Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
August 18, 2018
O națiune fără patrioți moare, și de fapt asta și merită. În cele mai nenorocite timpuri din istorie, pe care sîntem blestemați să le trăim, patriotismul a devenit interzis. Ne este interzis de corectitudinea politică, ne este interzis de UE, ne este interzis de Alexandru Florian „holocaustologul” și de CNCD, cu acceptul prim-miniștrilor, care teoretic le sînt ierarhic superiori. Azi, e premier Vasilica – ce glumă proastă, cine este în fruntea guvernului român!
Dar o națiune, care în secole a dat atîția patrioți, atîția eroi, atîția martiri, nu poate fi subjugată în întregime de dușmanii adevărului și ai omenirii. Am auzit că în școli nu se mai predă istoria adevărată, am auzit că la cursurile de limba română sînt evitate poeziile patriotice, la posturile TV nici vorbă de așa ceva. Asta este o problemă reală, întrucît poezia patriotică a contat în timp enorm la dezvoltarea patriotismului românesc. Și atunci, încercînd să depășim acest foarte important obstacol, am strîns mai jos, pentru tinerii care nu au avut ocazia să afle aceste poezii minunate, coloana vertebrală a patriotismului, cîteva versuri din cîteva poezii.
Decebal către popor
de George Coșbuc
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
GEORGE COȘBUC – Lupta vieții
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
GEORGE COȘBUC – Noi vrem pămînt
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat –
Noi vrem pământ!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
VASILE MILITARU – Sub Tricolor
Neamul meu, – eu plâng şi scriu:
Dacă nu eşti mort, ci viu,
– Fă din Tricolor trei flăcări, iar tu, foc măreţ sub ele,
Suie-ţi flăcările sfinte până dincolo de stele,
Ca să nu le mai ajungă hoarda liftelor misele!…
Dacă nu poţi face astfel,
Neamul meu, – de mii de ori,
Mai curând să vrei sa mori,
Decât, rob, să vezi de-asupra-ţi cârpa steagurilor roşii
Şi s’auzi cum strănepoţii îşi vor blestema strămoşii!…
VASILE MILITARU – Bucură-te, Țară
Azi deci, fâlfâind drapele, cântă, Ţară fără pâine,
Şi, – cum cer ai tăi Arhangheli, – judecata s’o’ncepi mâine
Ori destinului tău mare fir de aur ştii să’i torci,
Ori întreaga ta grădină va fi cocină de porci!…
VASILE MILITARU – Eroilor
O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,
Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer,
Că voi prea mari aţi fost, prin jertfă, pe când urmaşii sunt prea mici,
Lăsând ca România-Mare s’ajungă Rai la venetici!
RADU GYR – Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
RADU GYR – Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cît inima în piept îţi cîntă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frîntă
cînd te ridici cu-n steag, mai sus ?
Înfrînt nu eşti atunci cînd sîngeri,
nici ochii cînd în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrîngeri,
sunt renunţările la vis.
Dacă un cititor a ajuns pînă la sfîrșit, se presupune că a fost interesat. Iar dacă versurile l-au interesat, se presupune că îl interesează poeziile în întregime. În acest caz, pentru ca aceștia să nu pierdă timpul căutîndu-le, găsesc cîteva zeci de poezii patriotice în culegerea de mai jos.
Preluat de pe http://www.justitiarul.ro/20372-2/ , iscălit de Dan Cristian IONESCU
