Israelul, ordonator şi beneficiar din umbră al înstrăinării marii termocentrale româneşti Mintia!

Cornel-Dan Niculae
Incorect Politic
Aprilie 28, 2023

Israelul, ordonator şi beneficiar din umbră al înstrăinării marii termocentrale româneşti Mintia!

-~-

Kurzii, care au luat pe mai nimic termocentrala românească Mintia, o afacere de miliarde, sunt „aliaţii strategici“ ai americanilor şi ai Israelului în Orientul Apropiat

(un articol de Cornel-Dan NICULAE)

Promisiunile ministrului Virgil Popescu in Israel

Fiind în Israel în 10-13 aprilie 2022, într-o „vizită de lucru“, ministrul Virgil Popescu, s-a ocupat de „întărirea relaţiilor bilaterale dintre România şi Israel, în mod special în domeniul energiei“, luându-i cu el şi pe Aristotel Jude şi Răzvan Popescu, directori ai Romgaz. Cum reiese din declaraţiile lui V. Popescu, România va cumpăra gaze de la grupul Delek (Energy & Israel Fuel Corporation), care exploatează abuziv zăcămintele de gaz din teritoriile palestineine, ca şi, cu începere din 2020, şi zăcămintele offshore de gaz din Mediterana, zona levantină şi cipriotă,.

Israeliana Delek Group a vrut să ia în 2019 şi zăcământul din Marea Neagră, zona Neptun Deep, direct de la Exxon. Cum Neptun Deep a ajuns însă de la Exxon la Romgaz şi OMV, Delek ar vrea să intre prin români în zăcământul marin de 4 miliarde de euro.

La întâlnirea sa de la Tel Aviv cu ministra evreică a Energiei, Karine Elharrar, aceasta i-a spus lui Popescu că „Israelul este hotărât să sprijine Europa în efortul de a-şi reduce dependenţa de gazul rusesc“, iar el i-a transmis că asta vrea şi România („Virgil Popescu: i-am transmis ministrului Energiei din Israel că România e interesată de diversificarea surselor şi a rutelor de aprovizionare a gazelor naturale“)[1].

Popescu a mai declarat atunci, în Israel, că România va elimina folosirea cărbunelui până în 2032 şi va folosi gazul în loc, ceea ce reprezintă şi „un mare potenţial de cooperare între România şi Israel“[2].

În acelaşi timp în care ministrul Popescu se afla în Israel, în România era închisă şi scoasă la vânzare a treia centrală electrică pe combustibil termic ca mărime, termocentrala Mintia, cu condiţia ca noul proprietar să o transforme astfel încât să nu mai consume cărbune (care totuşi există din belşug în România, dar a cărui exploatare a fost oprită de guvern), ci gazul metan, care în prezent este insuficient din producţia internă.

Mintia s-a dat kurzilor, parteneri ai americanilor şi israelienilor

S-a spus despre cei care au primit Mintia că sunt arabi irakieni, dar, indiferent cu ce cetăţenie s-au înregistrat, sunt de fapt kurzi din provincia „Kurdistan Regional Government of Iraq“, un protectorat american şi israelian, în care a apărut şi s-a dezvoltat economic, din 2006, kurdul Ahmad Ismail Saleh, patronul companiei care a primit Mintia.

Ultimul şef cunoscut al ultra secretei organizaţii Le Cercle, care reuneşte sub o cupolă conspirativă serviciile secrete occidentale şi afiliate acestora (România a fost integrată în 1995), este kurdul britanic Nadhim Zahawi, original tot din Irak, care până în februarie 2023 a fost şi preşedintele Partidului Conservator din Marea Britanie.

La invadarea Irakului de către americani, în 2003, kurzii au fost aliaţii acestora împotriva irakienilor fideli preşedintelui lor, Saddam Hussein, care a fost executat în 2006, iar primul nou preşedinte al Irakului de după ocupaţia directă americană a fost impus un kurd, Jalal Talabani, tot kurd fiind şi preşedintele Irakului la vremea înstrăinării Mintia, Barham Saleh (ortografiat şi Salih, în funcţie din octombrie 2018 până în 17 octombrie 2022), având un nume de familie identic cu al celui care a luat Mintia de la români, Ahmad Ismail Saleh, acesta din urmă fiind binecunoscut şi ca unul din „marii afacerişti kurzi“ („major kurdish businessman“).

Saleh asigură prin compania lui, în prezent, 95% din electricitatea pentru capitala irakiană Bagdad, dar şi-a început afacerea odată cu „reconstrucţia“ americană a Irakului, în 2006, construind, cu ajutorul unei finanţări externe, prima centrală electrică în chiar oraşul său natal, Erbilul, capitala Kurdistanului irakian. Înainte de a produce el energie, Erbilul „trăia în întuneric total și nu avea energie electrică mai mult de o oră maxim două ore pe zi“, după cum zice pe site-ul companiei lui (Story of Success, la About Us, pe www.massgroupholding.com/English/)[³]

Oricum, ocupaţia americană a făcut ca 55% din toate investițiile din Irak să aibă loc în acest Kurdistan, o regiune foarte mică faţă de restul tării, dar foarte fidelă. „Noi am obținut finanţări prin împrumuturi de la bănci internaționale pentru a investi în țară“ spune dl. Saleh (noul patron din România) despre epoca de după 2006.

De operaţiunile dezvoltării regiunii s-a ocupat celebra USAID (United States Agency for International Development), agenţie a SUA parteneră a CIA. Mossadul şi Israelul (inclusiv prin IsrAID) erau deja acolo de zeci de ani, ca susţinători, îndrumători şi controlori, cum vom vedea.

În acelaşi timp, după ocupaţia americană a Irakului, kurzii au devenit, în mod ilogic şi nefiresc, minoritatea adusă să conducă ţara, şi în prezent fiind „ales“ prin „sufragii indirecte“, nu de către popor, tot un preşedinte kurd, Abdul Latif Rashid, care i-a urmat în funcţie lui Barham Saleh din octombrie 2022, fiind blocată de către sistemul instalat de SUA orice candidatură a unui etnic irakian (în 2022, Curtea Supremă i-a blocat candidatura irakianului Hoshyar Zebari, astfel că pentru conducerea Irakului au putut „candida“ doar doi kurzi, Rashid şi Barham Saleh)[4].

Jocul ambasadei SUA

David Muniz, reprezentantul SUA în România din ianuarie 2021 până în februarie 2023, care s-a dus la nunta fiicei ministrului Energiei Virgil Popescu imediat după înstrăinarea Mintiei, a avut în răspundere în trecut la Casa Albă şi relaţia specială a SUA cu kurzii, pe care SUA îi foloseşte în lupta cu „teroriştii“ Statul Islamic (ISIS, Daesh), iar Israelul îi foloseşte împotriva Siriei şi Iranului şi pentru a destabiliza ţările arabe din Orientul Apropiat. Virgil Popescu e cel care a înstrăinat de fapt Mintia, angajându-l pe lichidatorul Emil Gros, un personaj controversat apropiat de PNL.

Prezenţa şefului ambasadei americane, David Muniz, la nunta fiicei ministrului Energiei, Virgil Popescu, în 3 septembrie 2022 (într-o sâmbătă seara, pe malul lacului Cernica [[5]]) , are o mare semnificaţie: „Hoţul“ de Popescu se bucura de protecţia sa, acţiunile sale au acordul ambasadei SUA, iar DNA-ul nu ar trebui să le verifice. Muniz nu a mai fost niciodată în România la un asemenea eveniment, la nimeni, iar prietenia afişată public dintre reprezentantul SUA la Bucureşti şi ministrul Popescu, cel care a orchestrat predarea termocentralei electrice Mintia către un SRL deţinut de kurdul Saleh (nu de bogata sa companie), denotă că Muniz, respectiv ambasada SUA, îi acoperea, aproba şi foarte probabil îi şi comanda faptele lui Virgil Popescu.

David Muniz nu a fost străin nici el de promovarea intereselor kurzilor de către Casa Albă, căci lucrează de peste 20 de ani în Departamentul de Stat al SUA.

Înainte de sosirea în iulie 2020 la București, Muniz a fost adjunctul interimar al Asistentului Secretarului de Stat SUA pentru Afaceri Regionale și Multilaterale, în cadrul Biroului pentru contraterorism, unde a deținut și funcția de director al Oficiului de afaceri regionale pentru Asia Centrală, de Sud și Orientul Apropiat, adică David Munitz funcţiona în zona administrării alianţei SUA cu kurzii şi Kurdistanul irakian.

Ca şi Israelul, şi Kurdistanul e chiar în Orientul Apropiat, regiune fierbinte pe care o avea în răspunderea sa David Muniz în cabinetul de la Casa Albă, iar, sub orice ipostază, kurzii tot au de a face cu terorismul (cu care se ocupa Biroul în care a fost Muniz director), căci au fost mai întâi terorişti, prin PKK, apoi aliaţi ai SUA şi ai Israelului, prin YPG, şi astfel ţinte ale noilor „terorişti“, organizaţia Statul Islamic (ISIS).

Statul român a lichidat Mintia, nu a privatizat-o

Lichidarea unei întreprinderi economice ocoleşte obligaţiile legale şi minimile prevederi asiguratorii din Legea privatizării Legea Privatizării (OG 88/1997 actualizată), cum ar fi controlul controlul post-privatizare.

Complexul Energetic Hunedoara – în numele căruia Gros, lichidatorul liberarilor, a vândut activele termocentralei Mintia – a fost trecut în insolvență chiar de către cei care au produs acest dezastru, statul, cel mai mare creditor, prin Administrația Fondului pentru Mediu, cu o creanță în sumă de 3 miliarde lei vechi. La masa credală („masa vulturilor“) s-a înscris deci şi Ministerul Finanțelor (statul). „Și pentru că statul are în fruntea acestor instituții șefi proveniți din zona PNL, putem conchide că soarta Complexului Energetic Hunedoara este acum la mâna acestora. Că intențiile acestora nu sunt deloc bune și că prin insolvența Complexului Energetic Hunedoara nu se urmărește altceva decât falimentul, dezmebrarea și vinderea acestui combinat la fier vechi reiese și din numirea lichidatorului Emil Gros în calitate de administrator judiciar, un practician de numele căruia se leagă foarte multe falimente cu dedicație“, se arăta într-un articol din mai 2021 al ziarului local „Liga Dreptăţii“.

Dacă cumpărătorul kurd încalcă contractul de vânzare-cumparare a termocentralei ca activ (căci nu s-a vândut ca societate comercială), unde ar fi fost trecute unele obligaţii pentru cumpărătorul irakian de a reporni-o, zice Virgil Popescu (deşi nimeni nu a văzut contractul privat încheiat de lichidatorul Emil Gros cu kurzii), cine îl trage la răspundere? Statul român nu are nici o calitate în contract, deşi ministrul Virgil Popescu s-a întâlnit cu irakienii şi cu nişte sud-coreeni (prietenei şi ei cu americanii, dar care s-au retras foarte misterios după ce li s-a cerut ceva, probabil şpagă).

Ne bazăm că îl va trage lichidatorul Emil Gros la răspundere pe irakian? Acesta, Gros, nu are nici un interes să-şi mai piardă timpul, căci el, entitate particulară, nu de stat, are treabă cu lichidările non-stop, să-şi mai tragă alte zeci sau doar milioane de euro, cum scoate (legal) numai din vânzarea câte unei bucăţele din trupul Complexului Energetic Hunedoara, între care şi Mintia (din vânzarea Mintia câştigul oficial, legal, al lichidatorului Emil Gros ar fi de doar 2,7 milioane de dolari, cum a declarat acesta).

Kurdul a cumpărat Mintia printr-un SRL înfiinţat în România, nu prin compania sa existentă din 2006, bine capitalizată şi dotată cu valoroase active. Cumpărătoarea Mintia este, astfel, societatea cu răspundere limitată, înfiinţată la 21 martie 2022 cu adresa de sediu social în Bucureşti, în ambasada Tunisiei (strada Clucerului nr.50), cu numele „Mass Global Energy Rom S.R.L.“ ( CUI 45832234), nume doar inspirat din cel al realei companii a lui Saleh, dar cu conturi aproape goale iniţial (fără venituri reale / fără profit) și fără patrimoniu, altul decât, ulterior, chiar activele de la Mintia.

Între asociaţii-acţionari nu e şi „compania mamă“, ci doar nişte ştrăini persoane fizice, şi, oricum, fiind societate cu răspundere penală, în caz de faliment sau acţionare în judecată nu atrage răspundere proprietarilor (decât, în anumite situaţii, dacă ar fi vorba de fapte penale, greu de dovedit, adesea).

Pe acest SRL fără valoare l-ar da în judecată Emil Gros, lichidatorul privat al ministrului Virgil Popescu, sau chiar ministerul (dar e parte în contract?), dacă ar vinde mai departe utilajele şi dotările de peste 150 milioane euro, fără să repornească pe gaze termocentrala Mintia?

Cel mai probabil românii nu ar mai câştiga sau recupera nimic.

Iar lichidatorul Emil Gros apare prin presă ca sforar, dar cu intrări la Minister şi la autorităţile liberale. Presa a mai sesizat public DNA, din aprilie 2021, privind „Gruparea Mafiotă Gros“, dar DNA nu a avut vreo reacţie („În atenţia DNA: gruparea mafiotă Gros loveşte şi la Olt“ [[6]]).

Ziarul oltean „Liga Dreptăţii“ a făcut multe dezvăluiri despre Gros, sesizând şi el DNA, dar articolele au fost majoritatea şterse. Oricum, se ştie de mult, fără ca DNA să intervină, despre lichidările aranjate de societăţi comerciale şi combinate de către Gros

Aflăm din ZiuaNews („Studiu de caz: Din culisele insolventei sau cum să dai ţeapă aproape legal“ [[7]]) şi din alte părţi că Emil Gros se știe că este omul fostului liberal Bogdan Olteanu (trimis la pușcărie pentru trafic de influență și mită în Dosarul numirii Guvernatorului Deltei Dunării) și al unui șmecher din domeniul societăților de profil (de insolvență), Andrei Cionca, cercetat de DIICOT pentru crearea unui grup organizat în vederea însușirii ilegale a bunurilor patrimoniale ce aparțineau societăților aflate în insolvență. Până să intre la închisoare, evreul Bogdan Olteanu (nepotul nomeclaturistei comuniste Ghizela Vass), viceguvernator BNR, l-a impus, prin pilele sale în PNL, drept lichidator la Complexul Energetic Hudedoara pe Emil Gros, astfel ajunfând acesta să vândă ieftin termocentrala Mintia, iar „tagma lichidatorilor“ a fost de la început o afacere a liberalilor, iniţiată şi condusă de Valeriu Stoica (fost lider şi ministru liberal al Justiţiei) împreună cu strategul israelian Arie Shalev (Arin Stănescu, ca cetăţean român). În cadrul grupului, Bogdan Olteanu era „deschizătorul de uşi“, iar Emil Gros era „cărătorul sacoşelor de bani la Bucureşti“. Ar fi încercat să atace şi CEC Bank şi alte băci, Isărescu închizând ochii. Alt membru al grupului, Andrei Cionca, şef al lui Gros în trecut, a fost inculpat pentru fapte de acest gen.

Tot ZiuaNews arăta (din 2020) despre şerpăria şi sforăria de le „Complexul Energetic Hunedoara, unde Andrei Cionca și Bogdan Olteanu l-au interpus pe Emil Gros, cel care plimbă sacoșele de bani la București, încercând, fără succes, să condamne CEH la dezmembrare la fier vechi“ „Insolvenţa şi preluările ostile, brevetate de Casa de Insolvenţă Transilvania“ [[8]]). Oare chiar nu le-a reuşit?

-o-

Kurdistanul ca proiect evreiesc susţinut de SUA

Loviţi de nenorocirea de a nu avea propria ţară, kurzii au mai avut şi nenorocul de a fi „sprijiniţi“ nu atât spre folosul lor, cât spre folosul „prietenilor“ lor interesaţi.

În prezent, Statele Unite au o politică oficială de sprijinire a Kurdistan Regional Government din Irak, deşi, înainte de a exista o „relație instituționalizată“, ea a fost una ascunsă. Schimbarea interacțiunii dintre SUA şi kurzi, de la „asistență umanitară“ la „parteneriat strategic ca aliat non-statal“ arătă că Regiunea Kurdistan şi kurzii au un rol major pentru SUA în afacerile politice din Orientul Apropiat, ceea ce e ideea evreilor.

Kurzii au luptat şi luptă de partea americanilor şi în Irak şi în Siria, unde sunt intens sprijiniţi de Israel, evreii şi kurzii fiind într-un parteneriat separat.

În susţinerea economică a kurzilor, americanii au creat în aprilie 2012 şi United States Kurdistan Business Council (USKBC, Consiliul de Afaceri Statele Unite-Kurdistan), în conducerea căruia, în afară de giganticele companii Chevron şi Exxon, se află şi Claremont Group, a evreului Alex Lari, implicat în sforăriile globale ale SUA prin organizaţia World Affairs Council of America, în care e vicepreşedinte, înfiinţată de alt evreu, Marc Grossman de la The Cohen Group, vicepreşedinte, şi în care era asociat şi sforarul evreu George Friedman de la Stratfor („CIA-ul din umbră“).

În aceeași lună, șeful Regiunii Kurdistan, Masud Barzani, vizita Washingtonul, unde se întâlnea la Casa Albă cu președintele Barack Obama și cu vicepreședintele de atunci Joe Biden, preşedintele de azi. Reprezentantul SUA în România de acum, ambasadorul de facto David Muniz, era şi el acolo.

Peste numai 3 luni de la această întâlnire, în iulie 2011, se înfiinţa în Regiunea Kurdistan din Irak, Consulatul General al Statelor Unite, la Erbil, în oraşul natal al lui Ahmad Ismail Saleh, cel care ne-a luat Mintia, construind la Erbil prima sa centrală electrică, urmare „binecuvântatei“ ocupaţii americane.

Anul următor, în 2012, tot acolo, au iniţiat şi înfiinţarea unei Camere de Comerţ americane, „AmCham Kurdistan in Erbil“.

-o-

Pe kurzi nu îi pasionează islamismul, deşi se declară musulmani suniţi, ci mai degrabă marxism-leninismul şi socialismul revoluţionar, adoptate de principala lor organizaţie politică, PKK (Partidului Muncitorilor din Kurdistan), iar asta contribuie la relaţia lor strânsă cu SUA (unde neomarxismul e pe valuri, inclusiv la Casa Albă), ca şi cu evreii, care s-au asociat destul de strâns în trecut cu marxismul (Karl Marx fiind chiar evreu). Aşa că guvernul Regiunii Kurdistan din Irak a declarat că nu există niciun motiv de animozitate între Israel și Kurdistan „în lumina conflictului arabo-israelian în curs“, dar au o colaborare şi susţinere reciprocă, mult timp secretă.

De aceea şi susţine Israelul crearea unui stat independent kurd, satelit al său, deşi asta înseamnă ruperea pentru statul kurd de bucăţi importante din Irak, din Siria şi chiar din Turcia, iar kurzii susţin la rândul lor militar interesele Israelului.

Şi originea lor mitică îi încurajează pe kurzi să-i slujească pe evrei, căci s-ar trage din servitorii djini ai regelui Solomon, trimişi de acesta să-i aducă pentru haremul său cinci sute de concubine frumoase, dar regele murise când s-au întors, aşa că au plecat cu femeile cumpărate şi au făcut cu ele copiii din care se trag kurzii. Cu toate acestea, religia lor preislamică Yazidi (care încă se practică) este de închinare la nişte îngeri coborâţi din ceruri pe pământ, conduşi de Melek Taûs (identificat de unii teologi, exagerat, se pare, cu Semiaza, căpetenia îngerilor răzvrătiţi şi căzuţi pe pământ, sau cu Satan).

-~-

Cea mai veche interacțiune atestată dintre sionism şi kurzi a avut loc în 1931, când viitorul director al Mossad-ului israelian (spionajul Israelului), Reuven Shiloah, a stat în Kurdistanul irakian sub acoperirea de jurnalist şi profesor, punând bazele relațiilor israeliene cu comunitățile non-arabe din regiune.

Israelul şi-a formulat apoi, ca strategie, „doctrina periferiei“, prin care trebuie să se concentreze pe relații strategice cu non-arabii din regiune, preluându-i şi pe turci în zona lor de influenţă pentru foarte mult timp (cât timp Turcia a fost controlată de masonerie), dar cei mai fideli aliaţi le-au fost kurzii, cea mai mare populație non-arabă din regiune, care şi locuiesc un teritoriu strategic din Irakul majoritar arab şi duşman Israelului încă din anul 1948. În 1959, liderul kurd Mustafa Barzani şi-a trimis un om de mare încredere la Geneva, Elveția, unde s-a întâlnit cu celebra ministresă de externe israeliană Golda Meir, lidera sionistă îndemnându-i să construiască, cu un „sprijin israelian necondiționat“, un Kurdistan independent advers Irakului. Astfel a început Israelul să ajute forţa kurdă armată peshmerga („cei care se confruntă cu moartea“) împotriva statului irakian în timpul primului război irakiano-kurd (1961-1970), ce a dus la acordul de autonomie a kurzilor.

Dar, instigat, conflictul irako-kurd s-a reescaladat la scurt timp după aceea. Însuşi premierul israelian David Ben-Gurion a autorizat atunci Mossad-ul să furnizeze mari rezerve de bani și de arme kurzilor din Irak, unde se deplasau clandestin chiar şi unii directori adjuncţi ai Mossad şi şefi militari evrei, iar şeful kurzilor, Barzani, a vizitat diplomatic personal Israelul de două ori, în 1968 și 1973.

Când „Șahul iranian a vândut kurzii“, cum s-a exprimat prim-ministrul israelian Yitzhak Rabin, căci Iranul era împins să se bată cu Irakul de către evrei şi americani, dar din 1975 nu a mai vrut (făcând pace cu irakienii), israelienii au demarat lungi presiuni asupra Statelor Unite pentru ca SUA să-și sporească ajutorul militar pentru kurzi.

Din perspectiva kurzilor, Israelul le-au adus Statele Unite de partea lor în conflict, iar apoi Mossad-ul a convins din nou Iranul să fie de partea kurzilor, dar a putut să o facă numai până în 1979, când a avut loc Revoluția Islamică Iraniană, care l-a detronat pe şah. În 1982 era accelerat Planul Yinon, un plan sionisto-israelian de fărămiţare a statelor arabe din jurul Israelului, prin susţinerea (sau crearea) de conflicte între acestea. Ţinta numărul unu era tot Irakul, pe care planul îl voia spart în trei ţări mai mici, mai uşor de controlat.

Aşa că şi în timpul „Războiului din Golf“ (1990-1991), în care SUA s-a implicat militar împotriva Irakului în mod direct, ca și al revoltelor antiguvernamentale ulterioare din Irak, Israelul a trimis mari cantităţi de „ajutoare“ kurzilor, ostili şi ei statului irakian, prin granița dintre Turcia şi Irak (Turcia fiind atunci încă sub tutela Israelului şi a SUA).

După invazia americană a Irakului din 2003, prim-ministrul israelian Ariel Sharon a amplificat la maxim, rapid, relaţiile cu kurzii irakieni, stabilind „o prezenţă israeliană semnificativă pe teren“, în Kurdistan. În iunie 2004 şi The New Yorker susținea că Israelul îi sprijină militar pe kurzi „pentru a contracara grupurile proxy iraniene“ și că „agenții de informații israelieni sunt prezenți în regiunea Kurdistan a Irakului“, fapt recunoscut şi de un oficial CIA, iar în 2005, publicaţia israeliană Yedioth Ahronoth a raportat că Kurdistanul a primit o cantitate mare de echipamente fabricate israelieni și că Motorola Israel și Magal Security Systems (companii evreieşti) antrenează peshmerga kurdă, pentru aceasta angajând foști soldați israelieni.

În 2006, anul când Kurdistanul devenea efectiv un protectorat evreiesco-american în interiorul Irakului, îi demara chiar acolo şi afacerea cu energie a kurdului Ahmad Ismail Saleh (care în 2022 a primit termocentrala românească Mintia de la români), Israeul condamna BBC pentru că a filmat în regiune forțele israeliene ce antrenează peshmerga. Dar din 2008 nu se mai fereau. Liderul Uniunii Patriotice din Kurdistan (PUK), Jalal Talabani, se întâlnea oficial cu ministrul israelian al apărării, Ehud Barak.

-o-

Evreii vor prosperitatea kurzilor pentru ca ei să lupte cu Statul Islamic

În Siria, în consens cu Israelul şi SUA, kurzii s-au angajat în lupta pro-israelieană şi „anti-ISIS“ prin Syrian Democratic Forces (SDF), o alianţă de forţe militare îndreptată împotriva conducerii statului sirian în timpul războiul civil, demarat în martie 2011 ca parte a protestelor „Primăverii Arabe“ din seria „revoluţiilor“ marca Soros-CIA.

Văzând în kurzi nişte agenţi ai Occidentului şi unelte ale evreilor, organizaţia militară „teroristă“ Statul Islamic (cunoscută şi ca Statul Islamic din Irak şi Siria / ISIS, Statul Islamic din Irak și Levant / ISIL, ori Daesh) a intrat într-un război separat cu aceştia.

În plin conflict armat în Siria, al cărui regim este urât de Israel căci sprijină palestinienii Hezbollah (care vor recuperarea teritoriilor răpite de către Israel), în 2014 demara un program israelian de sprijinire şi de dezvoltare economică a kurzilor, tocmai pentru a putea lupta cu inamicii Israelului (în ianuarie 2020 şi ISIS a anunțat începutul unui nou Jihad sau război sfânt pentru distrugerea Israelului). Programul a fost iniţiat de organizația israeliană IsraAid (un fel de USAID de-al americanilor, dar evreiesc şi aparent „umanitar“), alături de American Jewish Committee (AJC, una din marile organizaţii evreieşti, de care ascultă ministrul de Externe „român“, Bogdan Aurescu-Goldenberg).

Evreii vor şi urmăresc ca acei kurzi care sunt ajutaţi să nu fie musulmani, ci yazidiţi sau chiar creştini, dar aceasta nu este o regulă absolută. În această acţiune, în iunie 2014, Israelul a început să cumpere petrol de la afaceriştii kurzi, în ciuda supărării irakienilor, dar guvernul regiunii Kurdistan a declarat că veniturile îi sunt necesare pentru lupta sa împotriva Statului Islamic din Irak și Levant. În aceeași lună, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu declara despre kurzii din Irak că sunt „un popor luptător, care și-a dovedit angajamentul politic, fiind demn de propria independență politică“, ca în septembrie 2014 el să adauge că „Israelul sprijină eforturile legitime ale poporului kurd de a-și realiza propriul stat“. În 2017, aproape jumătate din petrolul extras din câmpurile petroliere kurde a fost exportat în Israel. Cumpărătorii israelieni de petrol kurd sunt în mare parte companii private ce primesc în medie aproximativ 300.000 de barili de petrol pe zi.

(O bună detaliere privind protectoratul evreiesc pentru kurzi se găseşte în studiul lui Michael B. Bishku, „Israel and the Kurds: A Pragmatic Relationship“, în Journal of South Asian and Middle Eastern Studies vol.41, nr.2, 2018 [[9]] )

-I-

Cei 500.000 de „evrei kurzi“ din Israel facilitează şi ei această alianţă kurdo-israeliană, iar pretinsele „Forţe Democrate Siriene“ (SDF) ce luptă în Siria de partea SUA şi a Israelului, sunt conduse de etnicii kurzi prin miliţia YPG (Yekîneyen Parastina Gel / Unităţile de Protecţie ale Poporului), filiala din Siria a PKK, Partidului Muncitorilor din Kurdistan, considerat „organizaţie teroristă“ în Turcia şi chiar şi de către SUA, din 1997, dar nu prea şi după 2003, când kurzii i-au sprijinit pe americani în Irak, deşi americanii de la Biroul Contraterorism (în cadrul căruia era director David Muniz) nu l-au delistat din evidenţa „terrorist-organizations“ a SUA [[10]], de frica reacţiei Turciei, ci i-au folosit unităţile YPG.

În noiembrie 2019, ministrul adjunct de externe al Israelului, Tzipi Hotovely, a recunoscut că Israelul sprijină YPG şi PKK, în spatele cărora şi-a pus fondurile, „în lipsa altor aliați în regiune“.

„Israelul are într-adevăr un interes proeminent în păstrarea puterii kurzilor și a minorităților suplimentare din zona de nord a Siriei, ca elemente pro-occidentale“, mai zicea oficialul israelian, adăugând că preşedintele american Donald Trump face o greşeală dacă retrage forţele americane de lângă cele kurde din Siria, căci „posibila prăbușire a forței kurde din nordul Siriei este un scenariu negativ și periculos în ceea ce privește Israelul. Este absolut clar că un astfel de eveniment ar aduce o întărire a elementelor negative în zonă, conduse de Iran“. (Dar Trump tot a oprit războiul din Siria.)

În replică, publicaţia Insider Arabia arăta, în articolul „Conexiunile Israelului cu kurzii PKK-YGP“, că „agenda Israelului în legătură cu minoritatea kurdă a Siriei este sinistră și se bazează pe o strategie veche de decenii de a încerca să divizeze statele arabe“[[11]]. Şi analiştii turci de la Fundaţia pentru Cercetări Politice, Economice şi Sociale (SETA, din Ankara) spun că Israelul își urmărește propriile interese prin slăbirea statelor vecine, cu care are relații ostile, atât în Siria, cât și în Irak, ca să rupă integritatea teritorială a acelor state, făcând referire atât la confiscarea de către YPG a teritoriului suveran sirian, cât și la încercarea unor grupuri kurde neafiliate din Irak de a declara un stat separatist în Irak în 2017, „Israelul sperând astfel să-și țină sub control rivalii, inclusiv Turcia“.

-o-

Condiţii surpriză pentru România ale coloniştilor economici kurzi

Preluarea termocentralei româneşti de la Mintia e prima intrare economică în Europa a afaceriştilor kurzi de la Mass, şi având în vedere programele SUA şi ale Israelului de dezvoltare a Kurdistanului, înseamnă că aceştia sunt tutorii lor şi că acesta este începutul ce a fost anunţat de prim-ministrul kurd Masrour Barzani la „Summit-ul Guvernamental mondial“ din martie 2022 de la Dubai, al „elitei internaţionale“, deschis de globalistul „Great Reset“ Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic mondial, ministrul kurd Barzani (cel primit la Casa Albă de președintele Barack Obama și de Joe Biden) spunând acolo că Kurdistanul irakian va ajuta energetic Europa dacă nu îl mai încurcă Bagdadul [[12]].

Statele Unite au alocat deja 250 de milioane de dolari prin US International Development Finance Corp (DFC) pentru planul de exploatare a rezervelor de gaze ale Kurdistanului, estimate la aproximativ 2% din totalul rezervelor mondiale, dar România va cumpăra gaze de la companiile israeliene şi ameircane.

Pe 6 septembrie 2022, Ahmad Ismail Saleh, proprietarul kurd al SRL-ului care a primit Mintia de la lichidatorul Emil Gros, venea la Bucureşti şi ne asigura că va pune termocentrala electrică în funcţiune, dar pe gaze, nu pe cărbune, cum e dotată să funcţioneze şi acum (deşi stătea închisă pentru că ar „polua“), dacă mai primeşte de la statul român două lucruri.

Saleh, patronul MAS Group Holding, aşteaptă deci de la statul român ca:

– Transelectrica să execute pe cheltuiala ei racordarea centralei la reţeaua naţională de energie electrică şi să se oblige să preia de la kurzi în sistem minimum 1.290 MW (puterea instalată);

– Transgaz să se oblige şi să le aducă din magistrala naţională o conductă de gaze necesare producerii de energie electrică.

În caz contrar îşi vor lua banii înapoi, inclusiv garanţia de participare la licitaţie.

Dar având în vedere asemenea condiţii asumate de România, înseamnă că cineva a vrut neapărat ca Mintia să se închidă (deşi putea să funcţioneze pe cărbune chiar şi acum, generând un plus de 7% în producţia de energie electrică din România) şi să pună în braţele kurzilor o afacere extrem de profitabilă, plus un mare consumator de gaze (ce vor fi cumpărate foarte scump, faţă de cele ruseşti, de la israelieni, americani ş.a.). Căci după ce vor investi un miliard în noua tehnologie, bani pe care Saleh se laudă că îi primeşte cu mare uşurinţă de la băncile internaţionale, vor primi de la români aşa de mari profituri încât România va contribui la prosperitatea kurzilor şi la înflorirea Kurdistanul.

În ceea ce priveşte dotările actuale ale termocentralei, care valorează 150 milioane de euro (valoarea a 5 megageneratoare de 210 MW fiecare și unul de 235 MW), mai puţin decât cele 91 milioane de euro, preţul pe care l-au plătit în decembrie 2022 cumpărând totul la pachet, Saleh a zis că le vor vinde abia când va începe retehnologizarea (în 2023).

Saleh l-a şi contrazis deja astfel pe ministrul Virgil Popescu, kurdul zicând că „nu ne vom atinge de niciun echipament vechi al centralei actuale, până la începerea construcției noii centrale“ (comunicat de presă din 6 septembrie 2022, v. articolul „Arabii promit investiţii…“ din Cotidianul [13]), deci vor vinde echipamente vechi de minim 150 milioane de euro când încep investiţia, în timp ce Virgil Popescu zisese că au „interdicția de a demola centrala veche pe bază de cărbune și vor construi una nouă, pe terenul liber din incinta Termocentralei de la Mintia“ (articolul „Termocentrala Mintia a fost vândută“ din 26 august 2022, pe Invest Energy [ [14] ] ).

Cine ne minte? Kurdul Saleh, promovat de americani şi de israelieni, sau ministrul Virgil Popescu, „hoţul“ susţinut de ambasada SUA la Bucureşti şi partener de dezvoltare cu Israelul? Sau toţi?

Cornel-Dan NICULAE

1 https://www.news.ro/economic/virgil-popescu-i-am-transmis-ministrului-energiei-din-israel-ca-romania-e-interesata-de-diversificarea-surselor-si-a-rutelor-de-aprovizionare-a-gazelor-naturale-1922401913512022041220672748

2 https://www.news.ro/politic-intern/ministrul-virgil-popescu-interviu-jerusalem-post-exista-potential-mare-cooperare-intre-romania-israel-domeniul-energetic-vrem-eliminam-treptat-carbunele-pana-2032-folosim-gazul-combustibil-tranzitie-1922400818002022041120677815

3 http://www.massgroupholding.com/English/Newsdetail-unit.aspx?jimare=177&title=Story%20of%20Success%20&cor=7

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/2022_Iraqi_presidential_election

[5] https://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-david-muniz-insarcinatul-pentru-afaceri-al-ambasadei-sua-la-nunta-fiicei-ministrului-virgil-popescu-l-a-vazut-toata-lumea-e-prietenul-romaniei-4265307

[6] https://60m.ro/2021/04/10/in-atentia-dna-gruparea-mafiota-gros-loveste-si-la-olt/

[7] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/studiu-de-caz-din-culisele-insolventei-sau-cum-sa-dai-teapa-aproape-legal-1562794

[8] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/insolven-a-i-prelu-rile-ostile-brevetate-casa-de-insolven-transilvania-1532951

[9] https://www.researchgate.net/profile/Michael-Bishku/publication/323706292_Israel_and_the_Kurds_A_Pragmatic_Relationship_in_Middle_Eastern_Politics/links/5aa714360f7e9bbbff8ca655/Israel-and-the-Kurds-A-Pragmatic-Relationship-in-Middle-Eastern-Politics.pdf

[10] https://www.state.gov/foreign-terrorist-organizations/

[11] https://insidearabia.com/israels-pkk-ypg-kurdish-connections/