Cetatene-al astor vremi
Care de Covid te temi
Si, punand credinta-n cui,
Mori de grija trupului;
Neindraznind sa iesi din casa
Fara feregeaua trasa
Pan’ sub teasta-ti sferica,
Fugind de biserica_
Singur poti citi-n Scriptura,
Cu cinci masti pe-a ta figura,
Ca cel drept nu simte teama,
Nici nu-si da credinta vama
Celui ce oricand la moarte
Trupul sa-i azvarle poate
Dar, neavand suflu destul,
Nu-i poate si sufletul!
De aceea-ai face bine
Sa te temi mai mult de tine
Ce-ti arunci, fara de jena,
Sufletul si trupu-n Gheena…
Caci cine la viata lui
Tine-n ruptul capului,
Chiar de-ar fi ca bradul verde,
Neindoielnic, si-o va pierde;
Dar cel care, bucuros,
I-o ofera lui Christos,
Ca un trunchi uscat de-ar fi,
Scris e ca si-o va gasi!
………………………………
Prin urmare, dragul meu,_
Fa ca bravul Borromeu
Ce, servind divinul plan
Ca episcop de Milan,
Cand lovi ciuma-n cetate,
Fara a-i pasa de moarte
S-a-intors din calatorie,
Langa turma lui sa fie;
Nu ca scepticul Montaigne
Ce-o zbughi spre son jardin,
Parasindu-si Primaria,
Cand l-ajunse pandemia…
Lamurind intregu-oras
Ca primar ajungi si las,
Dar crestin, deci un om nou,
Nu poti fi decat _erou;
Caci a fi crestin si-n parte
Nu inseamna lasitate
Frica, lene-ori conformism,
Ci supremul eroism!
Fiindca-n caz contrar, sa stii,
Stand cu trupul printre vii
Si cu botnita de-un cot,
Suflet n-o sa ai , ci-un “hoit”…
De-o sa semeni mai ales cu
Unul zis_ C.T. Popescu.
Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Cetatene-al astor vremi
Care de Covid te temi
Si, punand credinta-n cui,
Mori de grija trupului;
Neindraznind sa iesi din casa
Fara feregeaua trasa
Pan’ sub teasta-ti sferica,
Fugind de biserica_
Singur poti citi-n Scriptura,
Cu cinci masti pe-a ta figura,
Ca cel drept nu simte teama,
Nici nu-si da credinta vama
Celui ce oricand la moarte
Trupul sa-i azvarle poate
Dar, neavand suflu destul,
Nu-i poate si sufletul!
De aceea-ai face bine
Sa te temi mai mult de tine
Ce-ti arunci, fara de jena,
Sufletul si trupu-n Gheena…
Caci cine la viata lui
Tine-n ruptul capului,
Chiar de-ar fi ca bradul verde,
Neindoielnic, si-o va pierde;
Dar cel care, bucuros,
I-o ofera lui Christos,
Ca un trunchi uscat de-ar fi,
Scris e ca si-o va gasi!
………………………………
Prin urmare, dragul meu,_
Fa ca bravul Borromeu
Ce, servind divinul plan
Ca episcop de Milan,
Cand lovi ciuma-n cetate,
Fara a-i pasa de moarte
S-a-intors din calatorie,
Langa turma lui sa fie;
Nu ca scepticul Montaigne
Ce-o zbughi spre son jardin,
Parasindu-si Primaria,
Cand l-ajunse pandemia…
Lamurind intregu-oras
Ca primar ajungi si las,
Dar crestin, deci un om nou,
Nu poti fi decat _erou;
Caci a fi crestin si-n parte
Nu inseamna lasitate
Frica, lene-ori conformism,
Ci supremul eroism!
Fiindca-n caz contrar, sa stii,
Stand cu trupul printre vii
Si cu botnita de-un cot,
Suflet n-o sa ai , ci-un “hoit”…
De-o sa semeni mai ales cu
Unul zis_ C.T. Popescu.