Începutul Anului Universitar făra slujbă religioasă – 2023

Vlad Voicu
Incorect Politic
Octombrie 4, 2023

Începutul Anului Universitar făra slujbă religioasă – 2023

Se pare că s-a întâmplat chiar la Facultatea de Teologie, culmea! Asemenea lucru, de a începe anul universitar fără slujbă religioasă, s-a mai încercat în anii ’20, când studentul Corneliu Zelea Codreanu a oprit ceremonia de deschidere și s-a baricadat în universitate, cerând ca anul să înceapă cu slujba religioasă. Mai multe detalii despre acest episod la finalul articolului.

ActiveNews:

Cunoscutul politician și comentator politic Gelu Vișan a început și Facultatea de Teologie. Nu mică i-a fost mirarea când a constatat că, la începutul anului universitar, studenților teologi și nu numai li s-a interzis sfânta binecuvântare de început de an. Parca au ieșit ca cârtițele solomonei, cum e anticreștinul Alexandru Solomon, din tot sistemul! Cu siguranță personajul care a dat ordinul ateu, Dan-Marcel Iliescu, va fi aplaudat de toate goarnele neomarxiste. Se întâmplă la Constanța, unde rector este un plagiator dovedit, cu vârf și îndesat, de către jurnalistul de investigații Ion Spânu!

Redăm integral semnalul de alarmă tras de Gelu Vișan:

„Rectorul Neomarxist. Slujba Religioasă Interzisă la Universitatea Ovidius din Constanța

Am venit cu mare bucurie la Festivitatea de Deschidere a Anului Universitar la Universitatea Ovidius din Constanța.

Sunt onorat că studiez Teologia la Facultatea de Teologie a Universității Ovidius.

Eu am ales să studiez Teologia la Constanța, în mod special pentru că aici este un stâlp al Ortodoxiei Românești, Înaltpreasfinția Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Este o bucurie nemăsurată să-l cunosc pe IPS Teodosie și echipa de profesori de la Facultatea de Teologie.
Chiar dacă sunt licențiat și master în Științe Politice am emoții, ca la orice început de drum.

Din păcate, constat cu amărăciune, cu mare amărăciune, că la festivitatea de deschidere a Noului an, Rectorul, Dan-Marcel Iliescu A INTERZIS Slujba Religioasă!

De ce?

Pentru că, așa cum mai sunt câțiva, Rectorul este Neomarxist.

Să privezi studenții de slujba religioasă de început de an, arată cu câtă forță atacă Neomarxismul din România.
Pentru domnul Rector, nu contează că majoritatea studenților și-ar fi dorit slujbă religioasă, care până acum un an s-a ținut regulat, ci că el este Neomarxist.

Pentru dumneavoastră, trebuie să știți că în SUA Neomarxismul, sau Noua Stângă, sau Corectitudinea Politică au intrat în Societate prin Universități și au ca principal mijloc de acțiune și în același timp scop interzicerea Creștinismului.

Îmi saltă inima de bucurie că studiez Teologia cu unul dintre marii stâlpi ai ortodoxiei Românești. În același timp, mă doare că Rectorul Universității în cadrul căreia este Facultate de Teologie, interzice slujba religioasă la ceremonia de începere a Anului Universitar!

Ferească Dumnezeu!

Cu câtă neobrăzare atacă Neomarxismul în România!”

In foto, în spatele scenei unde mai-marii și-au ținut discursurile, „unele de-a dreptul comunistoide”, reclamă Gelu Vișan.

DESCHIDEREA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI ÎN TOAMNA ANULUI 1920

La celelalte centre universitare, linişte. Noi eram însă condamnaţi la războire.

Pentru prima oară în istoria Universităţii ieşene, senatul universitar anunţă deschiderea cursurilor fără preoţi şi fără serviciul religios.

Pentru a înţelege cineva durerea noastră, trebuie să ştie că această solemnitate era, neîntrerupt, de o jumătate de veac, cea mai frumoasă sărbătoare a universităţii. Veneau: tot senatul universitar, toţi profesorii, toţi studenţii şi cei nou înscrişi; era prezentă elita intelectuală a Iaşiului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba în aulă, binecuvântând începutul muncii pentru cultura poporului român. Dar acum universitatea noastră se dezbrăca, printr-un gest al senatului universitar, de podoaba tradiţiei ei semiseculare. Mai grav: universitatea Iaşiului creştin, cea mai înaltă şcoală românească, proclama în ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din şcoală, din instituţii, din ţară.

Profesorii Universităţii din Iaşi, afară de cei 4-5 cunoscuţi, au primit cu mare satisfacţie hotărârea păgână a senatului, acest pas înainte, care va scoate „ştiinţa românească” din „barbarie” şi din „prejudecăţile medievale”.

Studenţii comunişti jubilau, jidănimea triumfa, iar noi, câţiva, ne întrebam cu durere: oare cât mai este până când vor fi dărâmate bisericile iar preoţii în odăjdii răstigniţi în altare?

Un număr de vreo opt studenţi naţionalişti, care ne aflam în Iaşi, am umblat zadarnic pe la uşile multor profesori, încercând să-i convingem a reveni asupra măsurilor luate. Repetatele noastre intervenţii n-au dus la nici un rezultat.

Şi atunci, în ajun, am hotărât un lucru grav: să ne opunem cu forţa la deschiderea universităţii.

Ne-am culcat cu toţii în str. Suhupan nr.4, sediul acţiunii noastre, pentru a rămâne grupaţi. La 6 dimineaţa eu am plecat înainte cu Vladimir Frimu, urmând ca ceilalţi să vină după noi. Am închis şi baricadat uşa din dos a universităţii, lăsându-l pe Frimu acolo.

Eu am făcut un afiş scris cu creionul roşu, pe care l-am lipit pe uşa cea mare de la intrare: „Aduc la cunoştinţa domnilor studenţi precum şi a domnilor profesori, că această universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase tradiţionale”. Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu.

De la ora 8 au început să vină studenţii. Eu am rezistat singur la uşă până la ora 9 şi jumătate, când în faţa universităţii se adunaseră peste 300 de studenţi.

În momentul când profesorul Müller de la matematici voia să intre cu forţa, i-am spus: „Când aţi intrat profesor la universitate aţi jurat pe cruce. Pentru ce vă ridicaţi cum împotriva crucii? Sunteţi un sperjur, pentru că aţi jurat într-un lucru în care nu aţi crezut, iar acum vă călcaţi jurământul.”

Atunci studenţii, peste 300, în frunte cu Marin, şeful comuniştilor, cu Hriţcu, cu Ionescu de la Botoşani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis uşa de la universitate, m-au introdus în sala paşilor pierduţi, unde m-au purtat ca într-un vârtej de la un capăt la celălalt al sălii timp de aproape o jumătate de oră, dândumi cu bastoanele şi cu pumnii în cap. Nici o apărare şi nici o ripostă nu mai era posibilă, deoarece eram prins la mijloc şi împins din toate părţile primind lovituri de pretutindeni.

În sfârşit am fost lăsat. Pe când stăteam într-un colţ şi mă gândeam la nenorocul înfrângerii mele, au sosit şi cei şase. Biruinţa adversarilor n-a durat însă mult pentru că peste puţin timp secretarul universităţii s-a coborât de la rectorat şi a afişat următoarele: „Se aduce la cunoştinţa tuturora că rectoratul a hotărât ca universitatea să rămână închisă până Miercuri, când se va deschide cu serviciul religios”. Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusă.

Miercuri dimineaţa, peste două zile, în sala arhiplină de lume din întreg oraşul s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toţi.

A vorbit neîntrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.

De atunci mi s-a înrădăcinat credinţa care nu mă va părăsi, că cel are luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată.

*

Vlad Voicu: Asta se întâmpla în anul 1920, acum 103 ani. Atunci, Corneliu Zelea Codreanu s-a ridicat din adâncuri și a biruit. Astăzi, studenții au privit ca boii în timp ce universitatea s-a deschis fără slujbă. Unde este Codreanu când ai nevoie de el? Nu se mai ridică nimeni? Nu mai avem viteji care să se suie pe clădire și să dea jos steagul cotropirii UE, să-l înlocuiască cu Tricolorul?  Nu mai avem creștini adevărați care să-si pună pielea la bătaie pentru credința strămoșească?

Elevii care citesc asta să se gândească cum vor proceda atunci când vine rândul lor să înceapă facultatea.