Cum au furat americanii melodia “Sanie cu Zurgălăi”

Incorect Politic
Ianuarie 16, 2024

Cum au furat americanii melodia “Sanie cu Zurgălăi”

Am câteva cuvinte despre melodia Sanie cu zurgălăi, care după valsul Valurile Dunării al lui Ivanovici, a devenit, fără îndoială, al doilea șlagăr românesc în lumea întreagă.

Melodia are o linie și un ritm tipic cântecului popular de genul “folclor orășenesc”. Succesul ei s-a propagat cu viteza luminii în toată țara, așa încâț Sanie cu zurgălăi se cânta prin anii ’47-’48 peste tot, ziua și noaptea. Nu mult după asta, ea a fost prelucrată de clarinetistul (iudeo-)american Benny Goodman și lansată cu succes peste ocean, cu titlul Johnny is the boy for me. O înregistrare cu ea a avut și faimosul Louis Armstrong. La Paris ea a ajuns prin filiera americană și Francis Lemark i-a făcut un text franțuzesc care se cântă și astăzi.

Prin anii ’50, când melodia nu mai aparținea românilor, autoritățile în materie, de la București făceau spume la gură. Pe scena Teatrului Savoy, Gică Petrescu înfiera acest procedeu de furt la drumul mare, într-un cuplet “foaie verde Coca-Cola”.

Ne-au luat săniuța noastră
Cum ți-ar lua unul șoșonii
Și au botezat-o Jonny

Ceea ce foarte puțini știu, e că Sanie cu zurgălăi nu e o bucată anonimă, ci are un tatâ. Acesta e compozitorul Richard Stein, care pe vremea când se întâmplau toate acestea trăia. Influența populară excesivă pe care a suferit-o această melodie, a avut ca avantaj faptul că ea s-a răspândit ca fulgerul în toată lumea, iar pe de altă parte, dezavantajul de a fi fost socotită o melodie folclorică, apărută din gura unui necunoscut.

Atunci când au văzut că prin ea se câștigă milioane de dolari în străinătate, autoritățile române, dacă într-adevăr nu mai puteau de indignare, ar fi trebuit să-i dea voie lui Stein să meargă în Apus, pentru a se adresa unui tribunal, dar recuperându-și cumva drepturile de autor, el ar fi devenit cel mai bogat om din România și asta nu le-ar fi plăcut.

Când Stein a reușit în sfârșit să ajungă în America și să dea de firul poveștii, trecuseră ani de zile și orice drept se prescrisese. Iată cum se scrie istoria.

*

Fragment din “Teatrul în Comunism”, de Dumitru Furdui, disponibilă pentru comandă în format fizic de pe anti-librăria Pro și Contra