Incorect Politic
Aprilie 25, 2025

Curtea de Apel Ploiești versus Curtea Constituțională

Via Trenduri:

Fără doar și poate, decizia judecătorului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești a fost una cu rol de ghioagă în creștetul sistemului corupt din România. Culmea, această decizie curajoasă vine dintr-o zonă geografică în care ne obișnuiserăm cu „portocalele sistemului”, cu „justiția de protocol” și restul aberațiilor care au tăiat elanul României spre o societate sănătoasă. Sincer, nu m-aș fi așteptat niciodată ca o asemenea decizie să vină de la Ploiești. Sub nicio formă! Dar, iată, se poate!

Nu-i vorba aici doar de curajul deosebit al magistratului în cauză, ci de o chestiune mult mai adâncă, anume apărarea normalității. Prin decizia de suspendare a aberației juridice emisă de CCR, Curtea de Apel Ploiești sesizează un element absolut bătător la ochi, anume pretenția CCR de a se transforma într-un soi de dictator al României. Aberațiile înșirate de Enache în interviul cu cântec acordat tefeleilor de la „Juridice” duceau clar către pretenția tembelului de a instaura un regim în care CCR poate face absolut orice. E visul de aur al sistemului ilegitim de putere care-a acaparat România: pui întreaga putere în mâna unor paiațe instalate prin mașinațiuni grosolane, pe care-i poți pune să facă absolut orice întrucât ei au siguranța că nu li se poate întâmpla nimic atâta timp cât execută ordinele sistemului ocult.

Decizia Curții de Apel Ploiești e o palmă devastatoare dată sistemului și un dram de oxigen pentru cei care sunt epuizați în fața luptei inegale cu acesta. E mult sau puțin? Este, în același timp și mult și puțin. E mult pentru că s-a produs o fisură în sistem. E mult pentru că până mai ieri nimeni nu-și imagina că așa ceva s-ar mai putea întâmpla. Din acest punct de vedere e enorm! E puțin însă dacă punem în ecuație regruparea sistemului. Vedem o activare clasică a securiștilor de presiune din media, tăvălugul „viralizării” mesajelor progresiste prin „share masiv” efectuat de adevăratele ferme de „tiriboți” păstorite de sistem. Vedem apariția de nicăieri a tot felul de „experți în drept” care înfierează decizia.

Nu-i ciudat? Aceiași oameni care urlau isteric împotriva celor care ar îndrăzni să comenteze „deciziile justiției” sunt acum cei care urlă cel mai virulent împotriva unei decizii a acelei justiții pe care ei o considerau un soi de vacă sfântă. Mă rog, pentru noi, cei care am trecut conștienți prin ultimii 35 de ani, nu e absolut nicio supriză într-un asemenea comportament debil. Știm bine că toți idioții utili ai sistemului nu judecă rațional, ci prin prisma unei ideologii difuze care le-a fost impregnată și care are doar o regulă, extrem de simplă: „tot ceea ce vine de la sistem e bun, tot ceea ce vine din altă parte trebuie tratat cu suspiciune, iar ceea ce nu convine sau e împotriva sistemului trebuie eradicat”. În fraza anterioară – care în creierul unui sclav al sistemului are rol axiomatic – este concentrată întreaga ideologie.

Ei bine, imaginați-vă ce s-a întâmplat în momentul în care în justiție – acea justiție care se confunda cu sistemul – s-a luat o decizie contrară sistemului! Este fix reacția pe care-o au cei dintr-un cult atunci când descoperă în interiorul comunității un mic grup eretic. Brusc, ereticii devin cei mai mari dușmani, căutându-se eliminarea lor. Întreaga comunitate uită de luptele pe care le are de dus în exterior pentru a-i elimina pe dușmanii interni. Exact asta se produce acum în justiție, acolo unde un magistrat a călcat strâmb.

Văzând torentele disperării venite dinspre sistem, ne putem întreba logic dacă acel magistrat a fost conștient de ceea ce va urma. Dacă judecăm logic, decizia luată e cât se poate de corectă. Tefeleii juridici se lamentează că nu a fost respectat caracterul irevocabil al deciziilor CCR, fără însă să continue raționamentul privind limitele de putere ale CCR. Într-adevăr, hotărârile CCR au caracter irevocabil în cazul neconstituționalității unor legi, dar să ajungi să spui că e neconstituțional să-ți exerciți dreptul la vot și, în final, CCR să decidă să nu ți se recunoască ceea ce ai votat, este deja o nebunie! Ce faci dacă CCR decide să elimine și alte paragrafe din Constituție, nu doar dreptul de a vota și a fi votat? Nu te opui pentru că deciziile sale nu pot fi contestate?

În speța de față este un element mult mai grav: CCR a intrat inclusiv pe teritoriul sistemului juridic. Pe de o parte nulul Enache spune că: „observ în spațiul public că se cere Curții Constituționale să devină o instanță de judecată și instanțelor de judecată să devină Curte Constituțională”. Ca orice idiot suferind de disonanță cognitivă, el că CCR, prin extinderea absolut neconstituțională a atribuțiunilor sale, a devenit un monstru: un soi de judecător combinat cu un procuror. Așa ceva nici în cele mai crâncene dictaturi nu întâlnim.

Reacția judecătorului de la Curtea de apel e una firească: CCR nu se poate transforma în instanță de judecată, adică fix ceea ce a făcut prin anularea alegerilor. Cu alte cuvinte, CCR a intrat absolut ilegal pe teritoriul în care suveranitatea era a instanțelor de judecată. Din acest punct de vedere, decizia judecătorului Alexandru Vasile nu este doar una justificată, ci firească, singura care putea fi pronunțată în speța în cauză. Aici vorbim de principii încălcate grosolan de CCR, principii asupra cărora acea curte tembelă nu are absolut nicio putere. Ca să înțelegem mai bine, voi formula chestiunea cât se poate de plastic: Degeaba curtea clovnului Enache decide să declare neconstituțională gravitația întrucât, pur și simplu, gravitația nu va ține cont de „intangibilitatea” hotărârilor CCR. Dacă mâine Enache declară gravitația neconstituțională, în mod sigur nu veți vedea oameni plutind în aer pentru că gravitația acceptă „primatul CCR”. Asta nu se va întâmpla nici când vom vedea porcii zburând!

Am scris despre motivele de bucurie pe care le-am avut ca urmare a deciziei menționate, dar acum e timpul să înțelem de ce spun că sunt și motive de tristețe? Pur și simplu pentru că, la cum se așează lucrurile, devine limpede ceea ce urmează: decizia va fi întoarsă la IICJ, care nu-i nici mai mult nici mai puțin decât brațul armat al sistemului. Ați văzut cum Cristina Ardeleanu, individa care a servit sistemul împotriva lui Georgescu(din poziția sa de judecător la Curtea de Apel București) a fost promovată la ICCJ. Așadar, e practic imposibil ca decizia judecătorului de la CA Ploiești să fie păstrată la ICCJ. Ceea ce înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, sistemul își va reintra în drepturile pe care și le-a arogat.

Dacă vom sta bine să analizăm, vom constata că bucuria noastră nu e justificată întrucât degeaba câștigi un meci dacă n-ai câștigat partida. Însă, simpla constatare că sistemul e incoerent și că, pe alocuri, inclusiv pe-acolo pe unde te-ai putea aștepta cel mai puțin, se pot produce fracturi, e un element care ne spune că încă mai putem spera. Știm bine ce se întâmplă atunci când se produc mai multe fracturi în zone diferite: sistemul se prăbușește. Desigur, acum pare că nu e cazul, dar cine știe?

Motivare excepțională: Curtea de Apel Ploiești pulverizează abuzurile multiple ale CCR

Via OrtodoxInfo:

Judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de apel Ploiești, a prezentat azi motivarea deciziei de ieri de anulare a hotărîrii Curții Constituționale de anulare a alegerilor. O motivare devastatoare, susținută profesionist și temeinic inclusiv de decizii anterioare ale unor mari instanțe din România și care demontează bucată cu bucată toate abuzurile și ilegalitățile comise de judecătorii CCR în luarea deciziei care a uluit mapamondul. Care judecători au sfidat, au încălcat legea ori chiar au adăugat la ea cu de la sine putere.

În esență, acestea au fost argumentele Curții de Apel Ploiești în luarea deciziei:

Competenta instanței: Curtea de Apel și-a afirmat competența de a judeca cauza, considerînd că Hotărîrea CCR nr. 32/2024 este un act administrativ normativ, emis de o autoritate publică centrală (CCR), și deci poate fi atacat în contencios administrativ conform Legii nr. 554/2004. Instanța a stabilit că Hotărîrea CCR nr. 32/2024 are caracter normativ, deoarece afectează un număr nedeterminat de persoane (toți alegătorii) și a produs efecte juridice generale (anularea întregului proces electoral prezidențial din 2024).

sentinta CA Ploiesti

Curtea a considerat că acțiunea în anulare este admisibilă, întrucît hotărîrea contestată nu este exclusă de la controlul judecătoresc și nu există o altă cale juridică pentru contestarea ei.

S-a reținut că Hotărîrea nr. 32/2024 nu are caracter jurisdicțional (nu s-a respectat principiul contradictorialității, nu a fost o procedură judiciară), ci este un act administrativ emis fără citarea părților și fără transparență.

Curtea a reținut că actul CCR a încălcat principiile constituționale privind suveranitatea poporului, dreptul de vot și irevocabilitatea actelor administrative, anulînd fără temei întregul proces electoral, deși turul I fusese deja validat.

Dreptul la vot și vătămarea reclamantei: Instanța a constatat că reclamanta a fost vătămată în dreptul său fundamental de a vota, deoarece i-a fost anulat votul exprimat în turul I și i s-a împiedicat participarea la turul II, fără existența unei legi care să permită o asemenea măsură.

Suspendarea actului: Curtea a considerat că există cazuri bine justificate și pericol de pagubă iminentă pentru reclamantă, astfel că a dispus suspendarea executării Hotărîrii CCR nr. 32/2024 pînă la judecarea fondului.

Exces de putere și depășirea atribuțiilor CCR:
Curtea a constatat că CCR nu avea competența de a se autosesiza și de a anula întregul proces electoral. A interpretat în mod abuziv art. 146 lit. f din Constituție, care doar permite CCR să confirme rezultatele alegerilor, nu să le invalideze din proprie inițiativă. CCR a încălcat prevederile Legii 47/1992 și Legii 370/2004, care nu îi conferă dreptul de a dispune anularea alegerilor decît în condiții clare, prin sesizare scrisă de la persoane îndreptățite. Nu a fost sesizată legal, iar autosesizarea pe baza unor informații din presă sau documente declasificate este contrară legii.

Interpretarea Constituției: Art. 147 alin. (4) prevede că deciziile CCR general obligatorii, cu efect doar pentru viitor, se aplică doar în cazurile privind constituționalitatea legilor, tratatelor, regulamentelor Parlamentului sau excepțiilor de neconstituționalitate (art. 146 lit. a-d). Aceste prevederi nu se extind la toate atribuțiile CCR. Legea organică a CCR: Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 distinge între decizii, hotărîri și avize. În exercitarea atribuției din art. 146 lit. f) (supravegherea alegerilor prezidențiale), CCR emite hotărîri, nu decizii general obligatorii.

Hotărîrea CCR nr. 32/2024, emisă sub art. 146 lit. f), este o hotărîre, nu o decizie cu caracter general obligatoriu, fiind astfel supusă controlului contenciosului administrativ.

Tehnica legislativă: Conform Legii nr. 24/2000, actele normative, inclusiv hotărîrile CCR, trebuie să respecte ierarhia și competențele stabilite de Constituție și legi, ceea ce susține natura specifică a hotărîrii ca act administrativ.

Hotărîrea CCR nu se bazează pe probe concrete de fraudă electorală, ci pe „suspiciuni” sau „narațiuni” neprobate. Nu există dovezi că ordinea candidaților a fost afectată, iar alegerile din turul I fuseseră deja validate.

Curtea a reținut că, prin anularea procesului electoral, a fost restrîns și chiar anulat dreptul constituțional al cetățenilor de a vota.
Nu s-au respectat condițiile din Constituție, care permit restrîngerea drepturilor doar prin lege, nu prin hotărîri administrative.

Încălcarea principiului suveranității poporului: CCR a acționat în locul poporului, impunînd un Președinte fără alegeri, ceea ce a fost considerat un abuz grav. Suveranitatea națională aparține poporului, iar alegerea Președintelui nu poate fi blocată de o hotărîre administrativă nejustificată.

Încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative: Curtea a constatat că Hotărîrea CCR nr. 31/2024, care validase turul I, produsese deja efecte juridice și nu putea fi revocată administrativ printr-o nouă hotărîre (nr. 32).
Pagubă iminentă: Anularea alegerilor a perturbat funcționarea instituției Președintelui României și a afectat poziția internațională a țării, România fiind retrogradată la „regim hibrid” în Indexul Democrației 2024.

Din acest punct și dată fiind soliditatea motivării devine extrem de interesant modul în care ÎCCJ va combate argumentele excepționale ale Curții de Apel Ploiești în urma unei eventuale decizii de anulare a deciziei de ieri. Am putea vorbi de un soi de meci de box juridic între democrație și dictatură. (Bogdan Tiberiu Iacob)

UPDATE:

JAVRELE sistemului de la ICCJ au respins reluarea Turului 2

Via OrtodoxInfo: