Home / Educativ / Asasinați de Securitate: Vasile Zăpârțan și Dumitru Leontieș

Asasinați de Securitate: Vasile Zăpârțan și Dumitru Leontieș

Incorect Politic
August 5, 2021

5 august 1976. Asasinați de Securitate: preotul Vasile Zăpârțan și Dumitru Leontieș uciși, în Germania, prin înscenarea unui accident rutier

Via Buciumul:

Vasile Zăpârțan (n. 27 aprilie 1918, Benediug, azi Mănăstirea, județul Cluj) a fost rectorul misiunii Române Unite cu Roma din München începând cu 1957 și până la moartea sa în 1976. El a înființat, sub egida Misiunii Române Unite, “Fondul de Ajutor al Românilor din Germania” (FARG) cu sediul la München, având ca scop ajutorarea financiară a românilor refugiați din România comunistă, în vederea realizării unei situații în Germania federală. Monseniorul Zăpârțan era un fervent critic al regimului comunist de la București, pe care îl ataca în luări de poziție publice, denunțând nu numai persecuția Bisericii Catolice din România, ci și „subjugarea și înjosirea Bisericii Ortodoxe Române de către regimul comunist.”

Dumitru (Demetrius) Leontieș (n. 1 septembrie 1917 la Vama, Bucovina), absolvent al Facultății de Drept din Cernăuți, scriitor și militant în Mișcarea Legionară, în cadrul căreia deținea gradul de comandant, se refugiase în Germania în 1941, pentru a scăpa de persecuțiile regimului antonescian. După 1945, s-a remarcat în cadrul exilului românesc, fiind un militant incisiv împotriva regimului comunist din România.

Deseori, Părintele Vasile Zăpârțan însoțea pe refugiații sosiți, la lagărele de refugiați de la Zirndorf sau Nurenberg, ajutându-i să se înregistreze și să primească adăpost.

În ziua de 5 August 1976, Monseniorul Vasile Zăpârțan a plecat la Nürnberg împreuna cu doctorul Dumitru Leontieș și cu alte două persoane recent venite din România, pentru a le înregistra și a le face formalitățile necesare rămânerii în Germania. În dupăamiaza acelei zile, pe la orele 14.00-15.00, întorcându-se de la Nürnberg la München, între Manching și Langenbruck, automobilul Monseniorului Zăpârțan a “deviat” de pe autostradă (după spusele șoferului autocamionului care venea din spate, fiind martor) și a intrat într-un copac de pe marginea autostrăzii. Atât Monseniorul Zapârțan cat și Dumitru Leontieș au decedat.

Inițial, ancheta autorităților federale a evidențiat explicit indicii conform cărora accidentul fusese provocat, suspecând un asasinat, dar ulterior cazul a fost închis în mod suspect. După defectarea sa, fostul șef al spionajului comunist, generalul Ion Mihai Pacepa, acest “accident” a fost opera regimului comunist din România, execuția preotului Zăparțan fiind ordonată personal de Ceaușescu (cf. Orizonturi Rosii, Editura Ziarului “Universul”, New York 1988, p.131). „Ceaușescu poate fi teribil de violent când are pică pe cineva. Curând după venirea sa la putere a simțit pentru prima dată gustul usturător al criticii publice, venită din partea unui lider emigrant român și reacția sa imediată a fost: “Omoară-l fără milă!”. Omul care l-a criticat a fost Vasile Zăpârțan, un preot emigrant (greco-catolic) care trăia în Germania de Vest și care a denunțat cultul personalității lui Ceaușescu, atât în discursuri publice, cât și în slujbe bisericești.”

3 comments

  1. In afara de cei doi pomeniti de dumneavoastra { DUMNEZEU SA-I AIVA IN GRIJA SA } au mai fost zeci , sute de oameni nevazuti necunoscuti , care au avut aceeasi soarta sau mai rau , chiar daca au fost lasati in viata , acea ” viata ” s-a dovedit a fi mai rea decat moartea . Sa le fie numele spre vesnica pomenire in veci AMIN !

  2. Aviz nostalgicilor ceausisti. Am fost mirat sa vad ca in randurile conservatorilor (nu o sa le spun nationalisti, marea majoritate a nostalgicilor ceausisti au o parere proasta/dezinformata despre Miscarea Legionara), exista destui care plang dupa epoca Ceausescu. Adularea unui satrap care n-a ezitat sa ordone Securitatii si Armatei sa traga in propriul popor (le place nu le place adeptilor 100% ai loviturii de stat, oamenii simpli au iesit in strada, fara sa aiba habar de agenturi sau razboiul intern al Securitatii, doar pentru ca nu mai suportau distopia intitulata pompos si sinistru Epoca de Aur), mie imi apare ca o adevarata ratacire, ca o lipsa de discernamant legata de intelegerea multiplelor fatete ale Raului. Argumentele in sustinerea celor spuse de mine ar fi mult mai multe, dar specific liniei “Incorect Politic”, eu intreb retoric doar atat: Daca pe vremea lui Ceausescu ai fi evocat in public memoria Capitanului sau a Comandantului, sau ai fi purtat insemne Legionare, sau ai fi adus un minim elogiu Garzii de Fier, etc, erai arestat sau nu? Infundai puscaria si era posibil inclusiv sa nu mai vezi vreodata lumina zilei? Da sau nu. Cred ca raspunsul la intrebare e evident.

  3. Nostalgia dupa regimul comunist e lansata tot de cei care aveau mai multe beneficii pe vremea aceea. Pentru ei nu a contat ideologia, a contat ca au dus-o mai bine ca restul populatiei, aveau relatii la partid, la securitate, puteau fura de la intreprinderile de stat sau taiau frunze la caini la serviciu, erau turnatori si de aici alte beneficii etc. Deci, numai la niste cazaturi de oameni, le-ar mai place sa traiasca in acel regim, bineinteles, cu toate beneficiile aferente pe care le-au avut si atunci.
    Problema in acest spatiu romanesc e ca niciodata nu s-a vrut ca sa fie mai mult bine decat rau pentru toata populatia. Si asta in orice regim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *