Home / Articole Promovate / Programul Morților Înviați din Ținutul Neamțului

Programul Morților Înviați din Ținutul Neamțului

Gaspar Novalis
Incorect Politic
Octombrie 31, 2019

Programul Morților Înviați din Ținutul Neamțului

Nu s-a putut altfel, a trebuit să ne întoarcem.

Bieţii oameni vii suferă mai mult ca Iov. Pe zi ce trece, oamenii vii sunt chinuiţi, torturaţi, închisorile sunt pline, au devenit adevărate căsăpelniţe, iar jandarmii, temnicerii şi poliţaii sunt mai ai dracului decât dracii din Iad.

Regatul României Mari nu este o simplă închisoare ci o căsăpelniţă, un abator omenesc. Românii sunt torturaţi, ucişi, arşi de vii şi jupuiţi de şapte piei. Nu s-a putut altfel. Trebuia să venim. Cine alţii să-i ajute pe cei vii dar neputincioşi, dacă nu cei morţi, dar morţi ca oameni întregi, nu prosteşte, nici de frica cuiva.

Cristos a spus că dacă oamenii vor tăcea, atunci vor vorbi pietrele. Cele trăite de Românii în viaţă, dar neputincioşi, sunt atât de dificile încât morţii au ieşit din mormintele lor pentru a-i ajuta pe cei vii. Dumnezeu a făcut totdeauna minuni, iar Biblia este plină de poveşti incredibile.

[…]

 

Înainte de venirea voastră, tocmai spuneam prietenilor mei din Plebea că Românii vii suferă chinuri şi torturi mai mari decât cei şapte închişi în cuptorul aprins, de care Vorbeşte sfânta Scriptură.

Nu este normal ca oamenii să fie persecutaţi pentru că sunt fideli calendarului bisericii lor strămoşeşti, calendarului în care au trăit moşii şi strămoşii lor şi ai tuturora, sfântul calendar în care ne-am născut toţi cei de faţă.

Lacrimile şi suferinţa Românilor au ajuns până la cer, apoi au coborît în fundul pământului şi ne-au trezit pe noi, cei morţi.

Morţii nu mai pot suporta suferinţele pe care le îndură cei vii. De aceea, morţii au hotărît s-o lase încolo de moarte, pentru o vreme, şi să revină pe pământ pentru a pune lucrurile la punct.

Părintele Ianichie (viu) — Morţii vor ieşi din mormintele lor, dar asta se va petrece când trompetele îngerilor vor anunţa judecata de pe urmă şi învierea generală, spuse bătrânul preot. Afirmaţia că morţii învie încă de pe acum, înainte să răsune trompetele îngerilor, este o erezie.

–Aveţi dreptate, sfinte Părinte, dar sfânta Scriptură nu spune nicăieri că tovarăşii îngeri nu pot fi şi ei băgaţi în dragele născătoare ale sfintelor lor mămici, să-i nască încă odată, mai îngeri şi mai cu trompete, pe cât posibil. Pe de altă parte, fără erezie sau vreo revoluţie cerească, este foarte adevărat că morţii vor ieşi din morminte şi se vor prezenta la Judecata de Apoi, din ceruri, când vor suna trompetele îngereşti, adică atunci când Cristos va veni pe pământ a doua oară.

Toate astea sunt foarte sfinte şi probabil adevărate, dar nu aceasta este chestiunea la ordinea zilei.

Noi ne-am înţeles cu moartea de la om la om. Fără Dumnezeu, fără Cristos, pentru că nu vrem să batem la cap autorităţile supreme ale Universului cu problemele noastre româneşti, devenite de acum criminale şi ţigăneşti.

Toate au limita lor, pe lumea asta, inclusiv Moartea, drăguţa de ea. Problema e că nici Moartea nu mai suportă să tot secere mii şi mii de vieţi omeneşti, prin părţile astea ale lumii, numai pentru că tovarăşul rege, Hohenzollern, plus despoţii, tâlharii şi hoţii, din jurul lui, au decis holocaustul general, absolut şi total al întregului popor român – cu Moldovenii, Muntenii, Maramureşeni, Oltenii, Bănăţenii şi ceilalţi. Suferinţele celor în viaţă, mai ales aici, în România, sunt atât de mari încât Moartea şi morţii şi-au pierdut răbdarea.

Indiferent că le convine sau nu, cei în viaţă trebuie să ştie că Moartea şi morţii sunt pe cale de a ieşi din zona indiferentismului şi că, de acum înainte, vor lua o parte tot mai activă la rezolvarea problemelor mici şi mai mari, ale celor vii, după cum şi aceştia, cu sau fără dreptate, pricepere sau chemare se amestecă în treburile celor morţi, confiscându-le de exemplu veşnicia, ca în povestea cu calendarul masonic, dărâmând cimitirele, transformând maternităţile în cimitire şi altele.

Morţii nu mai vor şi nu mai pot să asiste insensibili, cu mâinile încrucişate, la blestemăţiile de pe faţa pământului.

De aceea, cu permisiunea Morţii şi pe cheltuiala ei generoasă, morţii au început să îşi părăsească mormintele, să iasă din cimitire şi să urce din nou pe baricadele vieţii.

Unul după altul, morţii ies din morminte, fiind decişi să îi ajute pe cei vii să trăiască omeneşte. Suferinţele celor vii i-au dat peste cap şi pe cei morţi, existând riscul unei catastrofe existenţiale totale. Ca paroh al satului, aţi înţeles deja, cuvioase părinte , că enoriaşii voştri nu mai pot suporta abuzurile autorităţilor corupte şi trădătoare, care nu mai vin de la Dumnezeu, cum cred unii, ci direct de la Dracu. Da, de la Talpa Iadului.

De când au murit haiducii, nimeni nu-i mai apără pe Moldovenii ce au nefericirea să-şi trăiască viaţa tocmai în această perioadă de satanism internaţionalist şi democratic. Din motive de echilibru cosmic, pentru apărarea dreptului la viaţă al Românilor, intervenţia morţilor a devenit necesară şi urgentă.

Acţiunea este în curs. Morţii ies din morminte, se întorc printre cei vii şi îi ajută să trăiască pe cei ce merită să trăiască şi trimiţându-i întru stagiu de calificare, pe lumea cealaltă, pe cei care nu mai merită să trăiască pe lumea asta.

Cine credeţi, cuvioase părinte, că decide care dintre trăitorii actuali nu mai merită să-şi trăiască viaţa, pe pământ, şi deci trebuie trimişi la reciclare, întru moarte, pe lumea cealaltă. Nici Dumnezeu Tatăl, nici Cristos, nici Moartea sau morţii nu pot decide acest lucru, care nu este ştiut decât de cei umiliţi şi obidiţi, de cei în viaţă la ora asta. Poporul umilit, obidit, insultat şi martirizat, poporul ştie foarte bine cine sunt hoţii şi tâlharii care l-au adus în halul acesta. Poporul însă nu îndrăzneşte să vorbească, iar democraţia este o minciună. Noi însă, cei morţi, ştim perfect ce gândeşte poporul, ce gândesc cei vii, şi îi vom ajuta să se exprime din ce în ce mai pe şleau şi fără perdele.

De aceea, morţii nu se vor reîntoarce în mormintele lor decât după ce vor curăţa lumea de uscăturile politicianiste, de ceilalţi hoţi, tâlhari şi iubitori de dolari, inclusiv câteva foarte înalt prea sfinte şi prea fericite feţe de ierarhi ai Bisericii ce s-au dat cu Satana. Abia după ce vor rezolva aceste probleme de maximă urgenţă, morţii se vor întoarce în mormintele lor, lăsând printre cei vii un comitet permanent restrâns, de supraveghere şi acţiuni preventive viitoare.

Odată lumea repusă în balamalele ei, morţii îşi vor vedea liniştiţi de veşnicia lor, deşi, fără îndoială, după toate cele petrecute, o bună perioadă cosmică vor continua să tragă cu ochiul către cele pământeşti.

Dorinţa sinceră, a morţilor, este să îşi vadă de veşnicia lor, punând însă din când în când biciul şi pe îngeri, nu cumva să uite că datoria lor este să sune din trompete, nu să le ţină ruginite la brâu ca vigilenţa adormită. Aşa stă treaba cu viaţa actuală, vigilenţa şi veşnicia, cuvioase părinte Ioanichie. Morţii vor aştepta trompetele îngerilor şi Învierea generală, dar nu vor sta cu degetul în gură, pentru că ei nu sunt funcţionari.

Pentru moment însă, morţii ies cu miile şi milioanele din morminte. Unii se lasă văzuţi, alţi însă, mai discreţi, rămân invizibili. Faţă de dezastrul excepţional prin care trec Românii generaţiei actuale, remediul nu putea fi decât tot unul excepţional. Practic, operaţiunea morţilor nu afectează doctrina creştină privind Învierea. Problema constă în faptul că Biserica oficială nu mai crede în Înviere ci în dolari. Asta însă este problema Bisericii, din care cauză, am mai spus-o şi o repet, morţii se şterg undeva cu biserica actuală şi cu toţi ierarhii ei, ce sunt un sanhedrin iudaic, nu un sinod creştin. Ieşirea morţilor din morminte nu va schimba nimic din ordinea cosmică ocultă, despre care majoritatea oamenilor de azi nu au nicio idee. Ea va afecta însă, pe ici şi pe acolo unele legi ale naturii, îndreptând mai curând unele erori grave şi abuzuri omeneşti din trecut. Evident, acţiunea morţilor va deruta pe fizicieni, antropologi, chimişti, politicieni, naturalişti şi chiar preoţi sau călugări de o spovedelnicie îndoielnică. Aceşti puţini credincioşi dar veşnic gălăgioşi au fost însă totdeauna derutaţi de adevărata dumnezeire şi adevărata credinţă, de învierea lui Lazăr şi ieşirea lui din mormânt, de mersul lui Cristos pe deasupra apelor. Pe aceştia i-a derutat până şi Moise care a scos apă din piatră seacă şi a coborât pâine din cer ca de la brutăria cuşer a templului coral, ţinută de vreo mătuşă tăiată împrejur la pungă.

— Numai Dumnezeu face aşa minuni, spune părintele Ioanichie.

— Şi sfinţii fac minuni. Dumnezeu îşi face minunile prin intermediul sfinţilor. El se face vizibil în persoana acestora. Sfinţii îl fac pe Dumnezeu vizibil prin propria lor carne, prin faptele, prin acţiunile lor.

— Noi nu suntem sfinţi, spune părintele Ioanichie. Nici un om nu a atins sfinţenia deplină. Sfinţenia este perfecţiunea niciodată perfectă a perfecţilor.

— Totuşi, cuvioase părinte, noi avem credinţa. Dacă suntem cu adevărat credincioşi, ca Ilie, şi cerem lui Dumnezeu ploaie, El ne-o dă. Deşi noi nu-l mai ascultăm, el totuşi ne ascultă, i s-a făcut milă de frământarea morţilor şi le-a permis învierea din morminte. Le-a permis să urce la suprafaţa pământului şi să-i coboare în pământ pe despoţi şi tirani, pe cei ce sug sângele şi sudoarea poporului, împiedicându-i pe cei vii să îşi ducă viaţa.

 

[…]

 

Despoţii, tâlharii şi bandiţii de politicieni nu se mai tem de nimic. Oamenii nu mai au decât o singură speranţă, aceea de a muri pentru a scăpa de teroarea poliţiei şi a jandarmeriei. Pentru toţi cei în viaţă, singura speranţă de salvare este moartea. Cei vii nu mai au forţa curajului, nu mai au altă speranţă. Pentru a continua să trăiască, cei vii au nevoie de un ajutor şi pentru că ei nu mai au nicio putere în ei înşişi, morţii s-au decis să învie şi să-şi părăsească mormintele, pentru a-i ajuta pe cei vii să trăiască omeneşte.

Românii în viaţă nu mai pot trăi în această ţară vândută străinătăţii. Morţii au ieşit din morminte pentru a-i ajuta pe cei vii, pentru a le insufla dorinţa unei vieţi adevărate, omeneşti, libere, în respectul deplin al omeniei, datinei ţării şi adevărului istoric. Am făcut ca toţi ceilalţi. Am înviat fără să mă întreb cum de acest lucru a fost posibil. Sunt aici, alături de mulţi alţi morţi ce au înviat ori sunt pe cale de a învia. Am venit să dăm o mână de ajutor celor în viaţă.

Morţii vor continua să îşi părăsească mormintele. Românii în viaţă sun cam 20, poate 22 de milioane. Românii morţi sunt însă mult mai mulţi. Dacă socotim patru generaţii pe secol, asta dă mult peste o jumătate de miliard de morţi. Dacă îi socotim şi pe cei din afara ţării, morţi cândva în armata rusească, austro-ungară sau turcească am putea fi cam un miliard. Dacă acest miliard de morţi ce sunt sub picioarele noastre, dacă toţi aceşti Români ies la suprafaţă pentru a-i ajuta pe cei în viaţa lor normală, atunci este sigur că poporul aceste de umiliţi, obidiţi, oropsiţi şi răstigniţi de străini în propria lor ţară va sfârşi prin a repurta o mare victorie contra regelui străin, a guvernului trădător şi a politicienilor buni de pus la zidul infamiei.

Cei ce şi-au bătut joc de ţara asta şi de Români vor fi duşi de morţi sub pământ, unde îi aşteaptă cazanele cu smoală fierbinte, ale Tălpii Iadului, pe care Biserica de azi, mutilată calendaristic şi ca vai de lume, nu le mai recunoaşte. Morţii vor face dreptate poporului român, incapabil să-şi pună duşmanii pe fugă şi să îşi aleagă conducători de talia lui Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Cum necum, poporul român va scăpa de bulgăroii cu ceafa groasă, grecoteii cu nas subţire şi ceilalţi « patrioţi », virtuoşi, ctitori de aşezăminte unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte, cum spune poetul…

Acesta este programul morţilor înviaţi din ţinutul Neamţului.

Programul Morților Înviați din Ținutul Neamțului

One comment

  1. Eseu miscator… aproape pe de-a-ntregul, insa nu se putea sa fie complet ci manjit de sarcasm, de judecata eronata mic-umana.
    Nu exista roman care sa se apropie macar de cureaua lui Stefan sau a lui Mihai, oricat s-ar inalta pe varfuri!
    Avem Regina, insa sintem prea paduchiosi si grosolani ca sa o repunem in derpturi, fie si cu pretul veitii; doar Majestatea Sa este ingaduita – prin Har – sa tina neamul suveran da’ nu ne place ca de ce nu e ca noi?, putrezi pe dinauntru si cu gura mare…
    Atacul la Rege care NU ESTE HOHENZOLLERN – tata ortodox, pe jumatate englez si mama grecoaica ortodoxa! – este josnic – mentinerea unitatii nationale a cerut sacrificii, nu Regele a lasat bolsevicii in tara si nici nu a tradat-o, dimpotriva! Familia regala a fondat CASA REGALA A ROMANIEI si Ferdinand fusese exclus deci si urmasii sai, fie directi fie colaterali.
    Sacrificarea eroului milenar Ion Antonescu se inscrie in tematica mitico-religioasa a sacrificiului – Ion Antonescu a fost luat, pseudo-judecat si omorat de khazari care conduceau ocupatia DECISA de APUSUL ANTI-ORTODOX! … nu s-a sinucis ca Decebal fiindca era crestin, doar ortodox!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *