Home / Educativ / Aspecte privind contextul internațional în care se derulează războiul din Ucraina

Aspecte privind contextul internațional în care se derulează războiul din Ucraina

Incorect Politic
Noiembrie 15, 2022

Aspecte privind contextul internațional în care se derulează războiul din Ucraina

Aspecte privind contextul internațional în care se derulează războiul din Ucraina

Via BasarabiaLiterară:

– Lupu Corvin –

Întregul cadru internațional actual a fost configurat la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, de către învingătorii în război. Ei au modelat sistemul internațional în funcție de interesele lor, prin tratate la vedere, sau prin înțelegeri secrete și foarte secrete. Ele sunt foarte cunoscute, doar prevederile lor au fost ascunse timp îndelungat. Cele mai importante înțelegeri s-au luat în cadrul conferințelor și acordurilor de la Teheran (1943), Yalta (1945), Potsdam (1945), San Francisco (1945) și Tratatul de Pace de la Paris (1947).

Cu aceste ocazii s-a decis modul în care să fie menținută pacea la nivel mondial, s-a creat ONU, cu al său Consiliu de Securitate, care să decidă în marile probleme ale Lumii, în care nu intrau decât cei cinci învingători în război (S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie, China și Franța). Franța a fost acceptată de Stalin doar la insistențele S.U.A. și Marii Britanii. Ea a avut o contribuție mică la victoria Aliaților, iar Stalin spusese că armata franceză nu s-a bătut bine și nu merită un loc la masa decizională mondială, dar o acceptă ca urmare a dorinței S.U.A. și Marii Britanii. China nu s-a opus. Statul Papal nu a fost inclus în rândul decidenților politici internaționali. Când a fost menționat Statul Papal, Stalin i-a întrebat pe partenerii cu care a câștigat războiul mondial „Câte divizii are Papa?” Întrebarea lui Stalin denotă mentalitatea supraputerilor în general, aceea că decidenții trebuie să fie cei care dețin cea mai mare putere militară de luptă și de distrugere a inamicului. Președintele SUA și prim-ministrul Marii Britanii au înțeles că Stalin nu va fi de acord cu o includere a Statului Papal în ecuația puterii de viitor a Omenirii.

Cu aceleași prilejuri, în secret, s-au stabilit și sferele de influență în Lume. Toate înțelegerile secrete s-au încheiat pe baza unor tratate scrise și semnate, prin înțelegere ele trebuind să rămână secrete și s-au încheiat purtând sigla „Pentru eternitate”. Înțelegerile secrete încheiate au menționat că tratatele nu pot fi modificate, ci doar, eventual, completate.

Era limpede pentru toată lumea că în cadrul confruntării intereselor dintre state vor mai apărea conflicte, dar cheia succesului evitării unui război între marile puteri ale Lumii este respectarea cu sfințenie a tratatelor încheiate la vedere și a înțelegerilor secrete. În deceniile următoare, ca urmare a mai multor conflicte între statele din principalele două sfere de influență și ca urmare a necesității de reactualizare a vechilor înțelegeri și a confirmării statu-quo-ului internațional, în august 1975, în cadrul Conferinței de Pace și securitate în Europa, 32 de state europene+S.U.A. și Canada au semnat documentul numit „Actul Final”, care a consfințit faptul că pacea și securitatea vor fi asigurate de respectarea statu-quo-ului internațional, așa cum a fost el stabilit după al doilea război mondial. Deci, după 30 de ani, cele două supraputeri militare și toate statele europene și Canada erau de acord ca toate înțelegerile de la sfârșitul celui de al doilea război mondial, inclusiv frontierele și, indirect, sferele de influență să rămână în aceeași formă. Așa s-a mers mai departe, pentru apărarea păcii în Europa. Timp de jumătate de secol în Europa nu au fost războaie, ci doar intervenții ale marilor puteri pentru a își menține supușii sub ascultare.

Astfel, fiecare putere mondială a menținut regimul politic dorit în propria sferă de influență. SUA au intervenit, prin intermediul C.I.A. în Italia, în 1946, când comuniștii au câștigat alegerile și au schimbat rezultatele și au menținut Italia în sfera capitalistă de influență. Au fost asasinate mai multe personalități comuniste și rezultatele votului au fost falsificate. S-a evitat astfel ajungerea comuniștilor italieni la putere. În același an, în România, aflată sub ocupație militară sovietică, alegerile au fost falsificate în sens invers: prin fals s-a asigurat majoritatea în Parlament a comuniștilor, în dauna opoziției condusă de agentul britanic cu numele conspirativ „Tom”,  respectiv Iuliu Maniu. Marea Britanie a intervenit și ea în Irlanda și a menținut Irlanda de Nord în interiorul Regatului Britanic. U.R.S.S. a intervenit cu forța armelor în Polonia (1953), Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968), menținând regimurile politice socialiste de stat pe linie radical socialistă și respectivele state sub controlul Kremlinului.

Științific vorbind, deci imparțial, nu trebuie să privim lucrurile absolutizând conflictul internațional actual ca fiind lupta între „Bine” și „Rău”, așa cum rezultă din propaganda manipulatoare de astăzi. „Binele” și „Răul” conviețuiesc în istorie în toate regimurile politice din toate statele. Fiecare din cele două tabere se vede pe sine ca și purtător al „Binelui”. Nimeni nu-și asumă „Răul”, dar el există în ambele tabere. Depinde din ce unghi de vedere privești lucrurile și unde ești poziționat tu, ca țară, popor și etnie majoritară, cea mai importantă, dacă suntem democrați adevărați, etnia pentru a cărei dezvoltare națională s-a constituit respectivul stat. Statele naționale nu s-au constituit pentru a adăposti venetici. Ei există, sunt realități de care trebuie ținut seama, dar discriminarea pozitivă în sine este un concept antidemocratic, folosit de globaliști pentru a stăpâni majoritățile cu ajutorul minorităților.

Prin însăși noțiunea de „democrație” (demos=popor; kratos=putere), majoritatea și interesele ei trebuie să primeze. Globaliștii au deturnat sensul real al democrației, au făcut-o plastilină și s-au jucat cu ea cum au vrut, după interese care nu sunt ale popoarelor, ci ale stăpânitorilor Occidentului, mai precis ai oligarhilor evrei de pe Wall Street, de la Londra și de la Tell Aviv. Kazaro-evreii sunt minoritari în toate statele pe care le controlează, pe unele cu autoritate. Deci, este firesc, din punctul lor de vedere, să modeleze plastilina numită democrație în așa fel încât minoritățile, în frunte cu ei, să dețină supremația. În sfera de influență euro-atlantică controlul asupra celei mai mari părți a puterii îl dețin kazaro-evreii.

Această realitate este ocolită în majoritatea zdrobitoare a analizelor legate de sistemul internațional și nu este recunoscută, ci este tratată sub titulatura peiorativă de „Teoria conspirației” și negată, ca și când ar fi inexistentă, de parcă în lume nu ar exista conspirații. Conspirațiile, respectiv, înțelegerile secrete între două sau mai multe părți, încheiate pentru promovarea unor interese, de cele mai multe ori împotriva intereselor altora, se fac în lume în fiecare moment.

Da, stimați cititori, conspirațiile există, inclusiv cele pe care nu le recunosc kazaro-evreii, care doresc ca analizele politice internaționale să se facă excluzându-i pe ei din orice ecuație. Cei care totuși îi menționează și le menționează și implicarea și interesele și operațiunile, sunt categorisiți a fi „antisemiți”, iar împotriva „antisemiților” se dau legi, legi aspre și se practică poliția politică represivă, persecuția profesională și marginalizarea socială. În România, această poliție politică iudee este promovată de Institutul „Elie Wiesel” și de Federația Comunităților Evreiești, acțiunile lor având un pronunțat caracter antiromânesc.

Aceasta este una din cauzele principale pentru care nu se spun public adevărurile despre  războiul pornit din Ucraina. Kazaro-evreii sunt implicați în centrul acestui război internațional, pe care Papa de la Roma l-a numit, în iunie 2022, „Al Treilea Război Mondial”.

Liderii evreimii internaționale, bancherii mondiali de Wall Street, cei care țin prizonier poporul american prin intermediul Federal Reserve, îl îndatorează continuu și-l pun să le plătească dobânzi colosale, au cumpărat și Ucraina și au mobilizat 40 de țări să lupte împotriva Federației Ruse.

Ei sunt cei care au comandat statelor occidentale supuse lor să organizeze maidanul din Kiev și „revoluția portocalie”, adică lovitura de stat din 2014, care l-a răsturnat pe președintele de etnie ucraineană, legal ales, Viktor Ianukovici și i-a adus la putere pe kazaro-evrei, mai întâi, în frunte cu președintele Poroșenko, ulterior, cu actualul actor de comedie (tristă, pentru ucraineni), Zelenski. Naționaliștii ucraineni, cei care în timpul celui de al doilea război mondial au ucis 900.000 de kazaro-evrei, s-au trezit cu o conducere 80% kazaro-evreiască, care pare decisă să-i împingă la pierzanie. Mai întâi, au îndatorat prostește Ucraina la bancherii kazaro-evrei din SUA. Apoi, au adus țara în incapacitate de plată a dobânzilor la datorii și, în schimbul preluării unei părți a datoriei externe a țării, au cedat Grupului de Investiții Financiare „Franklin Templeton” toate activele statului  ucrainean.  Acest fond de investiții aparține ramurii americane a familiei Rothschild…

Apoi, conducerea 80% kazaro-evreiască a Ucrainei a formulat cereri de aderare la N.A.T.O. și la U.E. Aderarea la N.A.T.O. ar fi însemnat aducerea armatei americane la fruntariile Rusiei, pentru a pregăti următoarea etapă de asalt către Răsărit.

Globalizarea kazaro-evreiască părea că merge înainte și, curând, oligarhia financiară de pe Wall Street urma să facă joncțiunea în Rusia cu copiii lor, oligarhii kazaro-evrei din Rusia născuți, crescuți și dezvoltați în timpurile lui Gorbaciov și al lui Elțân. Dar, când globalizarea părea că merge triumfător către Răsărit, a venit 24 februarie 2022…

În subsidiarul celor scrise mai sus, trebuie reflectat la încă un aspect. În februarie și iulie 2018, prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu a efectuat două vizite la Kremlin, pentru a-și promova o serie de interese în Orientul Apropiat, interese dependente de voința Rusiei. A fost primit de președintele Vladimir Putin. Printre altele, președintele Rusiei i-a oferit copii ale unor documente din arhivele militare rusești privitoare la uciderea a 900.000 de kazaro-evrei de către naționaliștii ucraineni, în timpul ocupației militare germane a Ucrainei, din al doilea război mondial. Locuri de execuție, gropi comune, nume de asasini, nume de victime, martori etc.

Prin actualul război, etnicii ucraineni sunt sacrificați de propria lor conducere kazaro-evreiască, cea care, în ciuda distrugerii cvazi-totale a Ucrainei, vrea să lupte până la moartea ultimului ucrainean rămas în țară. 20 de milioane de ucraineni au emigrat deja. Se pune o întrebare: oare se răzbună evreii pe ucraineni, în număr mare antisemiți? Pe lângă distrugerea bucată, cu bucată, Ucraina se depopulează grav, moare încet, iar Rusia nu se grăbește, luptă la fel de încet și lungește războiul. În curând, vine iarna…

One comment

  1. “etnicii ucraineni sunt sacrificați…”

    Omorâți, nu sacrificațî.

    https://dexonline.ro/definitie/sacrifica/definitii

Leave a Reply

Your email address will not be published.