Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iunie 6, 2025

Cerbul Carpatin Sub Jupiter

Dis de dimineață, Cerbul carpatin se îndreptă spre copacul cel mare din Pădurea Fermecată.

Acolo, zi de zi, scrijelea în scoarță folosindu-și coarnele maiestuoase. Scrijelea despre viața pădurii și despre creaturile care o populau. Îi plăcea să scrie despre știrile actualității, dar și despre istoria Pădurii. Celelalte vietăți veneau în fiecare zi pe la copac și își luau informațiile de acolo, exprimându-și recunoștința prin fructe depuse la baza copacului. Uneori ele însele crestau în scoarță comentarii și se implicau în schimbul de idei.

Sârguincios și curajos, în fiecare zi Cerbul făcea munca de informare în comunitate, uneori oferindu-și propria opinie față de actualitate și istorie, opinie care era considerată de unii ca fiind…incorectă politic, chiar periculoasă pentru orânduirea Pădurii, care devenise tot mai dictatorială. Cerbul, prin fire, iubea libertatea și afirma adevărul în fiecare rând din scoarță, fapt care deranja tot mai tare.

Așadar, nu toate vietățile îi iubeau scrisul. În tenebrele umbroase ale pădurii s-a format un grup secret, condus de Vulpea cea vicleană. Aceasta a recrutat șerpii și șobolanii și a stârnit resentimente împotriva Cerbului. Zilnic se întâlneau la ceasul lupului, conspirând între ele. Cuvântările lor erau pline de venin împotriva celorlalte vietăți și dorința lor era să stăpânească Pădurea, revendicându-se ca vietăți alese, superioare celorlalte.

Acestea au născocit un plan malefic, care cu fiecare noaptea prindea mai mult contur. Vreme de multe luni de zile au adunat ciuperci, viermi, melci, ghinde, au furat chiar și ouă de la păsări și le-au dosit într-un loc știut numai de ele. Apoi vulpea a negociat cu un grup de porci slinoși și mari, cu care s-a înțeles să le predea hrana în schimbul unui singur serviciu – arestarea Cerbului.

Pe așternutul de frunze unde dormea Cerbul carpatin, într-o adâncitură ferită, domnea o liniște feerică întreruptă doar de briza fină care mângâia frunzele stejarilor. Înainte de răsarit, liniștea fu perturbată de tropăitul copitelor despicate ale porcilor care au invadat spațiul Cerbului și l-au încolțit. Era ziua în care Jupiter avea o influență predominantă.

Cerbul s-a văzut încercuit, așternutul îi fu răscolit, culcușul răvășit. Ne putem doar imagina ce a simțit. Porcii nemiloși l-au repezit și în direcția vulpii l-au sporit.

După o călătorie lungă până în cel mai întunecat cotlon al Pădurii, Cerbul se afla față în față cu Vulpea, în jurul ei fiind plin de șerpi și șobolani lingușitori.

-Ești prea periculos pentru sistemul pe care l-am construit, instigi mereu la nesupunere, pe care noi o percepem ca ură, instigi la libertate, la adevăr, la dreptate, virtuți care nu mai sunt compatibile cu ce dorim să promovăm în Pădure. Acest lucru nu mai poate continua, iar acum că te-am depistat, vei fi nevoit să te supui verdictului nostru sau să suferi consecințele. Ce ai de declarat?

Cerbul privi vulpea drept în ochi, neimpresionat. În jurul ei, șerpii sâsâiau satisfăcuți, iar șobolanii își frecau membrele anterioare și rânjeau. Nori negri începeau să acopere cerul, prevestind o perioadă întunecată în istoria Pădurii.

-Nu am nimic de declarat, spuse Cerbul cu voce calmă. El s-a așteptat ca la un moment dat scrierile sale să deranjeze orânduirea într-atât de tare încât să se ia măsuri represive împotriva sa. Nu îl impresiona spectacolul târâtoarelor, a șobolanilor sau a vulpii arogante. El știa că activitatea sa era plăcută în ochii lui Dumnezeu, știa că cei prigoniți pentru dreptate nu pot fi decât fericiți.

Vulpea se așeză pe un jilț făcut din crengi și coarne sparte ale unor cerbi de mult trecuți dincolo, pe care le considera trofee de război. Ea se mândrea cu faptul că putea duce război fără să ridice o armă, doar prin cuvinte și prin negocieri. O mită aici, un favor acolo, tot ce trebuie pentru a i se asigura supremația în viața Pădurii. Cu un zâmbet plin de satisfacție, aceasta spuse:

-Fie ca acest decret să fie transmis tuturor vietăților, din această zi Cerbul nu mai are voie să scrie pe copacul cel bătrân, cu precădere nu mai are voie să scrie despre noi, conducătorii, dar nici despre alți cerbi care au luptat în trecut împotriva orânduirii. Gata cu instigările la ură, gata cu negarea suferințelor vulpilor de pretutindeni, s-a terminat în sfârșit cu obrăznicia contestării puterii noastre și cu glorificarea crimelor de război făcute de strămoșii Cerbului. În această zi istorică, cu ajutorul porcilor obedienți, influența Cerbului a fost curmată.

Sâsâitul șerpilor devenea asurzitor în timp ce șobolanii dansau fericiți. Cerul era acoperit de nori atât de negri încât ți se părea că e o eclipsă solară. Creaturile nopții s-au trezit, liliecii zburdau prin aer și parcă iadul era in sărbătoare.

După două zile de umilințe, Cerbul carpatin s-a intors în adâncitura de unde a fost ridicat și cu răbdare începu să-și aranjeze culcușul și să curețe mizeria lăsată de asupritori.

“A meritat?” Gândi Cerbul într-un moment de deznădejde. “Sacrificiul pe care l-am făcut a fost degeaba?” Lacrimi de cristal se prelingeau pe chipu-i blând și întristat. “Mă vor susține sau mă vor abandona?”

*

A venit momentul să vă cer ajutorul, vă rog donați ETH la această adresă: 0x56332478f4171176896158EdcD324f69048BD0bc