Mafiot și Gheșeftar – Adevărata față a lui Marco Maximilian Katz, care astăzi se ocupă cu combaterea “antisemitismului”

Cornel-Dan Niculae
Incorect Politic
Februarie 6, 2023

Mafiot și Gheșeftar – Adevărata față a lui Marco Maximilian Katz, care astăzi se ocupă cu combaterea “antisemitismului”

 

Ex ofiţer de armată israelian, revenit pentru prima oară în Ro­mâ­nia în 1994 (după ce „emi­gra­se de copil în Israel“ în 1977, fiind născut în 1959), „româno-israelianul“ M. M. Katz, care a apă­rut în general sub două identităţi: Katz Marko Ma­xi­mi­lli­an (cea din acte­le uzuale) şi Marcu Moise Katz (poreclit de inamici şi „Mama Katz“, dar şi „Caca Maţ“, de către răposatul naţionalist Vadim Tudor), a fost mai tot timpul în România post-socia­listă a anilor ’90, până la în­ce­putul anilor 2000, un mandatar al unor foarte bănoase afaceri evre­ieşti, predilect israeliene, dar nu numai. „Meseria“ cu care Katz a apărut la vedere în România era de bodyguard şef şi… comisionar vamal.

În Ro­mâ­­nia, Katz ar fi fost che­mat / trimis special pentru a se ocupa de „secu­ri­ty“-ul unor afaceri. „Am fost con­tactat de persoane din Africa de Sud, unde activam în do­me­niul secu­rităţii şi mana­gementului, care mi-au făcut le­­gă­tu­ra cu Stambouli; am fost angajat al firmei care ges­ti­ona cazinoul“, spunea el (cf. relatărilor presei anilor ’90). Să ne amin­tim că în Africa de Sud, mafia evreiască creată de Marc Rich deţine mega afaceri, de­rulate ade­sea sub um­brela Mossad-ului. Aşa este cazul afacerii diaman­telor din Sierra Leone, afacere transferată apoi lui Frank Timiş, un „român“ mandatar al mafiei evreieşti.

Mai recent, într-un mini CV, Katz spune însă că primul job l-a avut în România ca „operational and logistics director“ la Stambouli Group România (J40/1359/1995), adică conducea total cazinoul evazionist din Bucureşti al evreului libanez Stambouli Elie Gilbert Claude Jacques, un mafiot cu staiff, care îşi mai zice (în acte chiar) şi Elliot Stambouli sau Elliot Gilbert Claude Stambouli. Totuşi, când au apărut controalele fiscale la cazinoul de la Casa Bucur, el spunea că se ocupă doar de pază. Astfel, M.M. Katz apărea în presă doar ca şeful de dis­po­zi­tiv «Security» la Cazi­noul Bucur, pentru Stam­bou­li şi Nehemia.

Cazinoul Bucur şi cazinoul Berlin au fost primele cazinouri din Bucureşti des­chi­se după căderea socialismului, iar banii se cărau cu geamantanele şi în portbagajele auto, în timpc ce statul român nu impozita mai nimic, la început, fiind un vid legislativ.

La finele anilor ’90, Katz era deci principalul responsabil la cazinoul evreiesc de la Casa Bucur, unde planau şi in­teresele israelianului Er­lich Ne­hemia, interese care îl legau pe celebrul mafiot evreu de Elie Stambouli, de M.M. Katz şi de grupurile israeliene de la cazi­­no­ul din Hotel Bucureşti, deschis mai târziu.

Evreu cu cetăţenie italiană năs­cut la Beirut, Elie Gil­bert Stambou­li face parte dintr-o familie care are afa­ceri în estul Europei încă din 1986, când au lansat o reţea de shop-uri în Bulgaria. Împreună cu fraţii săi, Robert Jacq­ues şi Ro­bert Joseph, el a clădit şi un ade­vă­­rat imperiu axat pe jo­cu­ri­le de noroc, având o puternică bază iniţială în Bulgaria.

Nehemia, zis ca mafiot şi „Hemi“, este o rudă în­de­părtată a fami­li­ei Stambouli, conform chiar declaraţiilor lui M.M. Katz, care era omul lor de bază, iar un alt membru al grupului, Schnapp Mike, este asociat cu Nehemia şi în alte fir­me şi are afa­ceri impor­tan­te, în Israel şi în Germania, în do­me­ni­­­ile imo­biliar şi turistic. În spatele ca­zi­nourilor lui Elie Stambouli, atât din Ro­mâ­nia cât şi din Rusia, se as­cun­dea ca­pi­talul mafiei is­ra­e­li­ene, con­form opiniei de atunci a unor ofiţeri SRI.

În 2014, Nehemia apare în dosarul de grup de crimă organizată evreiesc ce acţiona pe teritoriul României „în vederea comiterii unor infracţiuni grave şi în scopul obţinerii de beneficii patrimoniale“, compus din Atzmon Simhon Efraim, Charli Kastro, Shmuel Malka Yosef, Nehemia Erlich, Mihai Mila şi Beg Zadok, grup care acţiona criminal asu­pra ţintelor sale prin „lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, fals în înscrisuri sub sem­nă­tură privată, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi şantaj în formă continuată (a se vedea în acest sens comunicatul DIICOT din 2016, când s-a efectuat o arestare, la: https://diicot.ro/mass-media/1473-comunicat-de-presa-07-12-2016).

Nehemia ERLICH, superiorul şi partenerul lui M.M. Katz din anii ’90, a primit în 2016, în România, fiind arestat din 2014, o pedeapsă de 15 ani de închisoare în acest dosar al „rackeţilor israe­li­eni“, şi este deținut la penitenciarul Giurgiu în prezent. Încă din arest, el a dat în judecată statul român la CEDO, împreună cu mafiotul Charli Kastro (17 ani şi şase luni de închisoare) că este persecutat religios deoarece nu ar primi mâncare cuşer, deşi penitenciarul Rahova avusese grijă să nu primească porc, ci numai mâncarea cerută, pentru care autoritățile penitenciare au colaborat cu o fundație religioasă evreiască, cum a constatat chiar Curtea Europeană (http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/2021/07/Erlich-si-Kastro-impotriva-Romaniei.pdf).

După această condamnare la închisoare a vechiului partener Nehemia Erlich, şi ultima afa­cere din România a lui M.M. Katz, de consiliere în afaceri, s-a prăbuşit şi ea, respectiv firma sa STRATAGEM Constructing Strategies and Logistics (J40/2809/2007) şi-a încetat activi­tatea pe pierderi de 118 696 lei în 2017, ultimul an de activitate. Iar el se poartă de parcă nu i-a mai rămas altceva decât ura împotriva „antisemiţilor“ de români care au dezvăluit de-a lungul timpului afacerile veroase israeliene din România.

*

Alte legături de afaceri din Româ­nia ale lui Stambouli cu M.M Katz s-au realizat prin firmele Starom Travel, Post Shop şi Sta­serv. Ultima este o agenţie de investigaţii, pază şi protecţie. Firma Starom Travel avea aceeaşi adresa cu cea a lui Filip Con­stan­tin (alias Costel Jidanu), aso­ci­at la VIP Casino, fostul cazino de la Hotelul Bu­cu­reşti, azi Radisson.

În 1998, Gar­da Financiară a efectuat un control ri­gu­ros la Ca­zi­no Bucur, con­statând da­torii nea­chi­ta­te fraudulos către sta­­tu­l român de mai multe mi­li­oa­ne de dolari, iar la în­ce­­pu­tul lui 1999 şi controalele efectuate de Po­liţia Eco­nomică au scos la iveală mai multe fraude financiare săvârşite la cazi­noul Bucur de Elie Stambouli, al cărui executant era M. M. Katz, cazinou ce a fost închis în timp ce Elie Stam­­­bouli fugea din Ro­mâ­nia şi îşi în­chidea cazinourile şi afacerile vizibile.

Asociaţii săi, care au continuat intens activitatea de cazino în România, şi care au scăpat prin fuga sa, jucau tea­tru în faţa presei şi a au­torităţilor române: „Despre Elie Stam­bouli pot să spun că este un bandit. Dacă îl prind, îl îm­puşc. A fugit cu banii mei!“, declara Erlich Nehemia, el însuşi un criminal mafiot, cum avea să îl încadreze DIICOT peste 13 ani.

Dar din anul 2000, gru­pul israelian şi-a transferat activitatea la Casi­no Paris (din ca­drul Hotelului Bucureşti), serviciile secrete româneşti intuind însă de la început că este vorba de transferarea întregii activităţi infracţionale mafiote (aceste date au fost prezen­ta­te, într-un cadru extins, în lucrarea „Ofensiva iudaismului asupra României“).

Toţi aceşti mafioţi israelieni erau partenerii şi cunoscuţii direcţi ai lui M.M. Katz, iar asta arată din ce lume fără scrupule vine el să facă pe moralistul împotriva românilor.

La Hotelul Bucureşti (azi Radisson) ei au operat prin mai multe firme. În prima, VIP Casino International, pe lângă Erlich Nehemia şi Schnapp Mike, veniţi de la Casa Bucur, controlată de M.M. Katz, apar şi Fi­lip Constantin şi Blum Shabtai. Autohtonul Filip Constantin, evreu şi el, care pretindea că are un bunic omorât de legionari la rebeliune, a intrat în fir­mă pentru că făcea rost de sedii. Cunoscut şi drept Costel Jidanu, Filip Con­stan­tin, un tip mă­run­t şi înfipt, a ini­ţiat afacerea cazinourilor de la hotel Bucureşti în 1999 cu unul dintre tinerii di­rec­tori ţărănişti ai Hotelului Bucu­reşti, care se vindea foarte re­pe­de şi des evreilor, celebrul de acum Mişu Pricopsitu (care apare în comedia Miami Bici a priete­nului lui, Codrin Maticiuc), pe atunci ştiut doar drept Mişu Popescu sau, în acte, Popescu Mihai Gariel, care se va îmbogăţi peste măsură şi el. Aceştia operau la Hotelul Bucu­reşti prin VIP Casino şi Casino Paris, deţinute de grupul israelian prin mai multe off shore-uri cipri­ote, cazinoul intrând de la un mo­ment dat în reţeaua de cazinouri legate de alt mafiot evreu, Ofer Ma­xi­mov (îndrumat de tatăl său Avigdor Maximov, alt infractor israelian).

Erlich Nehe­­mia, ruda lui Elie Stam­bouli, la rândul lui patronul şi şeful lui M.M. Katz, venise în România în anii ’90 în acelaşi timp cu Katz, des­chi­­zân­du-şi câteva spaţii comer­ci­ale. Ei erau şi hoţi internaţionali, căci Nehe­­mia a fost asociat cu Ofer Maximov, cunoscut pe atunci drept „Regele Cazinourilor“, în fur­tul a 50 de milioane de dolari de la Trade Bank din Tel Aviv. Centrul acţiunilor lui Maximov era la Bucureşti, iar prin­ci­pala lui ac­ti­vi­ta­te infrac­ţională era spălarea de bani şi poate că nu i s-ar fi în­tâm­plat nimic dacă nu ar fi gre­şit spă­lând şi cei 50 de mili­oane de dolari de­la­pi­daţi în 2002 de sora sa, Esther Alon, di­rec­toa­re de in­ves­tiţii la banca israeliană Trade Bank.

Esther Alon, ca şi fratele ei, Ofer Maximov, aveau să primească şi ei ani grei de închisoare în Israel.

Ofer Maximov

Prima grijă a lui Maximov a fost să „piardă urma ba­nilor“ la jo­cu­rile de noroc, însă cazi­no­u­ri­le unde Maximov „a pierdut“ marile sume de bani erau de­ţi­nute de asociaţi sau cunoscuţi de ai săi. Maxi­mov şi amicii săi se pre­gă­teau chiar să îşi des­chi­dă pro­pri­ul cazino, la Sinaia, într-un spaţiu pus la dispoziţie de Hotelul Anda, dorind astfel să îşi capita­li­ze­ze afa­ce­rea. Aso­ci­aţii săi israelieni din cazi­no­ul de la Sinaia, adică echipa lui M.M. Katz, erau deja cunoscuţi în urma scan­da­lurilor cu cazinouri şi magazinele duty free.

Poliţia română avea informaţii că „Maximov face parte din­tr-o reţea inter­naţională care se ocupă nu doar de jo­curi de noroc, ci şi de spălare de bani, trafic de dro­guri etc. Prin inter­me­diul unor indivizi cu­nos­­cuţi drept «jum­peri», firme­le din subordinea lui Maximov încasau mari sume de bani re­zul­ta­te din câştigurile jucătorilor. Reţe­aua con­­­dusă de Maximov are în­cren­gături în zeci de ţări, de pe mai multe continente.“

-/-\-

M. Katz spune că în acei ani (1994-2002) ar fi fost şi director general la Hotel Minerva din Bucureşti, hotel preluat din 1992 de către israelianul Yhiel Rabinovici (zis şi Elie sau chiar Ilie Rabinovici) şi de firma israeliană E.W.T.R. („European World Tour Representatives“ agenţie de turism înfiinţată în 1967 în Israel, la Haifa), ca „primă inves­tiţie straină în domeniul hotelier din România“. Rabinovici era un apropriat a israelianca Tanya Halperin, care conducea firma israeliana M.Til.Rom, cu sediul la Hotel Bucureşti-Apartamente, unde făcea aranjamente de plasare de parteneri de afaceri evrei şi inclusiv de preluare israeliană a hotelului, şi l-a in­tro­­dus şi pe şpăgarul evreu Alexandru Bittner la directorii români.

La parterul hotelului Minerva, condus de M.M. Katz, cum zice el, deşi acolo deci­dea, din biroul lui, Rabinovici (din câte se cunoaşte bine în mediile hoteliere) se afla un re­nu­mit restaurant chinezesc, despre care se ştia atunci că ar fi deţinut, indirect, şi de chi­ne­zoaica de cetăţenie americană Sherr Bittner, soţia mafiotului evreu Al. Bittner, viitoa­rea „pri­etena doamnei Dana“, soţia liderului PSD Adrian Năstase. Pe atunci Bittner trăgea sforile la primăria Capitalei (preluând parcările auto bucu­reş­tene cu firma Dalli etc.) cu pri­ma­rul liberal Crin Halaicu, căci Năstase nu ajunsese încă pre­mier, ca să joace mai sus.

Coechipierii lui M.M. Katz de la Casino Casa Bucur din Bucureşti erau implicaţi şi în Cazino Astoria din strada Biserica Amzei din Bucu­reşti, căci acesta a fost des­chis de firma Crown Casino, deţinută de israelienii Sarig Ben Tsion Yosef şi iarăşi Erlich Nehe­mia, ace­laşi „Hemi“ de la cazinoul Maxim din Sinaia, afa­ce­rea ini­ţiată de Maximov. În aso­ciere cu israelianul Sebas­ti­an Bruck­ner, Nehemia mai de­ţinea prin com­pania Rom­fruit un salon de jo­curi me­ca­ni­ce până şi în cartierul bucu­reş­tean Militari. Numai în Bucureşti existau peste 700 de săli cu jocuri electronice de noroc şi 17 cazinouri în anul 2000.

Aceasta este lumea din care vine Marco Maximillian Katz, care vrea să îi bage la închisoare drept „antisemiţi“ pe românii care gândesc, văd şi vorbesc despre infracţio­nali­tatea evreiască. În acelaşi timp, a încercat – prin Rapoartele MCA – să acuze de anti­semi­tism orice anchetare sau condamnare în România a vreunui infractor evreu, iar ceea ce face, el spune că înseamnă a-şi „profesa“ evreitatea („lumea evreilor profe­sio­nişti“).