Home / Educativ / Ortodoxia Tradițională

Ortodoxia Tradițională

Observatorul Ortodox
Incorect Politic
Ianuarie 4, 2021

Ortodoxia Tradițională

 

O credință rea și o falsă Biserică iau naștere.

Teofan din Poltava

Ortodoxia Tradițională

 

Trebuie să ne dăm seama că Ortodoxia nu implică mereu doar ce poate fi numit oficial “ortodox” căci în aceste vremuri grele omniprezența pseudo-Ortodoxiei care și-a ridicat capul și se manifestează în lume este, din nefericire, un fapt irefutabil.

Această falsă Ortodoxie încearcă din răsputeri să rastoarne tot ce ține de Ortodoxia adevărată, căci în timpurile lui, Antihrist va dori să dezrădăcineze și să înlocuiască pe Hristos cu el.

Arhiepiscopul Averky

Ortodoxia Tradițională

Cu ocazia începerii acestui an, aș vrea să vă urez în primul rând la mulți ani și sper să realizați ce vă doriți pe toate planurile. De asemenea, vă doresc multă sănătate și multă tărie pentru vremurile ce o să vină, pentru că trebuie să ne obișnuim cu ideea ca trăim începutul vremurilor din urmă, unde Antihrist o să devină atât un lider politic cât și un lider spiritual, unind astfel toate religiile sub una. Acest fenomen se numeste Ecumenism și a început încă de la sfârsitul Primului Război Mondial, când la inițiativa unor protestanți, se dorea unirea, la început, a tuturor creștinilor sub o singura biserică, sau mai bine spus, pseudo-biserică. Mai târziu acest proiect antihristic a ajuns la apogeu, când Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a ridicat anatema bisericii romano-catolice, afirmând că anatema a fost dată pe nedrept și că papismul ar face parte din Ortodoxie.

Totusi au existat si biserici care, desigur, au luat poziție clară împotriva acestor încercări ecumeniste și antihristice și au ajuns să fie considerate ba necanonice, ba controversate sau chiar extremiste, pe motivul că nu sunt deschiși noilor reguli ai unei lumi care nu este în Hristos, ci în neadevăr, adică de natură antihristică.

Ni s-a promis că Biserica lui Hristos nu o să fie doborâtă niciodată de porțile iadului, că totul a început în catacombe și că sfârșitul o să fie tot în catacombe. Biserica nu o să piară niciodată, ci o sa existe mereu, chiar dacă bisericile oficiale au călcat în picioarele canoanele și au ales să-și formeze păreri și atitudini dictate de lume, nu de Dumnezeu.

Noi, ca creștini ortodocși tradiționaliști, nu trebuie să arătăm nici un respect autorității statului pentru ce a făcut în ultima vreme comunității de ortodocși. Au încercat să ne fure Paștele, însă fără succes, pentru că Hristos nu și-a uitat niciodată credincioșii. Aceștia încearcă de ani întregi să ne distrugă și Crăciunul, o sărbătoare foarte importantă pentru noi creștinii. Respectul pentru acest sistem trebuie să fie zero barat, iar noi trebuie să luam aminte ce a spus Sfântul Ioan Maximovich: Slujiți Cezarul, dar nu Antihristul!

Un lucru trebuie înțeles. Noi suntem revoluționari, și trebuie să tratăm această perioadă din viața omenirii ca atare. Ca revoluționari trebuie să luptăm fără îndoială pentru Ortodoxie, să mărturisim și eventual să și murim pentru Hristos, exact așa cum a făcut și El pentru noi. Trebuie să depășim atitudinea de burghez care este obișnuit cu ideea de a primi totul pe tavă. Astfel de oameni mereu se vor da cu un pas în spate și vor mereu să folosească Biserica doar pentru interesele lor personale și să compromită Biserica doar pentru reputație sau chiar bani. Ei, adica elitele lumii, care sunt cei care L-au ucis pe Hristos, o să lovească în noi, o să ne persecute, o să ne ucidă pentru că nu am vrut să acceptăm ecumenismul și inovațiile moderniste în Biserică, dar noi avem ce ei nu mai au: pe Hristos, pe Sfinții Apostoli și pe Sfinții Părinți. În ei trebuie să ne punem încrederea și în cei care îi apără prin orice mijloace, nu în sistemul care lovește în Biserică, nu în ONU și în nici un caz în SUA, Israel sau Rusia.

„Creștinii ecumeniști” au doar clădirile administrative, dar noi avem profeții de partea noastră. Este exact ce a spus și Sfântul Ioan Gură de Aur, dar aplicat situației actuale: De ce venerati locul acela? Nu trebuie să-l disprețuiți, să-l țineți de rusine, sa fugiti de el? Ei spun ca acolo se tin Legea si cartile si proorocii. Ce inseamna aceasta? Va fi sfânt oricare loc unde se afla aceste carti? Nicidecum! Mai presus de toate, acesta este motivul pentru care eu nu iubesc sinagoga si o detest. Ei au proorocii dar nu cred in ei; ei citesc scrierile sfinte dar nu primesc marturia lor – si acesta este un semn al oamenilor vinovati de cea mai mare incalcare de lege.

Cu noi este Dumnezeu, frați și surori!

 

9 comments

  1. @Observatorul Ortodox

    Nu cred ca ati intentionat sa il citati pe Teofan din Poltava : (cel mai probabil, ) falsa Biserica la care se refera el nu este cea ecumenista… Teofan din Poltava apartine FALSEI Biserici CEKA-NKVD-KGB-Moscova
    V. Istoria ROCOR – CAPITOLUL 8: Arhiepiscopul Teofan de Poltava
    https://veniaminilie.wordpress.com/istoria-rocor-capitolul-8-arhiepiscopul-teofan-de-poltava/

    • Observatorul Ortodox

      Biserica NKVD-ista, KGB-ista creata de regimul sovietic a promovat la randul ei ecumenismul. Ecumenismul a fost promovat chiar mai devreme, dar Patriarhia Moscovei primul lucru pe care l-a facut a fost sa se lepade de Hristos, si apoi sa o duca pe drumul ecumenismului si a serghianismului, la fel cum a facut-o si patriarhul Iustinian.

      • Observatorul Ortodox

        Mai bine spus sa se lepede PRIN ecumenism si serghianism. Fanarul, adica Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului deja a inceput sa isi creeze drum spre apostazie chiar dupa Primul Razboi Mondial.

    • Observatorul Ortodox

      Si ca sa va intreb… unde a ajuns acum Patriarhia Moscovei, care este inventia sovietica, si pusa de cine?

    • Observatorul Ortodox

      Si ca sa termin scurt, acesta stia ca serghianismul o sa duca si spre erezia ecumenismul, dar era doar o chestiune de timp.

    • Observatorul Ortodox

      1) Patriarhul Tihon și soboarele[1] Sinodului din exil (din afara granițelor Rusiei) nu au recunoscut și nu recunosc autocefalia bisericii ortodoxe a Poloniei. Mitropolitul Antonie a recunoscut-o.

      2) Soboarele din exil au osîndit introducerea stilului nou în biserica ortodoxă a Finlandei. Mitropolitul Antonie inițial a binecuvîntat introducerea stilului nou aici, iar apoi a osîndit-o, prin acest comportament contribuind mult la apariția tulburărilor bisericești în biserica ortodoxă finlandeză.

      3) Atît autoritatea precedentă a Bisericii ruse, cît și soboarele din afara granițelor nu au recunoscut schisma[2] bisericii Bulgariei față de cea grecească. Mitropolitul Antonie cu îndărătnicie o recunoaște.

      4) Soboarele din exil au hotărît să nu se intervină în treburile bisericilor carpato-ruse și cehe din Cehoslovacia, ci să se ofere autorității bisericești sîrbe lucrarea de orînduire a acestor biserici, pînă la restabilirea vieții normale în Rusia. Mitropolitul Antonie prin intervenții repetate în aceste chestiuni a încălcat grosolan hotărîrile soboarelor, prin aceasta asmuțind împotriva sa atît guvernul ceh, cît și, în parte, autoritatea bisericească din Serbia.

      5) Este osîndită de soboare așa-numita „Mișcarea creștină a oamenilor tineri” (YMCA) ca dăunătoare pentru tineretul rus. Mitropolitul Antonie în repetate rînduri a binecuvîntat această mișcare ca fiind extrem de folositoare.

      6) Osîndit de soboare este și „Institutul teologic”[3] din Paris, organizat samavolnic de mitropolitul Evloghie[4]. Mitropolitul Antonie a binecuvîntat înființarea acestui Institut și chiar a ținut prelegeri acolo.

      7) S-a hotărît la soboare să se facă separarea administrativă de mitropolitul Serghie pentru învoiala sa cu puterea sovietică și să se întrerupă cu el orice fel de părtășie [comuniune]. Mitropolitul Antonie, în ciuda acestei hotărîri, este în părtășie cu mitropolitul Serghie.

      8) Sub influența criticilor aduse, mitropolitul Antonie și-a retras „Catehismul” său, introdus de el spre întrebuințare educațională în locul „Catehismului” mitropolitului Filaret [Drozdov]. Însă, după cum s-a dovedit în scurt timp, a făcut aceasta nesincer și continuă cu o insistență extraordinară să răspîndească învățătura sa greșită despre Răscumpărare și multe alte învățături greșite cuprinse în „Catehismul” său.

      9) La unul din soboare el demonstra deplina permisiune pentru un creștin și un ierarh să facă parte din organizațiile masonice pînă la gradul 18 masonic!

      [1] Se referă la soboarele sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil (din Afara Granițelor) (BORuEx; în engleză – ROCOR, în rusă – РПЦЗ).

      [2] Se referă la condamnarea Bisericii Bulgariei drept schismatică în 1872 de către Patriarhul Ecumenic Antim și patriarhii Alexandriei și Antiohiei sub acuzația de etnofiletism. Biserica Rusiei nu a recunoscut această condamnare și timp de 40 de ani oferă Sfîntul Mir Bisericii Bulgariei. Ierarhii ruși (BORuEx) plecați în exil din Rusia anilor ’20 ai sec. XX în Bulgaria și Serbia, conslujesc cu ierarhii bulgari, deși ultimii erau tratați ca schismatici de către ierarhii greci.

      [3] Înființat în 1925 de mitropolitul Evloghie Gheorghievski cu contribuția financiară a asociațiilor obștești protestante din SUA și Marea Britanie, precum și cu cea a masonului John Mott (1865-1955), unul din fondatorii Consiliului Mondial al ”bisericilor” (CMB). Institutul teologic din Paris este cunoscut pentru politica sa antibisericească modernistă și ecumenistă.

      [4] Mitropolitul Evloghie Gheorghievski (1868-1946) – participant activ al mișcării ecumeniste. Din 1912 este primul președinte al ”Societății de apropiere a Bisericii Anglicane de cea Ortodoxă”. În 1920 i se oferă conducerea tuturor parohiilor rusești din Europa Occidentală cu drepturi de Episcop eparhial, iar în 1922 își mută sediul la Paris. În 1925 înființează Institutul teologic Sf. Serghie din Paris fără acordul Sinodului BORuEx din care făcea parte, dar cu contribuția financiară a heterodocșilor. În 1926 rupe orice relație cu Sinodul BORuEx, iar în 1927 semnează declarația de loialitate față de puterea sovietică împreună cu mitropolitul Serghie Stragorodski. În 1930 participă în rugăciuni comune pentru „pătimita Biserică Rusă” organizate în Londra la inițiativa arhiepiscopului anglican de Canterbury, Cosmo Lang, fapt ce provoacă îndepărtarea mitr. Evloghie de la catedra Eparhiei din Vestul Europei de către mitropolitul Serghie Stragorodski. În 1931, nerecunoscînd decizia lui Stragorodski, trece sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. În 1935 se împacă în privat cu mitropolitul Antonie Hrapovițki, ceea ce a dus la anularea deciziilor BORuEx împotriva mitr. Evloghie, deși acesta nu a cerut acest lucru. În 1944 își declară în scris dorința de a fi reprimit în jurisdicția „patriarhiei Moscovei”, ceea s-a și întîmplat un an mai tîrziu.

    • Observatorul Ortodox

      Dar o sa fac un studiu mai amanuntit despre aceasta!

  2. Nu ma bag in istoria evolutieilor administrative, canonice, … a contrazicerilor, disputelor, confuziilor, invidiilor si chiar ratacirilor despre care pare ca se face vorbire la comentarii…
    Dar ce nu e in regula la textul articolului?
    Care ne este folosul “punerii la punct” dntre participantii la comentarii?
    Va rog sa ma lamuriti: in genul… asta e gresit/rau si bine este astalalta… sa aiba rost interventiile.
    Discutam persoanele sau cercetam mesajul – e bun sau nu?
    Eu cred ca e bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *