Învierea-n România muribundă

Incorect Politic
Aprilie 12, 2020

 

 

 Învierea-n România muribundă

                                              Costinel Petrache

 

în Calea osândirii, El și crucea

sub care puterile îl lasă

aleg să-i  fie omului  răscrucea

unde Mântuirea-și  face casă

 

grădina Ghetsimani e toată  goală,

soldații nu-s, dar bicele-L snopesc,

pare un semn – tăcuta rânduială

și prevestiri ce vin Îl potopesc

 

 

îndură  calvarul smerit, suveran,

unde-i  gloata  smintită de ură?

se-aude-ntr-o casă-un suspin de pian

din clapa-năbușită în arsură

 

 

același chin, mereu aceleași patimi,

lumina-ncoronată strâmt de spini

abia de-și mai găsește printre lacrimi

drum înspre Cerul smuls  din rădăcini

 

chiar,  intrarea biruindă-n Cetate,

triumful primirii,  când au trecut?

alaiul n-a fost, dar ramuri uscate

ce  umbre nevăzute le-au pierdut?

 

 

 

trăiește  cruzimea  torturii  în van,

e doar începutul Lumii d`Apoi,

Mîntuirea-L cheamă în fiece an

să  domolească spurcarea din noi

suflarea lumească plânge, e-n vaier,

Îl regăsește-n brânci pe Creator,

Tu-asculți  doar ruga celor făr` de aer

și  gândul frânt până-n ventilator

 

sătul de-atâta  necredință-n fire,

vrei, un timp, Biserica curată,

să nu Îți fim nici rod, nici amintire,

poate,  doar, o ultimă erată

 

 

Te-ai săturat de legăminte oarbe,

de necredința ascunsă-n rugăciuni,

alienarea noastră-n timp  resoarbe

o cale-mbălsămată cu  minciuni

 

 

când ceasul dă în ultima secundă,

treci peste  toate și fă-ne un dar ,

lasă, Doamne,  în Casă  să-ți  pătrundă,

cu ce mai are-n suflet și-n hotar,

biata Românie muribundă,

ca să se roage singură-n Altar!

 

                                                     12 aprilie, anul COVID-19