Incorect Politic
Aprilie 2, 2026

Senator Dumitru Manea (Miron Manega): Când ordinea aparentă a lumii juridice se fisurează

Via SOSRO:

Doamnelor și domnilor senatori, există în istoria dreptului momente rare, dar memorabile, când ordinea aparentă a lumii juridice se fisurează. Când cel chemat să răspundă începe să pună el întrebări. Acest fapt poartă numele de inversare juridică.

În vremurile moderne, un caz notoriu de inversare juridică a fost cel al lui Slobodan Milošević, președinte al Republicii Federale Iugoslave și primul președinte al Serbiei. Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite l-a condamnat în 1999, în timpul războiului din Kosovo, pentru crime împotriva umanității și o gravă încălcare a Convenției de la Geneva. Milošević s-a apărat singur, a atacat legitimitatea tribunalului și a interogat agresiv martorii acuzării, transformând procesul într-un rechizitoriu împotriva NATO.

A fost achitat după cinci ani de detenție, dar, ironia sorții, a murit în închisoare cu cincizeci de ore înainte de a se declara verdictul. Mulți comentatori cred că a fost omorât, ceea ce este cât se poate de plauzibil. Există însă și cazuri istorice, emblematice, în care justiția este coborâtă și chiar doborâtă de pe soclul ei măreț atunci când nu-l mai merită, de vocile câtorva exponenți străluciți ai speciei umane. Un asemenea caz a fost procesul lui Socrate din anul 399 î.Hr. În fața tribunalului atenian, acesta nu s-a apărat, ce a atacat frontal legitimitatea acuzatorilor și a sistemului democratic atenian. În celebrul său discurs, Apologia, Socrate a transformat procesul într-o judecată a cetății însăși. Practic, inculpatul a acuzat societatea, iar acuzatorii au devenit moral inculpați. Un alt proces celebru a fost cel al Ioanei d’Arc, judecată, condamnată și arsă pe rug de englezi la Rouen în 1431. A fost un proces declarat ecleziastic, dar în realitate politic, menit să discrediteze legitimitatea regelui Franței, încoronat cu ajutorul ei. În timpul procesului, Ioana d’Arc a răspuns interogatoriilor cu o inteligență juridică remarcabilă, punând în dificultate inchizitorii și întorcând întrebările împotriva tribunalului. Este unul dintre cele mai vechi cazuri în care inculpatul, o fată de 19 ani, fără niciun fel de educație juridică, destabiliza moral și intelectual acuzatorii printr-o logică remarcabilă și evitarea capcanelor teologice subtile.

Întrebată dacă este în grația lui Dumnezeu, o capcană teologică prin care, dacă spunea da, ar fi fost acuzată de erezie, iar dacă spunea nu, se autoincrimina, a dat un răspuns care a blocat tribunalul. Dacă nu sunt, Dumnezeu să mă pună. Dacă sunt, Dumnezeu să mă țină. Până la urmă tot a fost acuzată de erezie și arsă pe rug. În 1456, procesul a fost însă anulat oficial, iar în 1920, Ioana d’Arc a fost canonizată ca sfântă de Biserica Catolică. Avem însă un caz răsunător de contraacuzare sistemică a justiției, care s-a consumat sub ochii noștri în data de 30 martie 2026, la Parchetul General, prin declarația de inculpat a europarlamentarei Diana Iovanovici-Șoșoacă, declarație care, de fapt, nu a fost o declarație de inculpat, ci un rechizitoriu, o punere sub acuzare a sistemului care pretinde că judecă. Avem de-a face și aici cu o inversare juridică, pentru că justiția, obișnuită să vorbească de la înălțimea catedrei, nu este pregătită să fie întrebată, nu este construită să fie contestată frontal, nu este antrenată să răspundă, ci să pună întrebări. Iar când rolurile se inversează, mecanismul începe să scârțâie.

În mod normal, într-o sală de audiere, raportul este simplu. Procurorul acuză, inculpatul se apără. Unul întreabă, celălalt răspunde. Este o coregrafie juridică, bine exersată, aproape ritualică. Se întâmplă, însă, ca inculpatul să refuze rolul. Când în loc să răspundă la întrebări, pune el întrebări. Când nu cere clemență, ci formulează acuzații. Când nu invocă circumstanțe atenuante, ci articole din codul penal împotriva celui care îl anchetează. În acel moment, justiția nu mai este judecător. Devine suspect și chiar inculpat. A spune unui procuror: ați comis abuz în serviciu, ați comis represiune nedreaptă, ați supus la tratamente degradante nu este doar o figură de stil, este o mutare de forță, o tentativă de a trage justiția din poziția de arbitru în cea de jucător prins în offside. Pentru că orice sistem de putere are o slăbiciune fundamentală: Nu suportă să fie judecat cu propriile lui instrumente. Codul penal este confortabil când este aplicat altora, dar devine incomod când se întoarce ca un bumerang. De aceea, declarația Dianei Iovanovici-Șoșoacă a devenit periculoasă nu atât prin conținutul ei juridic, cât mai ales prin mecanismul pe care îl declanșează. Delegitimarea. Când un inculpat spune dosar politic, sistemul ridică din umeri. Am mai auzit asta. Dar când spune: voi sunteți cei care încălcați legea penală, deja lucrurile se complică. Pentru că nu mai este doar o opinie, ci o acuzație. Și orice acuzație cere, mai devreme sau mai târziu, un răspuns.

Adevărata miză nu este, așadar, dacă declarația este corectă juridic, deși în cazul Dianei Șoșoacă chiar este. Adevărata miză este aceea că schimbă terenul de joc. Dintr-un proces penal, face un proces al procesului. Dintr-o anchetă, face o anchetă a anchetei. De aici și tentația periculoasă de a patologiza discursul, de a transforma opoziția în diagnostic, de a muta conflictul din plan juridic în plan medical. Este o alunecare confirmată de istorici. Când nu poți combate un adversar politic, încerci să-l scoți din câmpul politic. Din acel moment, nu doar inculpatul este în boxă, este și justiția. Iar de data aceasta, întrebările nu mai vin din dosar, vin din societate. Și nu mai pot fi ignorate.

Doamnelor și domnilor senatori, acest caz ne vizează pe toți, fie ca posibile victime ale unei justiții arbitrare, fie ca zarafi ai ei, așa cum ne-am comportat de nenumărate ori prin rezultatul votului. Dar suntem în postul Paștelui și vreau să vă reamintesc că există și o justiție transcendentă, care nu ține cont de majorități parlamentare și că orice zaraf poate deveni victimă a propriei cartele de vot. Luați aminte. Vă mulțumesc.