De la conștiința de sclav la nucleul de oțel

Octavian Dimarescu
Incorect Politic
Septembrie 23, 2025

De la conștiința de sclav la nucleul de oțel

 

Trăim într-o iluzie atent întreținută. Iluzia unei țări normale, a unei păci sociale în care fiecare își urmărește, individual, un vis de prosperitate. Dar această liniște este falsă. Sub suprafața calmă a cotidianului, se desfășoară un război tăcut, dar total – un conflict nedeclarat pentru controlul resurselor, al conștiințelor și, în final, al destinului României. În acest conflict nevăzut nu există spectatori, ci doar două tabere cu interese fundamental opuse. A înțelege acest adevăr este primul pas spre eliberare.

Pe de o parte a baricadei stă o elită nocivă, un sistem de interese corporatiste și politice, perfect integrat în rețelele de putere globale. Planul lor, deși nescris, se derulează cu o precizie rece în sălile de consiliu, în cancelarii străine și în birourile ministeriale. Ei au capturat pârghiile statului și le folosesc pentru a orchestra o extracție sistematică a bogăției naționale, lăsând în urmă o economie dependentă și o masă de oameni ținuți într-o stare de precaritate controlată. În paralel, acaparează spațiul public și sistemul educațional pentru a ne adormi spiritul critic într-un miraj al consumului și pentru a ne induce o stare de rușine față de propria identitate. Este o conspirație a șoaptelor în saloane de lux, al cărei rezultat este o națiune slăbită, incapabilă să-și apere interesele.

Împotriva acestui plan obscur, singura replică viabilă este un proiect propriu, un plan al nostru, la lumina zilei. O conspirație a poporului, al cărei scop nu este un secret, ci o necesitate istorică: reconstrucția României în beneficiul celor care muncesc și produc, nu al unei minorități parazitare. Dar un astfel de proiect grandios nu poate fi pus în mișcare de o masă amorfă, dezbinată și confuză. Are nevoie de o coloană vertebrală, de un motor conștient și disciplinat. Are nevoie de o nouă avangardă, de o elită a responsabilității, care să se ridice din rândul poporului și să-i articuleze voința.

A face parte din această nouă elită nu este un statut social, ci o transformare personală profundă. Este, înainte de toate, o chestiune de conștiință. Majoritatea oamenilor sunt prinși într-o mentalitate de sclav, fără să o știe. Ei acceptă firimiturile aruncate de patronul care îi exploatează, justifică nedreptatea sistemului și se tem de orice gest de sfidare. Noua elită, în schimb, trebuie să cultive o conștiință de lider. Să fie ca un lup în mijlocul turmei, nu pentru a o devora, ci pentru a o proteja de prădătorii reali. Aceasta înseamnă să vezi sistemul în ansamblul său, să nu poți fi cumpărat cu promisiuni mărunte și să porți în suflet o mânie rece, calculată, împotriva stării de fapt.

Această claritate a viziunii impune o metodă de acțiune riguroasă, aproape științifică. Nu ne permitem să acționăm din impuls sau pe baza emoțiilor. Misiunea noastră nu este să predicăm un slogan, ci să înțelegem realitatea pentru a o putea transforma. Fiecare dintre noi trebuie să devină un analist al mediului său. Fie că e la muncă, în comunitatea locală sau în familie, el observă, ascultă și culege date despre nemulțumirile reale, despre fricile și speranțele oamenilor. Aceste informații nu rămân la nivel individual, ci sunt aduse în cadrul organizației, unde sunt analizate colectiv pentru a forma o imagine de ansamblu. Doar pe baza acestei înțelegeri profunde se decid acțiunile strategice, ale căror rezultate sunt apoi evaluate, într-un ciclu continuu de învățare și luptă.

O asemenea metodă nu poate funcționa decât într-o structură de fier, o organizație bazată pe disciplină și unitate de voință. O mișcare revoluționară nu este un club de prieteni, ci o armată. Standardele trebuie să fie înalte, pentru că miza este imensă. Nu numărul contează la început, ci calitatea și dedicarea nucleului de oțel. Această strictețe este singura garanție împotriva infiltrării, a oportunismului și a diluării mesajului. Și totuși, în ciuda acestei discipline interioare și a conștiinței superioare, în exterior, membrii avangardei trebuie să fie de nedistins de restul poporului.

Ei vorbesc pe limba oamenilor, le împărtășesc condiția și le câștigă încrederea prin exemplu, nu prin discursuri arogante. Este fuziunea perfectă între mintea unui strateg și înfățișarea unui om de rând.
În final, întregul efort al acestei elite organizate este direcționat către câmpul de luptă decisiv: economia. Suveranitatea este o iluzie atâta timp cât resursele, băncile și industriile cheie sunt controlate din exterior. Adevărata independență este materială. Obiectivul final este recapturarea pârghiilor economice ale națiunii și reorientarea lor pentru a servi bunăstarea colectivă, nu profitul unei minorități.

Așadar, momentul reflecției pasive a trecut. Întrebarea pe care fiecare dintre noi trebuie să și-o pună, în mod onest, nu este dacă situația este gravă, ci ce rol este dispus să joace în fața acestei realități. Primul pas nu este un gest grandios, ci decizia fermă de a nu mai fi un spectator în propria țară. Este hotărârea de a începe procesul de autotransformare, de a studia, de a-i căuta pe cei asemenea ție și de a construi, pas cu pas, structura necesară pentru bătălia ce va urma. Viitorul nu va fi un dar; va fi rezultatul luptei pe care alegem, sau nu, să o ducem astăzi.