Victor Grigor – Cetațene-al ăstor vremi

Victor Grigor
Incorect Politic
Mai 18, 2021

Nota Redacției: Publicăm această poezie cu întârziere, dar încă este valabilă pentru cei care, cu toată relaxarea, continuă să-și acopere chipul cu botnița.

*

Cetățene-al ăstor vremi
Care de Covid te temi
Și, punând credință-n cui,
Mori de grija trupului;

Neîndrăznind să ieși din casă
Fără feregeaua trasă
Pân’ sub țeasta-ți sferică,
Fugind de biserică_

Singur poți citi-n Scriptură,
Cu cinci mășți pe-a ta figură,
Că cel drept nu simte teamă,
Nici nu-și dă credința vamă

Celui ce oricând la moarte
Trupul să-i azvârle poate
Dar, neavând suflu destul,
Nu-i poate și sufletul!

De aceea-ai face bine
Să te temi mai mult de ține
Ce-ți arunci, fără de jenă,
Sufletul și trupu-n Gheenă…

Căci cine la viața lui
Ține-n ruptul capului,
Chiar de-ar fi ca bradul verde,
Neîndoielnic, și-o va pierde;

Dar cel care, bucuros,
I-o oferă lui Christos,
Ca un trunchi uscat de-ar fi,
Scris e că și-o va găși!
………………………………
Prin urmare, dragul meu,_
Fă ca bravul Borromeu
Ce, servind divinul plan
Ca episcop de Milan,

Când lovi ciuma-n cetate,
Fără a-i păsa de moarte
S-a-întors din călătorie,
Lângă turma lui să fie;

Nu ca scepticul Montaigne
Ce-o zbughi spre son jardin,
Părăsindu-și Primăria,
Când l-ajunse pandemia…

Lămurind întregu-oraș
Că primar ajungi și laș,
Dar creștin, deci un om nou,
Nu poți fi decât _erou;

Căci a fi creștin și-n parte
Nu înseamnă lașitate
Frică, lene-ori conformism,
Ci supremul eroism!

Fiindcă-n caz contrar, să știi,
Stând cu trupul printre vii
Și cu botnița de-un cot,
Suflet n-o să ai , ci-un “hoit”…

De-o să semeni mai ales cu
Unul zis_ C.T. Popescu.