice în România) mai mult de 65 % din capitalul industrial și comercial aparținea alogenilor și circa 85 % din capitalul financiar se afla tot în proprietatea lor,

Astăzi – potrivit unor calcule care, oricât ar fi contestate, se apropie oricum de adevăr – ca urmare a restaurației (brenduită ca tranziție) instaurată de contrarevoluția din 1989, aproape 85 % din proprietatea industrială și comercială este controlată de alogeni, iar aproape 100 % din capitalul financiar se află tot în mâinile acelorași.

Prin urmare, neoliberalismul oligarhic, instaurat ocult în România de astăzi, este chiar mai acaparator, mai hrăpăreț decât imperialismul (considerat ca „ultim stadiu al capitalismului”) de acum aproape un veac.

Fapt care face ca statutul  României de dinainte de cel de-AL Doilea Război Mondial, acela de țară ocupată,  să se regăsească acum, în și mai mare măsură, în același statut al României, tot de țară ocupată, de dinainte de cel de-Al Treilea.

Cu mențiunea că atunci, între de cele două războaie mondiale, starea deplorabilă în care se afla România (și nu numai ea) era în mod fariseic deplânsă, propusă a fi „expropriată” de către internaționalismul proletar, iudeo-bolșevic, de sorginte marxistă/cominternistă

În vreme ce acum, starea catastrofală în care se află  România (și nu numai ea) este în mod machiavelic propusă a fi  „resetată” de către neomarxismul iudeo-globalist contemporan, autodefinit ca fiind „corect politic”.

Neomarxim care conține „ingrediente” ce depășesc, uneori, chiar și previziunile orwelliene. De unde se poate conchide că restaurației neoliberale îi va urma o încercare de restaurație hiper/supra bolșevică.

Și mai trebuie adăugat ceva: din momentul în care li s-a dat drumul din lesă câinilor războiului, cel puțin la fel de parșiv și de periculos este pretinsul naționalism suveranist euro-asianist rusesc, în condițiile în care nu avem voie să uităm că matrioșca cekistă are înlăuntrul ei, atât Tora cât și Talmudul. Iar comunismul chinez, chiar „reinterpretat” de Mao și Deng, tot de la Marx se trage.

În acest context, poporului român, ca și celorlalte popoare est-europene – desemnate a fi cobai ai experimentului comunist, ai contrarevoluției neoliberale și ai tranziției spre neosclavgism – le stă în față sarcina declanșării și ducerii la bun sfârșit a unei REVOLUȚII AUTENTICE care să aibă în vedere următoarele trei obiective:

1. CONFISCAREA EXTINSĂ  a capitalului care aparține, de drept, în comun, tuturor cetățenilor/indivizilor care alcătuiesc popoarele est europene.

Capital care, inițial – conform dogmei marxiste – a fost trecut, prin naționalizare, în proprietatea comună a întregului popor: albanez, bulgar, cehoslovac, est-german, iugoslav, maghiar, polonez, român și sovietic

Și care capital a fost furat (în cazul României furtul având loc prin promulgarea de către ion iliescu a legii 15/1990) de către statele post-comuniste și transferat, în mod infracțional, în proprietatea lor, a statelor.

De unde, capitalul în speță a fost „privatizat” și/sau, „retrocedat” de-a lungul restaurației denumită tranziție.

2.TRANSFERUL capitalului confiscat și retrecut în proprietatea comună a întregului popor.

Transfer care va avea loc din proprietatea comună a întregului popor, în proprietatea privată a fiecărui cetățean, care va primi acea parte de capital care i se cuvine drept. În cazul României, transferul va fi făcut prin punerea în aplicare a VARIANTEI COJOCARU în una din versiunile ei din 1990-1992.

Ceea ce va face ca doctrina DISTRIBUTISTĂ, să devină, concretă, practică.

3. ADOPTAREA unei democrații autentice, directe, participative – ca un corolar al îndeplinirii primelor două obiective.

Democrația autentică, directă, participativă care va înlocui actuala falsă democrație reprezentativă.

Falsă democrație gândită, în teorie, încă de la începuturi, de către Părinții Fondatori ai Americii, nu ca democrație, ci ca o aristocrație electivă. Și care, în practică, este croită să funcționeze ca oligarhie ocultă.

Or, dacă aceasta este calea de urmat, am toate motivele să cred că îndeplinirea obiectivelor mai sus enunțate va elimina definitiv efectele nefaste ale contrarevoluției din 1989.

P.S. Așadar,  OMV, RAIFFEISEN, HOLZINDUSTRIE și toate celelalte asemenea, nu trebuie naționalizate, adică răscumpărate, ci CONFISCATE !