Home / Articole Promovate / A Cincea Scrisoare Antiromânului Perfect – Primul Penal al Țării

A Cincea Scrisoare Antiromânului Perfect – Primul Penal al Țării

Incorect Politic
Noiembrie 16, 2018

A cincea scrisoare

Antiromânului perfect – primul penal al Țării

                                                                    

                                                                     „Ei bine, ura și aversiunea în contra trădării, iată 

                                                                       un instinct fundamental, comun conștiinței

                                                                       întregului neam omenesc. Numai aceste gunoaie 

                                                                       venetice nu au nici acest instinct măcar. Ei disting

                                                                      trădarea, ei o înalță în societate și o decorează, ei

                                                                      n-au nici atâta conștiință cîtă au sălbatecii.”

                                                                                        (Mihai Eminescu, Timpul, 8 iulie 1882)

 

Plăvane,

primul penal, nu la linia de start

și nici la greutate-n neuroni

pe care fără-de-legea îi despart

în infractori, lichele și baroni

primul ca rang și-ajungere în Țară,

ca derbedeu, duplicitar și mut,

din care ura i se revarsă-afară,    

pe viitor, prezent și pe trecut 

primul penal –  un ipocrit atomic,

mentor de hoți, javre și canalii,

care, precum un rege  paranoic

rage de-l ia dracu,   „Jos penalii!”

primul penal în gloria turbării,  

avariat letal în gânditor,

un infractor ajuns în capul țării

de unde ne dă lecții cu onor

 

ca să eviți pesemne vreo sincopă,

ai traficat totul ca pe șine

și ca-ntr-o masturbare interlopă            

ai tratat, plăvane, doar cu tine                  

Herr, doar între tine și tine plimbai

influența, abuzul și trocul,

poziția, însă, penal n-o schimbai,

te simțeai  mai presus ca escrocul

 

 

 

ca-ntr-un dezmăț al contra-legii pure 

în care s-au făcut mai toți că plouă

ai transformat Cetatea în pădure

și-ai tras penal un  șaizeciș`nouă

doar  șase case și nouă dosare,  

ți-au  fost să-mplinești orgasmul avar,

în toate-ai primit, plăvane, clasare,

penal de penal –  curat la dosar!

 

 

dar iată, din surse alese vin vești,

că tronezi într-un pol de dosare,

vei zice, ghiolbane, că toate-s povești,

dar proba niciodată nu moare

 

 

retrocedări și fals cât te cuprinde,

de care ai uzat nestingherit,

știind că-n jaf  oricât te-ai mai întinde

ești spălat, clasat și-acoperit

 

borfaș cu creier aruncat din  drone,

apucături de javră elevată,

penal  ești mai bogat ca Al Capone,

ca infractor n-ai  mamă și nici tată

 

 

 

alăturea-ți de semeția-ți goală,

putreziciuni urcate-n calendar,

perechea ta are aceeași boală,

de hoț,  de impostor și potlogar

 

distinsa pereche, o doamnă de vis,

traficant  de ființe necoapte

și acte false prin care-a înscris

trecerea  de la vorbe la fapte

 

să mulțumiți satrapilor din beznă,  

ei v-au nășit  uzurpatori  letali,

lacrimile Țării-i ruginesc pe gleznă

în rânjetele voastre de penali

 

 

așa  vă va reține-abecedarul

vieții noastre de fiecare zi,

precum ne-arată clipa secundarul

disprețul  românesc  va nemuri

întreci cu totul orișice măsură

și de pe scena faptelor imunde

ne tot  livrezi  plăvane-n stare pură

trădarea României muribunde

 

 

urmaș  penal  al Coloanei naziste,

a cincea știută în ani de război,

prin tine Coloana, iată,   subzistă,

și iese din starea ascunsă-n moroi

 

 

continuare sangvină a crimei

pe care-o ridici în ranguri de stat,

ești împlinirea surdă-a pantomimei

în care ura tresaltă-nvolburat

 

 

 

sub cuvântul trezit al Crucii de Fier

te-ai legat să răzbuni Reichul învins,

azi  Neamul vrei să ni-l  vezi  prizonier

vendetei în care ești  tainic   împins

 

 

într-un joc anost de false capricii

te dai în bărci cu tot felul de snobi,

fundul îți este ținut de servicii,

puterea de-acolo, muțind, o  absorbi

 

 

servicii de-aici, dar și de aiurea,

zic unii, de unde întocmai te tragi,

acolo, plăvane,  este securea

spre care ne-mpingi, mimând că ne-atragi

 

 

 

ești doar o mască   perfidă și rece

tradusă tont de tot felul de slugi,

în tine de tine prostia nu trece,

nici tu nu pricepi ce zici, ce îndrugi

 

 

maimuță plăvană cu aer regal,

ai ordin și-atât,  îl zici pe de rost,

cu vânzarea Țării  trăiești conjugal,

lichelele-ți sunt acum  avanpost

 

minți patologic, oceanele-ngheață,

fantoșă a crimei, crimă născând,

ai lipsă curajul privirii în față

calci peste morți, scrâșnind  savurând

dar toate, plăvane, încep spre-a sfârși,

la Spandau sunt locuri selecte,

și-acolo e noapte, și-acolo e zi,

numai că te rezumi la proiecte…

                                          Cu dreaptă neiertare,

                                                         Costinel Petrache ~ Soldat Român

                                                           București, 14  noiembrie 2018

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *