Ne Vrem Pământul Înapoi!

Mihai Șerban
Incorect Politic
Iunie 30, 2018

Cugetare: „De puținele ori când un popor are șansa să-și întâlnească destinul istoric, o vorbă străveche îi șoptește pe la urechi, – După jertfe și sacrificii, prigoniri și pribegii, mărturii și luptă neîncetată, curată răsplată a libertății veți primi și a voastră împărăție veți domni!”

Libera circulație a bunurilor în Uniunea Europeană este un drept înscris în Constituție (a lor, nu a noastră!).

Nici un stat nu se poate proteja de această hoție, cu atât mai puțin să i se opună. Libera circulație a mărfurilor reprezintă cel mai frumos cadou pentru Majore (multinaționale, „partidele” capitalului transnațional) deoarece ocolește, în totală legalitate, principiul economic vital conform căruia concurența neloială ar trebui interzisă.

Bunuri venite din medii mai avantajoase, cu costuri de producție inferioare, materie primă mai ieftină, taxe și impozite mai mici… etc. pot intra în concurență directă cu structura economică națională a țărilor mai dezvoltate.

Adevărata Uniune

Această concurență neloială produce în timp falimentul masiv al producătorilor autohtoni, care, la rândul lor, sunt forțați de conjunctură să falimenteze masiv, îngroșând astfel tot mai mult rândurile șomerilor. Precaritatea organizată de la Bruxelles se instalează adânc în societăți, favorizând deturnarea și pe urmă expatrierea economiei naționale, prin crearea unei dependențe față de produsele importate.

Altă hemoragie cauzată de Bruxelles dă posibilitate Majorelor de a-și instala sediul filialelor acolo unde consideră că mediul e mai propice dezvoltării din punct de vedere fiscal. Din acest motiv, a rezultat în Luxemburg și în Belgia o epidemie de cutii poștale agățate pe clădiri dubioase.

Aceste cutii poștale, care sunt semnătura evaziunii fiscale, se mai regăsesc din abundență și în Delaware (U.S.A.) sau în Panama. Aceste societăți transnaționale, fără rădăcini, parazitează națiunile și profită de slăbiciunile acestora, ele fiind împiedicate de administrația de la Bruxelles să se apere împotriva acestei forme de „aspirare economică“ și a evaziunii fiscale.

Numai în Europa evaziunea fiscală se ridica, în anul 2013, la incredibila sumă de o mie de miliarde de euro, în acelaşi an înregistrându-se peste 22 de milioane de noi șomeri, în timp ce 84 de milioane de oameni trăiau sub pragul sărăciei. Când mă gândesc la asta, îmi imaginez că, prin aderare, membrii U.E. au devenit atât de vulnerabili în fața capitalului transnațional, precum sunt oile printre lupi… fără cioban, fără câini!

Un alt efect nociv al U.E. este „dumpingul social“ mijlocit de libertatea de mișcare a forței de muncă în spațiul european. Asaltul muncitorilor din țările mai sărace către cele mai bogate a creat dezechilibrul favorabil stagnării sau scăderii salariilor și a prestațiilor sociale. Muncitorul autohton este pus în concurență directă cu muncitorul străin, care este dispus să accepte salarii mai mici și condiții de muncă mai precare. În concluzie, „dumpingul social“ este creat de libera circulație a capitalului, a bunurilor și a persoanelor într-un spațiu economic comun, dar unde standardele sociale și salariale sunt foarte diferite de la o țară la alta!

Pornind de la această bază de funcționare, competiția dintre întreprinderi, salariați și țări, în general, nu se mai bazează pe criteriul calității sau al inovării, ci mai degrabă pe capacitatea de a propune un cost al muncii tot mai scăzut. Din cauza acestui fapt, alegerile pieței interne nu se mai bazează pe valoarea adăugată a bunurilor de bună calitate, ci pe valoarea scăzută a bunurilor de calitate inferioară (…parcă vorbesc despre speța „politică” din România). În consecință, țările trebuie să-și adapteze standardele sociale la nivelul competiției externe.

Prin urmare, se încurajează scăderea standardelor înalte (Germania) și menținerea standardelor scăzute (România); în ceea ce privește țările mai sărace, nu există nici o voință reală din partea elitei de la Bruxelles pentru a ridica standardele economice naționale din moment ce tocmai această diferență a nivelurilor între statele membre favorizează competiția neloială; deci, slăbirea organizată a națiunilor prinse în ghearele administrației U.E.!

Ca să pună cireașa pe tort și să fie siguri că reușesc să distrugă până la capăt tot ce a mai rămas din economiile autohtone, se concentrează, din zorii zilei și până pe înserate, la elaborarea de abuzuri criminale împotriva popoarelor. Măsurile luate sunt orientate spre distrugerea totală a structurii economice naționale (independente) a tuturor membrilor, orice activitate care scapă de sub controlul caracatiței bancare fiind pur și simplu dezintegrată la comandă  prin emiterea continuă a unor legi anti-naționale.

Agricultura independentă și națională este una dintre țintele cele mai vizate și se face totul pentru a distruge acest sector absolut strategic pentru bunăstarea și identitatea unei națiuni. Rezultatul urmărit prin acest război economico-financiar împotriva agricultorilor independenți este un pericol fără precedent pentru națiuni și, mai ales, pentru țări precum România.

Țăranii, agricultorii, crescătorii de animale, producătorii au avut întotdeauna pricepere și dragoste față de meseria lor și au știut, de-a lungul timpului, să întrețină și să transmită această cultură a pământului, care a avut un rol central în bunăstarea națiunii și, mai ales, în siguranța acesteia.

Orice om are nevoie și se bucură atunci când găsește pe tarabele piețelor și în magazinele din țară fructe, legume, lactate, produse din carne… etc. Dar calitatea, prospețimea și, îndeosebi, prețul acestor bucate sunt posibile numai în cazul în care produsele au un circuit intern (național) de producție și distribuție.

Această legătură esențială între țărani și popor este garanția independenței unei națiuni care se vrea suverană. Fără agricultori, fără producție autohtonă, fără o preferință națională asumată de la baza societății până la vârful statului, o națiune își pierde libertatea și devine dependentă.

Această legătură sănătoasă, care a participat întotdeauna la o economie echilibrată (patriotică), dar și la mândria și fericirea națiunilor, reprezintă astăzi un obstacol major pentru multinaționale, care fac totul împreună cu administrația de la Bruxelles, pentru a distruge cât mai repede toate rețelele de agricultori independenți din Europa.

În Franța, la fiecare două zile un agricultor se sinucide, iar bineînțeles că sursa acestei drame umane fără precedent poartă semnătura birocraților de la Bruxelles, care, cu timpul, asemenea mercenarilor, acumulează din ce în ce mai mult sânge pe mâinile lor.

Câmp de porumb modificat genetic.

Agricultorii au fost obligați de legile impuse în U.E. să-și pună activitățile de exploatare la „norme” (utilaje, structurile de exploatare, producție, transformare etc): adică să recurgă obligatoriu la împrumut bancar! După ce agricultorii s-au împrumutat de la bănci, garantând de cele mai multe ori cu tot ce aveau: pământ, utilaje, animale, case, patrimoniu; după ce băncile au realizat jefuirea organizată a agricultorilor prin complicitatea cu administrația trădătoare a U.E., aceasta din urmă a început să emită directive noi (alte norme), care pur și simplu i-au împiedicat pe agricultori să lucreze liniștiți și să genereze destule venituri pentru a trăi de pe urma muncii lor… apoi să-și onoreze datoriile contractate sub amenințare de la bănci!

Falimentul a început să dea târcoale, scrisorile recomandate au precedat vizitele executorilor judecătorești… frânghiile au curmat suferința multora, în timp ce băncile își numărau capetele și hectarele „executate“, care urmau să fie exploatate de (propriile) multinaționale „la boucle est bouclée”.

Astăzi, după ce agricultorii și crescătorii de animale, în majoritatea lor, au fost uciși de sistemul pe care, culmea, l-au votat… o pulpă de pui otrăvită cu hormoni, antibiotice și plină de perturbatori endocrini (cancer) poate parcurge, înainte să ajungă în farfuria noastră, chiar și 12.000 de kilometri.

Poftă bună, România!

 

Al doilea aspect urmărit de aceste măsuri C(i)olo(ș)nialiste și, totodată, cel mai periculos lucru în privința falimentului organizat al agricultorilor este următorul: un agricultor care este lăsat să lucreze liber are în posesia lui și exploatează suprafețe mari de pământ pentru a produce alimente sănătoase și a hrăni populația la un preț care este convenabil atât pentru producători, cât și pentru consumatori.

În timp ce un agricultor care este împiedicat să lucreze ajunge inevitabil în situația falimentului, trebuind să-și vândă pământul pe nimic sau să-l piardă în urma lichidării patrimoniului pentru plata datoriilor contractate.

Așa s-a ajuns ca în România peste 5 milioane de hectare din cel mai bun pământ din Europa să fie vândute pe nimic unor firme străine.

Firmele și fondurile de investiții care vin la pomană să ne fure pământul țării ascund în spatele lor mari grupuri bancare și multinaționale acestora: fonduri de pensii, grupuri farmaceutice, grupuri chimico-agro-industriale, precum Monsanto Company (răscumpărat de către gigantul Bayer)… etc.

Așa s-a ajuns ca circa 40 la sută din pământul arabil din România, de cea mai bună calitate, să nu ne mai aparțină! Suprafața pământurilor înstrăinate, cu complicitatea trădătorilor din guvern și a „Președinților” este egală cu următoarele șapte județe adunate la un loc: Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Bacău, Vaslui și Vrancea. Practic, o suprafață de pământ egală cu zona Moldovei nu ne mai aparține, fiind expropriată în defavoarea copiilor noștri și generațiilor viitoare!

Faptul că societăți străine au devenit proprietarele a peste 25 la sută din suprafața totală a României înseamnă că ne aflăm sub influența unei forme disimulate de ocupație. Dacă mai adăugăm la acest lucru cererile antinaționale de independență teritorială, revendicate de partidele ilegale din țară, înțelegem că în România se practică spolierea fără jenă a pământului strămoșesc chiar la lumina soarelui!

Hectar după hectar, fărădelege după fărădelege, țara noastră este deposedată de ce are mai scump și se adâncește tot mai mult în mlaștina colonizării economice, politice, informațională și socio-culturală în care se află. A-ți vinde pământul străinilor înseamnă a-ți vinde identitatea și libertatea – ființa; ceea ce se întâmplă în România nu este nimic altceva decât o declarație disimulată de război împotriva poporului român.

Adăugați la asta izgonirea compatrioților din țară, precaritatea și jaful organizat, scandalurile de sănătate publică, aditivii din mâncare, explozia îmbolnăvirilor de cancer din ultimii ani, închiderea spitalelor și parcă genocidul împotriva poporului român începe să se contureze, nu-i așa?

În tabăra dușmanilor, din păcate, se află și guvernul României, în frunte cu filo-„germanul“ de serviciu, care nu este decât un îngenuncheat subversiv la ordinul Germaniei.

Dacă nu se ia în considerare această urgență și nu se impun măsuri imediate pentru a recupera cel puțin 80 la sută din pământurile vândute corporațiilor străine, dacă nu se emit de urgență legi împotriva înstrăinării pământului, românii, într-o singură generație, vor deveni chiriași în propria țară și vor fi în întregime dependenți din punct de vedere alimentar, și nu numai alimentar, de străinii care ne colonizează pământurile cu acte în regulă.

Oameni buni, treziți-vă până mai aveți pământ românesc sub picioare!

Mihai Șerban