Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Decembrie 27, 2023
Iudeul nevrotic Andrei Cornea versus românul stapân pe sine Dan Culcer
Iudeul Andrei Cornea este invitat să părăsească spațiul cultural românesc!
Banda alogenilor de la Revista 22 îl denigrează pe filozoful Dan Culcer
Filozoful român Dan Culcer, militant pentru libertatea cuvântului, este luat în vizor de banda teroriștilor culturali de la Revista 22, printr-un articol scris de iudeul Andrei Cornea:
Antisemitismul, indiferent de versiune, nu trebuie admis în publicații care își spun democratice, iar denunțarea lui publică este, aș spune, o datorie nu doar culturală, dar și civică.
Descifrând expresia “antisemitismul” prin cheia “antisemitism = pro-românism” putem înțelege de ce niște străini cu nume românești, ca Andrei Cornea, ar avea interesul să denigreze personalități autentice românești ca Dan Culcer.
Andrei Cornea este literalmente fiul unui bolșevic. Similar cu antiromânul Alexandru Florian, care astăzi practică terorism cultural.
În februarie 1992, Revista 22 (pe atunci condusă de Gabriela Adameșteanu) publica, în trei numere consecutive, un lung articol al lui Norman Manea, „Culpa fericită”, dedicat lui Mircea Eliade. Articolul apăruse inițial în engleză în The New Republic, cu ocazia publicării unuia dintre volumele din Jurnalul lui Eliade. Textul, bine documentat, clar și scris cu stilistică academică, a creat destulă emoție în România culturală de atunci.
Le e frică de Mircea Eliade și de toate vârfurile generației interbelice. Acea generație a fost cea mai bună generație din istoria recentă a României și potențialul lor de influențare este încă enorm. Au ucis și torturat oamenii, dar nu au putut ucide ideile lor. Astăzi, aceste idei au renăscut, ca versurile lui Radu Gyr “Ne vom întoarce într-o zi”, duhul interbelic se manifestă în tinerii de azi.
Și asta îi sperie pe cei de aceeași etnie cu Andrei Cornea, îi scoate din minți!
Pentru întâia dată, publicul românesc mai larg era nevoit să ia la cunoștință faptul că Eliade (obiectul unui veritabil cult) nu numai că susținuse idei fasciste, legionare și antidemocratice în anii ’30‑’40, dar și – iar asta era probabil și mai grav – că nu și le schimbase nici decenii mai târziu, și că nu le privea deloc critic.
Alt lucru care îi deranjează enorm, care le dă palpitații și le stârnește panica este atunci când cineva spune adevărul și nu renunță, nu-și cere scuze și nu dă înapoi.
Chiar Monica Lovinescu s-a supărat atunci pe Norman Manea și pe revistă. Fără a contesta direct afirmațiile lui Manea, ea a considerat că publicarea articolului în România ar fi fost inoportună, atâta vreme cât nu s-a făcut procesul comunismului și cât timp nu s-a vorbit despre „colaboraționismul” cu regimul comunist al unor mari scriitori precum Sadoveanu, Ralea, Călinescu etc.
Au trecut peste trei decenii de atunci. Cunoașterea angajamentelor politice și ideologice ale intelectualilor români din anii ’30-’40 a progresat și s-a rafinat, fără a schimba ceva esențial față de judecățile din articolul lui Manea. Cred că mai ales publicarea integrală a Jurnalului lui Mihail Sebastian în 1996 a confirmat că pasiunile legionare și antidemocratice ale lui Eliade erau cât se poate de autentice și de puternice. Cazul Eliade mi s-a părut „închis”, cel puțin din acest unghi.
Ei bine, Dan Culcer, în revista Vatra, l-a redeschis, și încă într-o manieră dezgustătoare și antisemită. Articolul său „Succesul literar sau trocurile intracomunitare” (remarcat și criticat mai întâi de Nicolae Manolescu) pretinde mai întâi că intelectualii evreo-români, precum Norman Manea, Andrei Oișteanu, sau subsemnatul, n-ar trebui să încerce să demistifice miturile și valorile românilor. Cu alte cuvinte, suntem poftiți afară din cultura românească!
Andrei Cornea, ușa este acolo!
Sunteți poftiți afară din cultura românească și din România cât mai repede. Nu lăsați ușa să vă lovească în timp ce ieșiți.
Oricum nu sunteți oameni de cultură, sunteți teroriști ca părinții voștri bolșevici. Luați-vă otrăvurile, viciile și teroarea cu voi. Nu avem nevoie de acuzații false la adresa României, de minciuni și mistificări ale istoriei naționale. Suntem mulțumiți cu titani ca Mihai Eminescu, Nae Ionescu, Radu Gyr și avem contemporani ca Marius Ianuș, Dan Culcer, Miron Manega, stăm bine la capitolul cultură, am sta și mai bine dacă antiromâni ca și Cornea, Oișteanu, Katz și cei ca ei ne-ar lăsa de tot în pace!
Dar, nucleul textului susține o teorie nu prea nouă că Manea a devenit un autor de succes în America după ce a făcut „trocul” atacându-l pe Eliade. Și a făcut-o ca evreu – în manieră „intracomunitară”: Norman Manea „se lansa după emigrarea sa în cenzurarea și criticarea din perspectiva unor dogme evreiești a mișcării legionare…”. „…Această scriere a fost condiția lansării sale pe piața nobelizabililor…”.
Altfel spus, Manea nu și-a datorat reputația sa din America meritelor proprii scriitoricești, ci faptului că, fiind evreu, a uzat de legăturile sale cu alți evrei, care, știe Culcer, sunt dintre cele mai eficiente. În esență, scrie Dan Culcer, într-un limbaj care amintește de „Sfarmă-Piatră”, „singura sa șansă (a lui Manea) de a fi luat în seamă era să-și revendice apartenența la comunitatea mondial(istă) a jidovilor”.
RAUS!
Este evident că jidanii nu își merită reputația internațională pozitivă prin talentele si priceperea lor, ci prin condiția lor de membri ai “poporului ales”, beneficiind de rețelele de susținere ale cahalului, care îi finanțează și promovează mediatic.
Cazul lui Elie Wiesel este relevant în acest fel. Un hoț de identitate a scris o carte de ficțiune care a fost promovată intensiv, atât de bine încât a primit premiul nobel pentru literatură.
Exact cum scrie nemulțumitul Cornea, acest premiu a fost acordat pentru că Elie Wiesel a fost jidan și minciunile lui, scrise cu nerușinare, au format baza pe care s-a clădit puterea mitului holocaustic și a cenzurii aferente, gheșeftul acesta fiind folosit deopotrivă pentru extorcarea de bani de holocaust, cât și pentru justificarea oricăror acțiuni teroriste ale sioniștilor împotriva vecinilor lor și în interiorul societăților pe care le influențează.
Această carte specială a holocaustului a expirat deja, simpatia publică față de statul terorist Israel s-a consumat, iar percepția populară față de jidanii “autohtoni” este la un minim istoric.
Se întrunesc condițiile pentru ca ei să poată părăsi spațiul cultural și social al României și, de ce nu?, al Europei.
Tic, tac…
Redactorul-șef al revistei Vatra, Iulian Boldea, și-a cerut public scuze pentru faptul că acest articol abject a văzut lumina tiparului pe paginile revistei pe care o conduce și a pus totul pe seama unei grave erori.
Slab și sclav. Iulian Boldea ar fi trebuit să ia acuzația de antisemitism ca o medalie, să se mândrească public cu faptul că a găzduit texte polarizante, care pot începe o discuție serioasă despre problemele actuale ale României. Firește că această posibilitate deranjează anumite interese oculte.
Iulian Boldea ar fi putut fi un erou, o lumină, ca Marvin Calistrat Atudorei, dar a ales să fie o nevertebrată, ca Ioan Aurel-Pop, președintele Academiei Române care a anulat un eveniment cultural dedicat lui Nicolae Paulescu doar pentru că așa i-a ordonat Alexandru Florian prin telefon.
Așa să fie. Totuși încă nu înțelegem cum a fost posibilă eroarea la o revistă care apare pe hârtie o dată pe lună. De asemenea, nu știm care vor fi relațiile în viitor dintre revista Vatra și Dan Culcer, membru fondator al seriei noi. Poate că ne vom lămuri în numărul viitor – ne promite dl Boldea.
N-a fost nicio eroare, a fost un text valoros pe care cineva l-a considerat demn de a fi publicat. Dar fiindcă ați început să faceți kvetch, Boldea a dat înapoi și a inventat pretextul unei erori ca să nu trebuiască să apere poziția lui Eliade.
Într-o țară liberă, Dan Culcer ar fi medaliat
Nu voi merge până la a considera că, în atmosfera mondială actuală, unde fantoma antisemitismului a revenit sub diverse întruchipări, nu e chiar o întâmplare faptul că asemenea texte, precum cel al lui Dan Culcer, pot apărea în locuri unde nu te-ai aștepta.
Cred încă în buna-credință a redacției și refuz să văd oriunde conspirații. Un lucru e însă sigur: antisemitismul, indiferent de versiune, nu trebuie admis în publicații care își spun democratice, iar denunțarea lui publică de către criticii responsabili este, aș spune, o datorie nu doar culturală, dar și civică. Nepăsarea e o culpă și clară, și deloc „fericită”!
Dan Culcer, spadasinul Adevărului
Antisemitismul, înțeles prin cheia “antisemitism = pro-românism”, nu doar că trebuie admis în cât mai multe publicații, dar este nevoie de o politică de securitate coerentă și fermă în promovarea acestui tip de militantism pro-românesc, de expunere a puterii iudaice, de dezvăluire a minciunilor holocaustice, de învățare a efectelor negative generate de conviețuirea cu jidanii vreme de două veacuri, cu exemple din alte țări, totul pentru a spăla imaginea României și a reduce vulnerabilitățile la adresa siguranței naționale, generate de acuzații false și propagandă antiromânească.
Dan Culcer ar trebui să fie felicitat, medaliat și finanțat cu bani de la buget pentru a conduce o revistă cu adevărat românească, iar Revista 22 ar trebui desființată.
Sterie CIUMETTI
“personalități autentice românești” e deja PREA MULT!
Iudeo-marxiştii Andrei Cornea & band, de la GDS, l-au belit pe şeful lor Gabriel Liiceanu pentru că ar fi „iliberal“ şi anti-marxist.
Astfel, aripa cea mai „liberală“ (anti-naţională) de la GDS, reprezentată de Cornea şi Gabriel Andreescu, a făcut echipă în 2019 cu Liviu Antonesei şi cu alte figuri publice aparent neînregimentate ale aşa-zisei „societăţi civile, dar cere au o sorginte progresisto- soroşistă în ascensiunea lor, pentru a-l detrona pe Liiceanu, care se arăta oripilat de promovarea marxismului de către unii membri ai Grupului, în frunte chiar cu Cornea. Aşa că l-au detronat pe Liiceanu şi l-au pus pe iudeo-marxistul Andrei Cornea la şefia Grupului pentru Dialog Social. Apoi, din iulie 2023, şefia GDS i-a revenit marxist-userit cioloşistului Vlad Alexandrescu, nepotul criticului literar iudeu Tudor Vianu.
Liviu Antonesei este membru afiliat al GDS şi un puternic aliat al şefului iudeu al GDS, Andrei Cornea, în combaterea naţionalismului românesc, în timp ce grupul din jurul blogului lui Liviu Antonesei este, ca nucleu, tot unul unul GDS-ist, dar şi soroşist, o parte, şi israeliano-holocaustian, altă parte.
***
Liviu Antonesei, partizanul lui Andrei Cornea la GDS:
Afiliat la vedere la GDS şi prin Pen Club – o asociaţie de scriitori condusă de şefimea GDS -, Liviu Antonesei a intrat în război cu fostul şef al Grupului pentru Dialog Social, cu Gabriel Liiceanu, „luând partea evreilor din grup“, precum Ion Vianu şi Andrei Cornea, conflict în urma căruia Liiceanu a fost debarcat la începutul lui octombrie 2019, care, ca protest, a şi demisionat din GDS, criticând alegerea lui Andrei Cornea, un cripto-marxist şi fiu al comunistului evreu Paul Cornea, în funcția de nou președinte GDS, şi a ascensiunii fostului „disident“ Ion Vianu și a nepotului acestuia, Vlad Alexandrescu, deputat USR în 2016-2020 şi fost ministru al Culturii în guvernul Cioloş.
În timp ce Andrei Cornea este „evreu“ (iudeo-khazar) get-beget, Ion Vianu este după tată, fiind fiul criticului literar evreu Tudor Vianu.
„Unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării“, zicea Liiceanu, exemplificând că „În clipa de față avem în Grup [în GDS] chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca).“
Gabriel Liiceanu a mai acuzat de criptocomunism marxist noua orientare a Grupului şi în scrisoarea sa de părăsire a GDS, din 1 octombrie 2019 („Gabriel Liiceanu a demisionat din grupul pentru dialog social – scrisoare devastatoare“, pe g4media.ro), neînţelegând parcă că această otravă a stat de la început în vinele soroşisto-brucaniene ale GDS, fiind chiar înfiinţat cu odraslele activiştilor comunişti evrei din anii ’40-50, susţinuţi pe lângă Soroş (sponsorul de la început al GDS) de bătrânul bolşevic Silviu Brucan (Saul Bruckner).
Acuzând că „Grupul pentru Dialog Social și-a pierdut idealitatea“, Liiceanu exemplifica cum „Am mai declarat, cu ocazia unei discuții «distante» cu Ionel Vianu în marginea statuii de la Trier [oraşul german unde la începutul lui mai 2018 s-a plasat o uriaşă statuie din bronz a lui Karl Marx] că, dacă în ᾽89-᾽90 aș fi știut că urmează să intru într-un Grup în care mi se va explica cândva «importanța culturală» a lui Marx – adică a celui care a instilat în mentalul omenirii Ura Impersonală și necesitatea exterminării prin vini colective (ceea ce Lenin și urmașii lui de pretutindeni au pus în practică printr-o metodologie a crimei pe categorii umane) -, n-aș fi pus piciorul în GDS. Dacă nu mă înșală memoria, în același context, Andrei Cornea ne-a explicat că nu putem trece peste o personalitate de asemenea rang, care face parte din marea cultură a Europei. Eu sunt de acord că face, dar face din cultura crimei și a întemeierii ei ideologice.“
E firesc ca Andrei Cornea să aibă idei comuniste, căci şi mama sa, activista comunistă Irina Cornea, inginer cadru didactic a fost din 1949 prima șefă a organizației de bază a Partidului Comunist din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Mai puţin se ştie că tatăl lui Andrei Cornea, Paul Cornea, a fost membru U.T.C. din 1942, în ilegalitate, fiind deci unul din acei evrei comunişti fanatici care au instalat comunismul în România, apoi, după 1945 redactor ocazional la Scânteia şi, între 1948 şi 1954, secretar al C.C. al Uniunii Tineretului Muncitoresc (U.T.M. sau U.T.C. mai târziu, după ce în martie 1949, în sala Ateneului Român avusese loc făcătura de „Congres al organizaţiei revoluţionare unice a tineretului muncitor – UTM“); redactor responsabil al ziarului Tânărul Muncitor și șeful secției de Propagandă și Agitație a U.T.M. (în 1951), iar în paralel conferențiar la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic București (coleg de catedră cu Alexandra Sidorovoci, soția lui Brucan (alt fondator evreu al GDS), cea care a condamnat la moarte şi la închisoare grea marii ziariști români patrioţi în procesele sovietice de la instalarea comunistului în România.
*
Liviu Antonesei intrase în conflict cu Liiceanu din 2018, ruşinându-l public, apoi s-au dat în judecată. Deşi Antonesei nu făcuse decât să repete lucruri general cunoscute despre Liiceanu (cum că a primit cadou editura Humanitas de la puterea FSN-istă în 1990 şi că statul i-a şi scutit de datorii editura în două rânduri), acesta era practic un atac din interiorul GDS, din partea unui prieten al unor membri din conducerea Grupului, care sunt şi în conducerea PEN România, precum „rezistul“ clujean Radu Vancu sau Magda Cârneci, ale cărei nevricale de la şedinţele GDS îl enervau pe Gabriel Liiceanu.
Antonesei e un membru celebru al PEN România (o veche asociaţie recreată în 1990 de Ana Blandiana, cu mandat de la PEN International), care are aceeaşi adresă cu GDS, Calea Victoriei nr.120 din Bucureşti, deşi acolo nu mai este posibilă mai deloc vreo activitate de când tot spaţiul, inclusiv sălile de şedinţe ale Grupului, a fost acaparat de cârciuma Green Macondo, favorizată de Andrei Cornea, după cum acuza Liiceanu până să fie înlăturat.
PEN Club România este unul din „partenerii şi colaboratorii GDS“ asumaţi, alături de Freedom House, Expert Forum al soroşistului Sorin Ioniţă (cooptat şi în conducerea GDS), Centrul Român de Politici Europene (un pui al Fundaţiei Soros, finanţat de Fundația Soros România şi apoi de Open Society Institute etc.), ActiveWatch, Aspador-CH şi fundaţiile politice germane Konrad Adenauer Stiftung şi Hanns Seidel Stiftung.
Liviu Antonesei şi Ana Blandiana au fost foarte apropriaţi după 1990, nu numai prin clubul PEN, dar şi politic, în cadrul Alianţei Civice, girată de GDS, ei apărând şi în volume colective comune (2014) sau au fost promovaţi împreună peste hotare de către Institutul Cultural Român, precum la Târgul Internaţional de Carte de la Londra din 2015. De la început, de când a fost reînfiinţat de Blandiana, PEN România a fost o trambulină în străinătate a GDS-iştilor Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Gabriela Adameșteanu, Mircea Dinescu (membru fondator neactiv al GDS), Nicolae Manolescu (partizan al lui Gogu Rădulescu şi după 1989) ş.a., prezentaţi drept „cei mai angajați intelectuali și scriitori ai momentului“. Având adică, în prim-plan, şi gaşca de ’telectuali a KGB-istului anticeauşist Gogu Rădulescu (încetat din viaţă în 1991 la Căminul spital al Comunităţii Evreilor din Bucureşti, din Calea Griviţei, deşi nu era evreu, ci doar fusese căsătorit cu comunista evreică Dorina Rudich, decedată în 1982, când îi apăruse şi un volum postum de povestiri, „Ancora“, prefaţat de Ana Blandiana), un trădător al României în favoarea Israelului, conform generalului de Securitate Neagu Cosma (informaţie din cartea sa „Cupola: Din culisele Securităţii“, Bucureşti 1999; la rândul său, şi generalul SRI (r) Aurel Rogojan, fost şef în Securitate, spune despre acelaşi Gogu Rădulescu: „Stiam că el este iudaizat. A trăit cu o evreică. Tatăl lui era lăutar țigan și maică-sa era cântăreață rusoaică“, având rolul de la sovietici de a o manipula pe Elena Ceauşescu).
*
Până şi în răspunsul de despărţire de Liiceanu (în articolul „Andrei Cornea după demisia lui Gabriel Liiceanu din GDS“, pe g4media.ro), Andrei Cornea îi vobea acestuia tot în apărarea marxismului: „Poate că plecarea ta, deși nedorită, e cumva utilă: cei rămași vom deveni mai conștienți de «nucleul liberal» – cu toate modulațiile lui actuale – într-o lume amenințată de iliberalism cu toate modulațiile lui, inclusiv de o formă de fundamentalism, pentru care, iată, sună a erezie chiar și afirmația neutră că, în pofida a orice, Marx aparține „marii culturi a Europei“. Altfel spus, marxismul e mai apropiat de democraţia adevărată, reprezentată de el, de Andrei Cornea, în timp ce Liiceanu ar reprezenta autoritarismul iliberal sau democrația ghidată, parţială şi controlată, iliberalismul fiind prin definiţie o lipsă a „societăţii deschise“ a filozofului Karl Popper, concept preluat de George Soros de la Popper când a creat Fundația Open Society.
Când un gedesist (Andrei Cornea) îi spune unui alt gedesist (Liiceanu) că e iliberal e la fel de grav ca atunci când un creştin îi spune altuia că e păgân, mai ales că partenera americano-evreiască a GDS, Freedom House, stabileşte anual care state sunt democratice şi care sunt iliberale (anti-soroşista Ungaria fiind după ei „iliberală“, de exemplu).
„M-ai dat gata cu fraza aia cu «fantomele glorioase ale trecutului» care «bântuie» sala GDS… Să fie Brucan?“, îi mai zice Andrei Cornea lui Liiceanu, râzând de obsesia acestuia împotriva bolşevicilor marxişti cum a fost Silviu Brucan (Saul Bruckner), fondator al GDS neactiv (în aprilie 2019, în plină mâncătorie Cornea-Liiceanu, GDS comunica că „Silviu Brucan nu a fost niciodată membru GDS, el doar a semnat documentul prin care în ianuarie 1990 i-a fost acordată Grupului spre folosire clădirea în care funcționează și în prezent“, dar e clar şi din fotografiile epocii că bolşevicul Brucan-Bruckner, împreună cu George Soros, au fost naşii grei ai GDS).
Andrei Cornea îi mai reproşa înlăturarea din Grup şi a lui Mircea Dumitru, rectorul Universității București în 2011-2019, dar Liiceanu sugerase că Andrei Cornea l-a adus în GDS pe rector pentru ca acesta să-i prelungească contractul de muncă la Universitate lui Cornea şi după vârsta de pensionare („din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării“).
*
În 2019, Gabriel Andreescu, celebru membru fondator al GDS s-a raliat cu Liviu Antonesei pe Observator Cultural, în operaţiunea de dărâmare a „statuii“ lui Liiceanu şi astfel, în acelaşi an, cu „marxiştii“ gedesişti împotriva lui, la 20 septembrie 2019 locul lui Gabriel Liiceanu în fruntea Grupului pentru Dialog Social a fost luat de Andrei Cornea.
Ostilitatea internă faţă de Liiceanu făcea ca, încă din 26 martie 2019, GDS să fie reprezentat la Cotroceni, la preşedinţie, alături de „alţi reprezentanţi ai societăţii civile“ de către Andrei Cornea. Din 2014, când Iohannis venise la GDS pentru spijin public ca să devină preşedinte al României, Liiceanu arătase parcă un fel de răceală faţă de acesta.
***
Grupul Antonesei-GDS mânjeşte din răsputeri România:
Antonesei s-a împrietenit cu George Soros din 1990, de când magnatul evreu a venit la Bucureşti şi a înfiinţat Grupul pentru Dialog Social (GDS-ul) şi Fundaţia pentru o Societate Deschisă, iar în prezent principalul partener din Israel al lui Antonesei este editorul Adrian Grauenfels, din oraşul Rishon le Zion.
Grauenfels nu este doar editor la Wikipedia de limba română, unde fac postări foarte mulţi evrei, încât s-a ajuns ca „Holocaustul în România“ să fie definit, din excesul lor de „zel“ (de la zeloţii evrei fanatici), ca începând în 1937 (ro.wikipedia.Holocaustul in Romania), deşi cel general, din Europa, în care ar fi trebuit să se încadreze şi cel din România, orice ar însemna „Holocaust“, începe, cf. cărţilor istoriei oficiale şi Wikpediei în engleză, în 1941 (en.wikipedia.org/The_Holocaust). Autor de articole pentru români pe Wikipedia, Adrian Grauenfels este şi cel care a postat aici textul de susţinere a imaginii şi suferinţelor disidentului iudeu Gheorghe Ursu, în urma căreia fiul său tot încearcă să obţină milioane de euro de despăgubiri din România, reuşind într-o anumită măsură.
Grauenfels scoate şi „Jurnal Israelian“, unde îi publică şi pe Antonesei şi pe prietenii acestuia, dar e şi editor de volume de cărţi la editura sa israeliană SAGA (ca exemplu: „Editura Saga și muzeul SAGA vă invită pentru sfârșit de an 2021 la un omagiu poetului Liviu Antonesei“), tipărite adesea la Iaşi, în România, unde locuieşte Antonesei, dar vinde şi cărţi în format electronic, e-books. Contracost, editura israelianului oferă şi clienţilor români „servicii complete de editare, tehnoredactare, grafică, tipar (control în timpul procesului) în limbile: Română, Engleză, Franceză, Ebraică“.
Israelianul îl publică şi pe bunul prieten direct al dlui Dan Cristian Ionescu şi fost coleg al său la secretariatul „Partidului Socialist Liberal“ la începutul anilor 90, pe avocatul Adrian Vasiliu (membru al Consiliului Regal al casei de Hohenzollern – „Familia Regală a României“), care face şi traduceri în română pentru israelianul Grauenfels şi care l-a introdus din 2020 şi pe D. C. Ionescu pe blogul sorosistului Liviu Antonesei. (Avocat în revendicări imobiliare şi drepturi de la statul român, în mai 2006 avocatul A. Vasiliu susţinea într-un interviu la BBC drepturile de despăgubiri de la statul român a unor evrei Weissman, un neam din Statele Unite, Israel şi Franţa – bbc.co.uk/romanian/news/cedo).
„Prietenul“ Adrian Grauenfels a scos şi cartea „Crimele României fasciste față de poporul evreu“, de Moshe Granot, în „traducere și editare din limba engleză: Adrian Grauenfels, Editura Saga 2022“, postată de Grauenfels şi pe https://www.academia.edu.
Chiar şi Grauenfels condamnă România în prefaţa cărţii plină de fantezii lugubre şi de evidente minciuni la adresa românilor, vinovaţi în carte şi pentru a fi creştini. Astfel, când publicul (mai tânăr) israelian reacţionează la poveştile gogonate ale unui misterios Moni Greenberg, auto-declarat „supravieţuitor al Holocaustului“ (dar neidentificabil), că e un nonsens ca naţionaliştii românii să se fi purtat atât de rău cu evreii (evreice înjunghiate în sâni cu burghie, evrei dezbrăcaţi pentru a li se lovi organele genitale de legionarii, spintecări de vii ale evreilor etc.), dacă voiau doar „expulzarea evreilor din patria română“, complicându-se cu strămutările interne şi execuţiile prin torturi infernale, Greenberg răspunde că românii făceau asemenea răutăţi pentru că sunt creştini, adăugând: „Și acesta este un lucru important de știut, în Noul Testament evreii sunt acuzați că l-au implorat pe guvernatorul roman Pontius Pilat să îl răstignească pe Iisus“ şi, de aceea românii îl privesc pe evreu ca pe un anti Crist şi diavol.
Tot de aceea, zice Greenberg în cartea editorului israelian din grupul lui Liviu Antonesei, „soldații români i-au tratat pe evrei ca pe niște suboameni, ca pe ceva mai rău decât câinii, ca și cum ar fi meritat atrocitățile prevăzute de lege“ (la pagina 17 din cartea editată de Grauenfels, partenerul israelian principal al lui Antonesei).
Dar nici o lege românească nu a prevăzut „atrocităţi“ împotriva evreilor, ceea ce demonstrează cât de decăzuţi moral şi de dedaţi desfrâului minciunii sunt unii israelieni.
Din grupul din jurul blogului lui Antonesei, face parte şi duşmanul naţionalismului românesc, William Totok, cu multiple promovări pe blog privind vinovăţia românilor de Holocaust, cum a făcut parte până la moartea sa şi politologul „româno-israelian“ Michael Shafir, alt acuzator pătimaş al românilor până la moartea sa din noiembrie 2022.
***
Antonesei şi-a unit destinul cu al lui Soros, în 1990, în Bucureşti, pe Calea Victoriei, în spaţiul primit de Sandra Pralong de la Mircea Dinescu pentru Fundaţia Soros din micul palat «Casa Vernescu», care era în folosinţa Uniunii Scriitorilor, unde devenise Dinescu şef prin „revoluţie“. Soros venise la Bucureşti la începutul lui ianuarie şi în februarie 1990, participând la crearea fundaţiei sale „pentru o Societate Deschisă“, ca şi a Grupului pentru Dialog Social (GDS), care erau astfel asociaţii surori. Venise şi făcuse o şedinţă şi al Intercontinental. „Pentru a fi independenţi de GDS, ne-am mutat în ceea ce este azi Casa Vernescu“, îşi aminteşte Sandra Pralong într-o carte a sa.
„Întîmplarea face – zice Liviu Antonesei – să fi fost de trei ori în prezența sa [a lui George Soros], la întîlnirile sale cu grupuri de civici, ca să spun așa. Era în mod clar foarte inteligent și informat, cu umor, plin de farmec. Nu trebuia să joace rolul marelui bogătaș, pentru că și era, nici pe cel al omului generos, pentru că era deja și asta. Prima dată, era la sediul Fundației pentru o Societate Deschisă din București. Venise cu avionul și încă nu ajunsese la hotel. Trebuia să se întîlnească cu Iliescu, pe atunci președinte. După vreo jumătate de oră de schimbat impresii, ne-a rugat relaxat să ne întoarcem toți cu spatele, ca să se schimbe. Ceea ce s-a și întîmplat și a plecat grăbit spre mașina care l-a dus la întîlnirea cu pricina. Altădată a dat un dineu la Intercontinental pentru vreo 20 – 25 de «civici»! din toată țara, un dineu de lucru…. Urmărea cu atenție ce spunea fiecare, punea întrebări, mai degrabă unii dintre oaspeți o făceau pe deștepții, el nu. Dacă mi-a plăcut? Da, mi-a plăcut foarte mult. Este unul din cei mai interesanți oameni pe care s-a întîmplat să-i întîlnesc. Și am cunoscut cîteva personaje importante de la noi și din lumea largă. De cînd pare dușmănit de toată lumea, de la Trump la Viktor Orban și alde Dragnea, parcă îmi este și mai simpatic!…
…aș putea face o listă enormă cu lucrurile bune pe care le-a făcut Soros aici şi aiurea. Din banii lui, nu din bugetele de stat sau din căutarea de donaţii… Ştiu multe, am fost în cîteva boarduri… Eu n-am primit, dar am distribuit, ca membru al unor board-uri destui bani pentru cauze bune…“
George Soros, însă, ce nu spune Liviu Antonesei, a dat întotdeuna bani numai ca să se „legitimeze“ ca filantrop, dar a urmărit mereu scopuri politice, de fapt, şi, prin influenţă politică, a câştigat şi mai mult, „filantropia“ lui dovedindu-se astfel o investiţie.
Neavând cum să se facă că nu ştie şi despre manevrele banditeşti ale lui Soros prin întreaga lume; Liviu Antonesei concluziona în postări ulterioare, peste doi ani: „Sigur că George Soros, ca orice multimiliardar, de altfel, este un personaj controversat, deși în ce mă privește, socotesc prezența sa în viața lumii una majoritar pozitivă“; „Din cîte am apucat să cunosc, are geniu la afaceri. Că foarte multe miliarde s-au întors la popor, cu atît mai bine. Ce e amuzant însă este că are parte de diabolizare peste tot, din Ungaria natală în România… Bănuiesc că situația îl amuză copios și la cei 90 de ani! Cît despre sanctificare… Din ce știu eu e agnostic, dacă nu chiar liber-cugetător!“
***
Antonesei şi Andrei Cornea împotriva naţionalismului, ca soroşisti GDS-işti:
După alegerile parlamentare de la finele anului 2020, guvernarea avusese deschiderea să poarte un dialog politic şi cu noua formaţiune naţionalistă parlamentară AUR, când încă AUR o avea în componenţă şi pe senatoarea Diana Şoşoacă şi nu avea alte „păcate“ decât că ar fi naţionalist sau cam legionar, adică „fascist“/extremist, după cum interpretau gedesiştii sorosişti.
Aşa că, imediat, au sărit în sus, opăriţi, „intelectualii de dreapta“ ai GDS (neo-marxişti, de fapt), în frunte cu evreul Andrei Cornea şi prietenul său Liviu Antonesei, printr-o scrisoare larg mediatizată în care îşi trâmbiţau „îngrijorarea cu privire la deschiderea către dialog arătată de membri marcanți ai partidelor din coaliția de guvernare către conducerea unui partid recent intrat în Parlamentul României, AUR… o formațiune politică ce s-a dovedit a fi, în scurta sa existență pe scena publică românească, purtătoarea unui conglomerat ideologic nociv, de factură extremistă“.
Între sub-semnatarii obişnuiţi ai petiţiilor anti-naţionaliste ale şefului GeDeSe-ist Andrei Cornea apar, după Liviu Antonesei, mulţi evrei sau alţi sorosişti notorii, precum următorii, care au protestat în iulie 2021 împotriva omagierii de către Academia Română a profesorului Nicolae Paulescu, Antonesei fiind chiar în capul listei de protestatari anti-Paulescu („Intelectuali români protestează împotriva omagierii profesorului Paulescu“):
Michael Cernea („evreu supraviețuitor al Pogromului de la Iaşi“), Iurii Chişinevski (descendentul comunistului evreu Iosif Chișinevschi, născut Jakob Roitman, ideologul terorii comuniste în anii 50 și „mâna dreaptă a Moscovei“ sovietice), Vera Cîmpeanu (fiica fondatorului evreu al GDS Pavel Câmpeanu, fost spion american, în timp ce ea a lucrat de la început, ca director executiv de programe, la Open Society a lui Soros, la Bucureşti, cu Sandra Pralong), Alexandru Florian (şeful evreu al institutului Wiesel, ce incriminează România de Holocaust), Manole Iosiper (un mare şef evreu al masoneriei române actuale, Marea Lojă Naţională din România), Werner Kremm (germanist din AktionsGruppe al anilor 70), Norman Manea (scriitor evreu, stabilit „în exil“ în SUA), Cristian Pârvulescu (activist „civic“ soroşist gedesit de top), clujeanca Maria Roth, holocausticul Liviu Rotman, politologul „româno-israelian“ Michael Shafir sau William Totok, un vânător de naţionalişti români şi membru al comisiei Wiesel, de condamnare a României de Holocaust etc.
De mulţi dintre aceştia nu am fi auzit niciodată ca merit al vreunei valori personale a lor, dacă nu erau înscrişi în armata de soldă străină a antiromânismului.
Iar în vârful acestei liste de semnături (publicată de RFI Romania în 27 iulie 2021, http://www.rfi.ro) stă, deci, Liviu Antonesei, care l-a atras pe blocul său şi pe „eroul, patriotul şi revoluţionarul“ Dan Cristian Ionescu, devenit şi el din 2021, prin articole strecurate în media naţionalistă, un elogiator al lui Soros sau un vânător de antisemitism şi, cum zice dl Ionescu, de „securişti antisemiţi“ sau „de pretinşi patrioţi care… au legături cu serviciile de informaţii“ şi „întreţin antisemitismul“.
În lista de semnături pentru izolarea partidului AUR ca „extremist“ – „prin acordul partidelor care formează coaliția de guvernare, dialogul cu AUR să înceteze imediat“ -, transmisă de Liviu Antonesei spre mediatizare în 7 februarie 2021 către platforma Alinei Mungiu Pippidi (https://www.romaniacurata.ro/scrisoare-deschisa-liderilor-coalitiei-de-guvernare/), apar şi alţi asemenea actori, precum liberalul evreu Radu F. Alexandru, vânătorul de securişti Mădălin Hodor (văzut o vreme la GDS ca un viitor şef al grupului, ca alternativă la Andrei Cornea), anarhistul soroşist Claudiu Crăciun sau Alfred Bulai, aflat în relaţie cu fundaţia Soros în 1997 şi apoi, câţiva ani, cu Banca Mondială.
Peste 3 zile de la protestul anti-AUR al progresiştilor neo-marxişti, pe 10 februarie 2021 senatoarea Şoşoacă a fost exclusă din grupul parlamentar al partidului AUR, ca şi când ea ar fi fost vinovată de orientarea „extremistă“, „radical-populistă“ şi „vehiculând teme fundamentaliste și naționaliste, cu revizitarea teoriilor conspiraționiste, anti-globaliste“, cum acuzau soroşist progresiştii gedesişti în scrisoarea lor. Avea să urmeze mai târziu şi dezicerea AUR de către Călin Georgescu, „vinovat“ din punctul de vedere al aceloraşi moftangii cu pretenţii de elite, pentru că a afirmat că Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu sunt eroi prin care „a trăit istoria națională, prin ei vorbește și a vorbit istoria națională și nu prin lachei de serviciu ai puterilor globaliste care astăzi conduc România vremelnic“, ceea ce sorosist-gedesiştii acuzau în aceeaşi scrisoare că „persoana propusă de AUR drept candidat la funcția de prim-ministru se proclamă deschis drept un înflăcărat admirator al unor figuri de tristă amintire din trecutul negru al României“.
*
Înainte de dărâmarea lui Liiceanu din fruntea GDS, Liviu Antonesei fusese deasemenea cap de listă şi iniţiator al unor scrisori publice „antilegionare“, dar fără gedesişti, ci numai cu evreii holocaustici & friends. Aşa este cazul protestului său din 2016 împotriva numirii Oanei Stănciulescu în Consiliul de Administraţie al Televiziunii Române din partea PNL, pe care o acuzau că l-ar considera un „reper moral“ pe marele poet naţional Radu Gyr, iar acesta a fost legionar, fiind vinovată şi că ar fi fost împotriva „Legii antilegionare“, care interzice valoroşi aomeni de cultură români („Protest împotriva desemnării Oanei Stănciulescu ca membră în Consiliul de Administraţie TVR“ – https://www.observatorcultural.ro/articol/protest-impotriva-desemnarii-oanei-stanciulescu-ca-membra-consiliul-de-administratie-televiziunii-romane/)
Multumim pentru demascarea unor cozi de topor care doresc sa curete literatura si cultura romana de nationalistii/legionarii romani.
Daca d-l Sterie Ciumetti reuseste sa dea afara (sau ii face sa plece) o parte din capusele cu urechi mari si nasul coroiat sa nu uite sa trimita si HDD-ul strecurat ca un virus in diverse ziare si site-uri.
Andrei Cornea ţinea musai să îl bage la închisoare pe dl colonel Vasile Zărnescu, ca „negaţionist“ al „Holocaustului evreilor“:
Din anul 2017 Andrei Cornea putea să fie pensionat ca prof universitar, căci împlinise vârsta de 65 de ani. Dar el a continuat să ocupe catedra de Studii Europene a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti. Am văzut că Liiceanu sugera că Andrei Cornea l-a adus special între membri GDS pe rectorul Universității București, Mircea Dumitru, „de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării“ (G. Liiceanu).
Iar, la Universitate, Andrei Cornea conduce şi „masterele“ de la Centrul de Studii Ebraice „Goldstein Goren“, care figurează şi drept catedră alipită de Facultatea de Litere, unde formal se predă filologia, cultura şi civilizaţia iudaice, dar, în realitate (cu complicitatea conducerii Universităţii?), se formează filo-sionişti şi vânători de „antisemitism“ şi „negaţionism“, în cadrul disciplinei „Antisemitism şi Orientalism. Extremism religos“, unde însă se excede tema şi materia, predându-se vânarea „atisemiţilor“ contemporani (cursanţii având ca bibliografie Hannah Arendt, „Antisemitism. The Origins of Totalitarianism“; K.L. Marcus, „The Definition of Antisemitism“ ş.a.m.d.).
Ghid didactic le este lectora Felicia Waldman, o fană a magiei evreieşti cabaliste, membră B’nai B’rith Europe şi şefă a secţiei române a „Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului“, care e profesor şi la Universitatea din Haifa – Israel şi la Institutul Diplomatic Român (din ograda lui Bogdan Aurescu, la MAE), dar coordonatorul şef este Andrei Cornea şi apar aici şi mulţi alţi profesori evrei invitaţi, precum Liviu Rotman sau Adnrei Oişteanu (Oigenstein).
Centrul ebraic de la Universitatea Bucureşti este o creaţie a fundaţiei israeliene cu aspiraţii globale „Goldstein Goren“, după numele unui bancher şi afacerist evreu originar din România, care a fondat Palestine British Bank, iar baza fundaţiei a stabilit-o la Universitatea Tel Aviv, unde funcţionează „The Goldstein-Goren Diaspora Research Center“, fundaţia având în centru activităţilor ei cultura Holocaustului la Lugano, Tel-Aviv, Ierusalem, Milano, Bucureşti şi New-York.
Iar masteranzii români ai lui Andrei Cornea primesc burse (bani) de la statul Israel, „dar şi la alte burse acordate direct de instituţii de specialitate din SUA, Germania, Israel, Suedia etc.“.
Deşi unii devin nişte marionete ale coordonatorilor lor, masteranzii români ai centrului „Goldstein Goren“ sunt momiţi cu promisiunea că, după absolvire, vor beneficia de poziţii şi avantaje, cum ar fi că vor deveni cadre academice; cercetători la institute de specialitate din România, Israel şi alte ţări; diplomaţi; angajaţi ai unor institute culturale (Institutul Cultural Român de la Tel Aviv); experţi guvernamentali; jurnalişti sau specialişti în cadrul unor organizaţii non-guvernamentale din ţară şi din străinătate.
Una dintre aceste marionete, masterand al lui Andrei Cornea la „Goldstein Goren“ este Ileana Moroianu. Ea este stomatolog (dentistă) şi are 54 de ani, fiind născută în 1969.
Această absolventă de iudaism-sionism a lui Andrei Cornea, a debutat în 14 septembrie 2022 la revista „22“ a GDS-ului (condus atunci tot de Andrei Cornea), cu articolul „Justitia română, timidă cu extremismul“ (https://revista22.ro/actualitate-interna/justitia-romana-timida-cu-extremismul), în care se arăta foarte revoltată că dl Vasile Zărnescu, judecat pentru negarea Holocaustului, nu o fost băgat la închisoare şi „a scăpat doar cu un avertisment din partea instanței“.
„Rămân cu gura căscată – zicea Moroianca, marioneta lui Cornea de la GDS -. Cazul Zărnescu a fost subiectul unui proiect la care am lucrat alături de alți colegi pentru unul din examenele sesiunii din iarnă din cadrul Masteratului de Cultură și Civilizație Ebraică de la Facultatea de Litere a Universității București, așadar cunoșteam foarte bine cazul… mi-am amintit de proiectul meu de la examenul de metodologie. La care am lucrat cu o senzație permanentă de rău aproape fizic“.
Apoi condamnă, după Justiţia română, şi media română: „din cele 34 de articole centralizate [privind procesul şi sentinţa în cazul colonelului Zărnescu], jumătate îi sunt favorabile lui Zărnescu. Și aici vorbim numai de bloguri și publicații (majoritatea online) cu caracter antisemit. Nu discutăm despre reacțiile din social media care sunt într-o proporție covârșitoare în favoarea lui Zărnescu. De altfel, asta este ceea ce mă uimește și acum. Social media din acea zonă a societății civile preocupate de derapajele puterii nu a scos un cuvânt pe această temă.“
Şi dă-i şi tună şi fulgeră tot aşa împotriva Justiţiei şi a presei, în spatele ei stând laş Andrei Cornea (v. articolul «Revista 22 defăimează Justiţia română pentru sentinţa în cazul Vasile Zărnescu şi denigrează ”site-ul-extremist“ Incorect Politic» la https://www.incorectpolitic.com/antiromanca-ileana-moroianu-si-masteratele-de-la-goldstein-goren-din-bucuresti/).
Ceea ce nu poate înţelege Moroianca – pe numele ei „adevărat“ Andrei Cornea, ca autor moral al articolului -, este faptul că o societate civilă adevărată nu poate înghiţi cu uşurinţă interzicerea gândirii critice şi a libertăţii de exprimare. Asta ţinea de regimurile totalitare marxiste ale înaintaşilor lui Cornea şi a echipei lui de la GDS. Chiar şi gedesista Andreea Pora, care conduce direct revista 22, a permis la articolul Moroiancei comentariul: „Menirea justiției Nu este cu siguranță aceea de a băga oameni în pușcărie pentru opinii personale“. Mie nu mi-a permis însă un comentariu critic în care îl arătam pe Cornea ca autor moral al lucrăturii maculatorii.