Home / Articole Promovate / A Doua Scrisoare Antiromânului Perfect (Cu Dreaptă Neiertare!)

A Doua Scrisoare Antiromânului Perfect (Cu Dreaptă Neiertare!)

Incorect Politic
Noiembrie 7, 2018

Prima scrisoare aici

 

A doua scrisoare

Antiromânului perfect

 

                           Moto: „Cît despre aluatul protoplasmatic care

                                                                         formează   la noi un stat în stat, așezat asupra

                                                                         instituțiilor și poporului, avem puține de adaos.

 

                                                        Trăind din  politică și prin politică și neavând  

                                                           nici un alt soi de resurse materiale sau de putință  de a-și cîștiga existența, el e capabil de a falsifica

                                                         totul, și liste electorale, și alegeri, și forme                            

                                                                parlamentare, și idei economice, și știință, și

                                                                literatură.”

                                                                             (M. Eminescu, Timpul, 24 februarie 1880)

 

 

antiromân din creștet  până-n zare,

îți mai trimitem, iată, o scrisoare…

cu aroganța plăvanului din basm

și dosul ridicat la rang de cap

pluteai sedus în cel mai grav orgasm

expus maiestuos, ca handicap

 

te-ai dus în parc și ca un trepăduș 

ți-ai înnobilat destins popoul 

lăsându-l vraiște pe-un scaun de Brâncuși,  

ca să îți stingi în tivdă libidoul

incult în cap, dar cu pretins de  multă

carte, vrei o „țară educată“,

e pentru noi, plăvane, o insultă

de neiertat în nici o judecată

sofismele ți se bălesc în barbă, 

fratenizând cu rânjetu-ți meschin, 

iar fălcile, dansând,  încep să fiarbă

când vrei ca să-ți revii din arlechin  

 

industria de ură și păcate,

de cenușiu între pământ și noi,

de fals hoțind și de nelibertate,

ai ridicat-o-n stare de război

surprins de Darwin în prag evolutiv,

te definești „cel mai“ dintre bușteni,

dar nouă-n scârbă, ne pari  nerelativ

un impiegat în gara Cotroceni

 

susții în contra ei independența

justiției ajunsă-ntr-un bazar

și-ndoliezi nemernic existența

libertății transfigurată-n zar

bolnavi aflați în stare terminală

se sting în pușcării abandonați

de statu-aflat în pofta infernală

de închisori și de nevinovați

o mamă a furat cândva o pâine,

la Cotroceni ți-a plâns fetița ei,

dacă-ar fi fost în jilțul tău un câine,

o grația, copilu-i un temei!

 

 

delir, convingeri false, subnutrite,  

cu chiu-cu vai, memorie trucată,

haos sub creștet, slove chinuite, 

emoție absentă, minte plată

 

privirea-nstrăinată de-ale firii,  

pironită-n puncte neștiute,

este sindromul grav al rătăcirii

între închipuiri anacolute   

 

 

în scrâșnete, înfricoșând natura,

ai poruncit prăpăd și agonii

și-ai adâncit în vene tăietura

îngenuncheatei noastre Românii

 

 

dovadă-a-nstrăinării medicale,  

traficant de fum și isterie

te-ai pus stindard elitelor stradale  

crescute în   regim de coterie  

 

impulsul patologic al grandorii 

îți dă măsura ultimului gând

când viața ne-o împarți în teritorii,

ca sfârtecarea unui muribund

 

 

din Kotarbiński-ai plagiat sloganul –

coroană pentru fiece dineu,

și-ai pus în el, plăvane, cu toptanu

doar bălmăjeli stilate, ca trofeu  

 

 

„România lucrului bine făcut”,  

cuvinte amețite-n rostul lor,

o pungășie prin care-ai abătut

buna-credință spre Glaus-dictator  

 

 

tu, creier vag, anost, ieftin și sărman,

vrei rost cu rost distrus și desfăcut,

atât te duce capul suit pe un morman

de mușchi prin care ești recunoscut

 

 

interesul public l-ai pulverizat, 

adoratorii-ți sunt un trist reper,

azi România ai scos-o la mezat, 

țării-i ești vrăjmaș și gauleiter

 

 

esența înțelepciunii tale seci

de-atât a fost în stare –  „Ha, ha, ha…“,

azi, urii tale cu care ne petreci

îi spun, plăvane, scrisori vor mai urma…

 

Cu dreaptă neiertare,

Costinel Petrache ~ Soldat Român

București, 30  septembrie 2018

 

A Treia Scrisoare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *