Home / Educativ / Originile Propagandei Anti-Familie: Apariția Feminismului

Originile Propagandei Anti-Familie: Apariția Feminismului

MNR
Incorect Politic
Ianuarie 21, 2018

Partea I – apariția feminismului (Primul Val)

(secolul XIX – până la jumătatea secolului XX)

Mulți consideră că feminismul a apărut în Franța, unde o femeie de rang nobil a deschis, în 1610, primul salon în afara curții regale, care acceptă și femei, unde se practicau discuții filozofice și unde a început să se dictute intens despre condiția femeii în societate și nevoia de educație.

În secolul XVIII, când a început să se resimtă progresul social, s-a născut un nou val de intelectuali și filozofi, Valul Rațiunii, care a ajuns la concluzia că instituțiile culturale și sociale, sunt produsul umanității și nu a divinității, astfel s-au produs schimbări radicale în cadrul instituților, restricțiile legate de gen și clasa au fost ridicate.

În urma evenimentelor din 1774 și a revoluției franceze din 1789, ideea că femeile au nevoie de libertate a prins avânt. Astfel, femeile au câștigat putere politică și au ajuns la un consens în legătură cu mult-dorita libertate.

Amuzant este faptul că Franța va acorda dreptul de vot femeilor abia în 1948.

Mary Wollstonecraft, scriitoare de origine engleză, a publicat în 1792 *Justificarea drepturilor femeilor* ce aducea în atenția citiorilor ideea că femeile nu sunt inferioare bărbaților, ci doar duc lipsă de educație, și a sugerat că bărbații și femeile trebuie să fie în egală măsură imagini ale societății, societate care trebuie să se axeze pe rațiune. Ea a fost căsătorită cu William Godwin, întemeietorul utilitarismului (un fel de nihilism bazat pe egalitate) dar și al anarhismului.

François Marie Charles Fourier este considerat creatorul termenului *feminism*.

Acesta a fost un filozof evreu- francez, ce a influentat inceputurile socialismului si un intemeietor al doctrinei socialismului utopic. El a sustinut ideea ca slujbele importante ar trebui sa fie accesibile femeilor daca acestea au aptitudinile necesare si a concluzionat ca o casatorie traditionala ar putea afecta drepturile femeilor.

Tot el a scris despre explorarea sexualitatii, despre cum omul poate sa fluctueze in sexualitate si sa isi doreasca relatii homosexuale sau heterosexuale de-a lungul vietii. Toate astea se intamplau in 1808. Sociatatea patriarhala era pentru prima data pusa sub semnul intrebarii. Ceea ce este insa cu adevarat interesant, este faptul ca acesta a sustinut formarea Israelului, cu ajutorul familiei Rothchild. Incepe sa se lege.

Religia este cea care a alimentat si a ajutat la schimbari sociale legate de femei si rolul lor in societate, la inceputul secolului XIX.

A doua mare trezire, care a inceput in 1790, a permis femeilor sa aiba parte de mai multe roluri de conducere in afara caminului, iar miscarile care s-au opus acestor schimbari nu au facut decat sa ajute femeile sa castige din ce in ce mai multa libertate.

În SUA, Angelina și Sarah Grimke au început lupta pentru interzicerea sclaviei, acasta devenind una dintre principalele lupte ale femeilor. Sarah Grimke a scris *Scrisorile de Egalitate ale sexelor*.
În 1832, Colegiul Oberlin decide să accepte femei. Începe accesul la educația superioară.

A urmat o încercare de excludere a femeilor din organizațiile aboliționiste, însă acest lucru a generat marșuri la care au participat și bărbați și femei. Se cerea renunțarea la inegalitatea bazată pe sex și acordarea dreptului de vot femeilor. Marșurile au fost organizate de Elizabeth Cady Stanton și Lucreția Mott .

Suffragistii (cei care luptau pentru dreptul femeilor la proprietate, la vot și la libertate) încep să își facă apariția în SUA în 1860, și suffragettele, în Marea Britanie. Pentru sufragistii din SUA era o jignire să fie numiți sufragetti, deoarece mișcările din Marea Britanie erau mult mai agresive, uneori distrugeau proprietăți și păreau ușor radicalizate și anarhice. În SUA mișcarea era încă condusă de calviniști și protestanți, pe când în Europa, începeau să se infiltreze evreii, care doreau să acapareze întreagă mișcare.

Primul val al feminismului s-a axat în principal pe dreptul femeilor de a deține proprietate și pe dreptul de a se opune căsătoriilor aranjate, iar spre sfârșitul secolului 19 deja lupta se ducea pentru câștigarea puterii politice, dar se discutau intens și drepturile reproductive ale femeilor, precum și drepturile economice. în 1918, în Marea Britanie, femeile trecute de 30 de ani și care dețineau proprietăți au primit drept de vot.

Era o mare victorie pentru susținătorii feminismului, care a continuat să prospere și în SUA, unde în 1919 s-a acordat dreptul de vot femeilor, prin cel de-al 19lea amendament (trebuie însă menționat faptul că în SUA, în foarte multe state femeile deja votau până să între în vigoare cel de-al 19lea amendament, semn clar că feminismul nu era neapărat necesar pentru a se merge în această direcție).

În Iran, mișcarea feministă a reușit să obțină drepturi egale încă din 1905 dar toate acestea au dispărut în 1979 când s-a implementat Islamul, pe care în mod ironic, feministele de azi îl iubesc și îl apară. Suedia cea feministă a acordat dreptul de vot femeilor de abia în 1971, iar Liechtenstein in 1984.

China, Egipt și Nicaragua s-au remarcat de asemenea prin mișcări feministe majore, și revoluții sociale.

Liderii de marcă ai feminismului au fost femei aparent albe (în realitate multe dintre ele fiind evreice) din clasa de mijloc, din Europa de Vest și America de Nord.

Primul val al feminismului a dorit să ofere femeilor din vest și alte aparente beneficii, de exemplul relațiile sexuale fără sentimente, viata fără copii, copii fără familie, bărbați fără soții, astfel au reustit să planteze primele semințe ale otravei și să înceapă distrugerea sistematică a ideii de familie.

Toate acestea sunt doctrine marxiste evreiești, care au reușit să pângărească și să ridiculizeze întreagă mișcare pentru egalitate și acces la educație a femeilor.

Majoritatea celor ce se aflau la conducerea suffragettelor, adică primelor organizații ale femeilor, erau femei evreice, spre exemplu Emmeline Pankhurst, cea care a inițiat protestele prin greva foamei, după modelul rusesc.

Suffragistii din SUA însă, au fost deturnati și au apărut la conducerea lor marionete plătite de către Edward Bernays, un maestru în artă propagandei, cunoscut și sub numele de *părintele relațiilor publice*.

Prima campanie de acest gen a lui Bernays a fost în 1929 când a promovat fumatul că fiind feminist și a reușit să implementeze denumirea de *torțe ale libertății* țigărilor (el s-a ocupat de relațiile publice și campanii pentru Procter & Gamble, the American Tobacco Company, Cartier Inc., Best Foods, CBS, the United Fruit Company, General Electric, Dodge Motors).

A folosit idei inspirate din munca unchiului său Sigmund Freud și astfel a conștientizat puterea marketingului în cadrul feminismului, mai ales după ce s-a dovedit un adevărat succes campania pro-fumat, fumatul fiind văzut ca o apucătura extrem de vulgară în rândul femeilor. A plătit extrem de multe femei să mărșăluiască fumând sau pur și simplu să fumeze în public.

Modelele au fost alese cu mare grijă. Aceste metode s-au păstrat până în zilele noastre, când avem ca și exemplu feministele de la FEMEN, plătite de organizații ce sprijină extrema stânga și sunt finanțate de adepți ai globalismului.

În SUA, femeile evreice discutau deja din ce în ce mai frenetic despre drepturile negrilor, despre drepturile imigranților, schibarea legilor în legătură cu căsătoria, în favoarea femeilor, ceea ce a dus la un adevărat dezastru în zilele noastre în SUA, mulți bărbați rămânând faliți și pe drumuri după divorțuri extrem de costisitoare în care au pierdut totul în detrimentul soțiilor, astfel că mulți evită să se mai căsătorească sau chiar să mai aibă relații de orice natură cu femeile.

Nici emanciparea negrilor nu a adus nimic benefic, decât o încărcare a sistemului social și o dezorganizare socială masivă și o rată a criminalității din ce în ce mai mare și mai greu de controlat. Tot acele feministe au susținut și drepturile imigranților, nici asta nu a mers bine în SUA, mai ales în ceea ce privește sistemele sociale pentru imigranții ilegali.

Au fost destule care s-au împotrivit suffragettelor și suffragistilor și au pornit mișcări anti, dar și în acestea s-au infiltrat desigur evreice din mișcare pro-feministă, și au ajuns chiar la conducerea, distrugându-le din interior și ghidându-le în direcții total greșite.

Deși feministele din al 2-lea val au obținut legalizarea avortului, feministele din primul val, conduse de evrei au pavat drumul spre această.

Suffragettele din Marea Britanie au fost și ele plătite de către Israel Zangwill (scriitor evreu) ce a fost implicat în teorii zioniste, în mișcarea feministă, emanciparea jidănească (ce a mers mână în mână cu feminismul), asimilarea jidănească și teritorialismul evreiesc.

Israel Zangwill

Să nu uităm că feminismul este una dintre principalele trăsături ale marxismului, doctrina jidănească ce are ca scopuri distrugerea familiei, distrugerea proprietății private, distrugerea religiei, distrugerea națiunii.

La Școala din Frankfurt, un grup de iudei, pardon, intelectuali marxiști (Max Horkheimer, Theodor Adorno, Jürgen Habermas, Karl August Wittfogel și Friedrick Pollock) pun bazele teoriei critice, ce are ca scop distrugerea și dizolvarea tradițiilor sociale cu privire la gen, rasă, rolul sexelor în societate, sexualitate, naționalitate, deoarece, după părerea lor Europa era mult prea tradițională.

Astfel marxismul reușește să își îndeplinească scopurile prin distrugerea familiei cu ajutorul propagandei homosexuale, transexuale, feministe, a încrucisării rasiale și a distrugerii instituției căsătoriei.

Ce a reușit feminismul să creeze prim prisma marxismului a fost o divizare a femeilor și bărbaților, creerea iluziei că sunt dușmani care nu pot să trăiască împreună, iar acest lucru să întâmplă astăzi cu bărbații prim mișcările MGTWO (Men go their own way – bărbații merg pe drumul lor), sau cu activiștii pentru drepturile bărbaților, MRA (men’s rights activists), ce au luat naștere ca răspuns la al 3lea val de feminism.

Andrea Dworkin, Betty Friedan, Eve Ensler, Gloria Steinem, Robin Morgen, Linda Gordon, Susan Sontag, Masha Gessen, Rosa Luxembourg și Margaret Feldman sunt toate femei evreice și lidere ale revoluției feministo-marxiste.

Cea din urmă este și inventatoarea termenului *sexist*, se pare că inventarea termenelor de genul este o adevărată specialitate jidănească, tot ei inventând *rasist*,*homofob*,*misogin*, *antisemit* *transfobic* etc.

Termenul *sexist* a avut ca singur scop defăimarea bărbaților care credeau în roluri tradiționale.

Familia Rockefeller a finanțat Frontul de Eliberare al Femeilor cu scopul de a scădea salariile, de a încasa taxe și de la cealaltă jumătate a populației, de a distruge familia, de a se asigura că oamenii își vor trimite copiii la școală mai devreme pentru a putea să fie îndoctrinați cu mai mult succes, și în ultimă instanță, să înlocuiască figura parentală cu statul.

Odată cu feminismul, marxiștii au creat și corectitudinea politică, pentru că au realizat că libertatea de exprimare este periculoasă pentru sistem.

De acum înainte, feminismul și corectitudinea politică, precum și lupta pentru drepurile minorităților și eliberarea sexuală vor merge mână în mână.

Practic iudeii au profitat întocmai de ideile arhaice aparent creștine în care femeile erau văzute că cetățeni de mâna a 2-a, aproape ca în islamul de astăzi, și au știut cum să inoculeze ura. Practic au manipulat creștinismul și istoria ca să își satisfacă agenda.

Cartea ce urmează să devină piatra de temelie a feminismului din al doilea val este *Al Doilea Sex* al scriitoarei franceze Simone de Beauvior, scrisă în 1948 și tipărită în engleză în 1953.

Aceasta a avut o relație deschisă cu filozoful marxist Jean-Paul Sartre (care deși nu era jidan, îi adula, lucru care s-a văzut clar în cartea sa *Anti-Semitul și Evreul* în care pornea de la ideile lui Freud de proiecție, și în care se susținea că albii folosesc evreii ca scuză pentru propriile incapacități și defecte, pe premisa *dacă evreul nu ar există, anti-semitul l-ar inventa*, dar și un iubit evreu, Nelson Algren, care se pare că a influențat-o să scrie acea carte.

Practic *Al Doilea Sex* este un fel de biblie feministă ce cuprinde toate ideile marxiste și feudiene despre feminism și rolul femeii în societate, precum și despre explorarea sexualității.

Ea susține că singurul motiv pentru care femeile au un rol inferior în societate este pentru că bărbații au făcut tot posibilul să le împiedice să avanseze.

Și-a declarat solidaritatea față de nergotei, jidani și alte victime ale condiționării culturale de către bărbatul alb și heterosexual. A mers mai departe și a afirmat că instinctele materne nu există iar, căsătorie nu înseamnă altceva decât sclavie.

Ca o femeie să aibă o existență bună, ea trebuie să plece de acasă cât mai mult, să aibă o carieră și să lase copiii (dacă are) în grija statului.

Casnicele, în viziunea acesteia sunt doar niște paraziți. Această idee mi-a amintit de un vlogger japonez care prezența familia japoneză, și insistă pe faptul că în momentul apariției copiilor, femeile devin casnice și se ocupă intens de gospodărie și copii, precum și de educația copiilor.

Japonia este țara cu cele mai bune rezultate la învățământ, cu cel mai mare IQ și cu cea mai mică rată de analfabetizare (sub 2%) .În momentul în care copiii sunt destul de mari și responsabili și nu mai au nevoie de asistența mamei, femeile se întorc la muncă.

Vloggerul respectiv a primit o grămadă de critici la adresa modului în care japonezii tratează familia și munca, în principal de la femei americane și din Europa de Vest, care au adus injurii femeilor japoneze, numindu-le paraziți, profitoare și leneșe, toate acestea șocându-l pe creatorul vloggului, dar și pe japonezii care îl urmăreau.

Desigur că s-au dezbătut intens aceste puncte de vedere. În consecință, doctrina marxistă este clar implementată în cultură vestică. Japonia respinge feminismul și îl consideră inutil în timp ce vestul îl îmbrățișează.

Beauvior nu face altceva decât să nege natura sacră a femeilor de a da viață și a purta de grijă; a încercat să inoculeze ideea de egalitate când nu este vorba decât despre complementaritate, ea pune accentul pe inferioritatea femeilor în rolurile sociale și istorice, lucru care nu face altceva decât să creeze invidie și inevitabil ură. Astfel femeile ajung să urască bărbații.

Tot ea afirmă că, pentru a atinge egalitate, femeile trebuie să întrețină relații sexuale la întâmplare, fără a suferii repercusiuni și trebuie să distrugă mitul maternității și familiei.

Deja se simte o radicalizare a feminismului, iar radicalismul o să devină trăsătură de bază a feminismului din al 2lea val.

 

Check Also

Mlaștina Mass Media și Mihail Neamțu-Fariseu’

Majadahonda | Episoadele 8-9.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *