Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Februarie 24, 2026
Ai un veteran în localitate? Cinstește-l cât încă mai trăiește!
Oprește-te un moment și gândește-te: în orașul sau satul tău trăiește, poate în tăcere, un om care a purtat pe umeri povara războiului pentru ca tu să trăiești în pace. Un om care a făcut sacrificii pe care noi doar le citim în cărți.
Și poate că nimeni nu l-a întrebat de mult timp: „Cum vă mai simțiți?”
Oamenii au o nevoie profundă de a ști că viața lor a avut sens. Pentru un veteran, recunoștința comunității validează sacrificiul făcut.
Timpul nu așteaptă.
În fiecare an, numărul veteranilor scade. Fiecare zi în care amâni este o zi în care s-ar putea să pierzi șansa de a spune „mulțumesc”.
Interesează-te dacă ai un veteran de război în localitate.
Mergi să-l vizitezi.
Du-te să-i mulțumești.
Fă-i un mic cadou de apreciere și recunoștință.
Strânge-i mâna.
Salută-l cu respect.
Faceți asta cât mai repede, cât încă mai avem veterani!
Peste trei luni se vor împlinii 81 de ani de la terminarea ultimelor noastre războaie mondiale. Folosesc pluralul întrucât, între 22 iunie 1941 și 9 mai 1945 Românii și România au dus pe umeri două războaie: unu, primul a fost purtat contra Uniunii Sovietice și a durat trei ani, două luni și o zi, de la 22 iunie 1941 la 23 august 1944. Al doilea război, tot al nostru, a început în seara zilei de 23 August 1944 și a durat până în mai 1945, poate chiar vara sau toamna acelui an, când majoritatea celor mobilizați au fost lăsați la vatră și s-au putut întoarce la casele lor. Partidul politic actual. de care vorbiți, se cheamă SOS România. Foarte bine. De ce acest partid nu se intitulează SOS Uniunea Sovieticț? Întrebarea mea este normală și necesară, căci rămâne de văzut în care dintre cele două răboaie au luptat eventualii noștri veterani de război încă în viață. Trădarea de la 23 August 1944 atârnă foarte greu pe memoria celor care au trăit acest război, care au participat la cei trei ani și două luni de război antisovietic, apoi la cele nouă luni de război pro-sovietic, ba chiar sub comanda ofițerilor staliniști. Cele nouă luni de război alături de Stalin și bolșevicii sunt o rușine de neșters pe obrazul oricărui român întreg la cap. Alianța noastră cu Germania național-socialaistă a fost una adevărată, onorabilă pentru ambele părți, o șansă pentru noi, care ne-am recuperat destul de repede Basarabia și nordul Bucovinei, ce ne fuseseră răpite de Stalin prin primul și al doile Ultimatum sovietic, 26 și 28 iunie 1940. Bineînțeles, alianța româno- germană fusese o șansă și pentru Germania, care putea beneficia de ajutorul nostru militar și de cel economic (petrol, rezerve alimentare, materii prime, etc.). Fac parte dintr-o familie care a pierdut mai mulți tineri soldați la Stalingrad, Cotul Donului sau în prizonieratul siberian de după război. Tatăl meu a evadat din încercuirea de la Cotul Donului, care ne-a costat ceva mai puțin de 100 000 de prizonieri. În copilăria mea am cunoscut mai mulți dintre cei ce au putut scăpa din încercuirea sovietică, reușind să ajungă în România devenită aliată a lui Stalin, apoi republică populară. adică un fel de republică unională sovietică. La peste 15 ani după terminarea războiului, presa, radioul, întreaga Românie era plină de lozinci ca STALIN ȘI POPORUL RUS LIBERTATE NE-A ADUS. în decada 1950, ca pioniră, am ascultat o erie de ofițeri trădători, care ne vorbeau nouă, pionierilor, apoi utemiștilor, uteciștilor despre ”frăția de arme româno-sovietică”, și alte bazaconii de acest gen. Auzindu-vă acum spunând că ar trebui să căutăm veteranii de război mi-am adus aminte de propaganda comunistă din anii cincizeci, la capătul cărora am împlinit 14 sau 15 ani. Atunci, în anii 1950, cei mai curajoși dintre elevii de 12, 13 sau 14 ani refuzau să participe la poveștile cu veteranii de război, care totdeauna erau trădători de neam și țară, nu eroi. Astăzi, orice veteran din ultimul război mondial are cel puțin o sută de ani, adică o vârstă demnă de tot respectul. Când este vorba de un ofițer superior, chiar general, cum pare să fie cazul ofițerului din fotografie, eu sunt aproape sigură că este vorba de un trădător, de o jigodie de om ce a luptat nu numai contra Germaniei ci și contra României, alături de armata lui Stalin. Cei care, într-un fel sau altul au refuzat să lupte contra Germaniei, au fost uneori judecați pentru că nu s-au predat la Cotul Donului. La sfârșitul anilor cincizeci, când încă nu împlinise 50 de ani, tatăl meu încă era anchetat și dădea declarații securiștilor despre cum a evadat de la Cotul Donului, cine l-a ajutat, cum a parcurs cei 2000 de km până când s-a prezantat autorităților dintr-un mare oraș pentru probleme de livret militar, un nou buletin de identitate, etc.
Aștept de mult ca Incorecții Politic să treacă cu succes examenul lor de maturitate. La începutul anilor 60. când generația mea a terminat liceul, titlul diplomei primite era DIPLOMĂ DE MATURITATE, nu DIPLOMĂ DE BACALAUREAT. Adevărații veterani din ultimul nostru război, care merită atenția și stima noastră, sunt cei care au luptat contra Uniunii Sovietice, nu contra Germaniei, aliata noastră în războiul respectiv. Cu mintea voastră de înapoiați din punct de vedere politic v-ați putea întreba ce ar fi zis Decebal despre dacii care după ce au luptat contra romanilor ar fi sfârșit prin a trece de partea acestora. Aceeași întrebare v-o puteți pune cu privire la oștenii lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Ce ar fi spus acești domnitori despre oștenii care, upă victoriile de la Rovine, Vaslui sau Călugăreni s-ar fi pripășit la turci?
Inainte de a arunca cu noroi, DOCUMENTATI-VA ! > Omul a fost trimis pe front la inceputul Razboiului si a ramas sub arme 2 ani si 7 luni pentru ca a fost ranit. Adica a fost repatriat inante de 23 august 1944, a facut doar o parte din Razboiul din Est. “……a fost concentrat și trimis pe front, împreună cu ceilalți militari tocmai în Transnistria, deoarece se declanșase Al Doilea Război Mondial. În război a avut misiunea de trăgător cu mitraliera, misiune care și-a îndeplinit-o cu jertfelnicie, curaj si devotament până în momentul în care a fost rănit iar urmele au rămas până în prezent.
S-a întors acasă după 2 ani și 7 luni și Dumnezeu a rânduit ca să-și reia responsabilitățile de soț și de tată…” Sursa : Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Concești
https://www.presstv.ir/Detail/2026/02/23/764606/Israel-settlers-visit-prison-fasting-
https://thecradle.co/articles/israeli-troops-executed-palestinian-aid-workers-at-point-blank-range-report
https://www.contributors.ro/de-ziua-victoriei-cu-respect-si-onoare-despre-soldatul-ion/
. 🇷🇴 𝟭𝟬𝟰 𝗔𝗻𝗶 🇷🇴
Veteranul de război ARIM TOADER din Concești împlinește astăzi venerabila vârstă de 104 ani.
S-a născut la data de 18.02.1922 din părinții Gheorghe și Aglaia Arim fiind cel de-al doilea copil din cei 5 ai familiei. Copilăria și-o petrece la casa părintească urmând cursurile școlii primare în satul natal Concești.
Tatăl său făcând chirie cu căruța, încă de la vârsta de 10 ani l-a luat și pe el, mergând cu căruța încărcată de sumani la munte în Bucovina. Viața a fost dură cu el, crescând mai mare tatăl îl trimitea singur cu căruța încărcată cu valuri de sumani pe care le ducea la prelucrat la piuă în ținuturile Bucovinei apoi se întorcea acasă, parcurgând distanța de aproximativ 200 km dus-întors.
La vârsta de 21 de ani se căsătorește cu Olga, iar după 5 săptămâni de la nuntă este încorporat ca militar. Armata a făcut-o la unitatea militară din Dorohoi.
La jumătatea perioadei de armată a fost concentrat și trimis pe front, împreună cu ceilalți militari tocmai în Transnistria, deoarece se declanșase Al Doilea Război Mondial. În război a avut misiunea de trăgător cu mitraliera, misiune care și-a îndeplinit-o cu jertfelnicie, curaj si devotament până în momentul în care a fost rănit iar urmele au rămas până în prezent.
S-a întors acasă după 2 ani și 7 luni și Dumnezeu a rânduit ca să-și reia responsabilitățile de soț și de tată … dar n-a fost ușor; cei doi soți se confruntă cu alte greutăți. Vine pe lume primul copil, o fetiță cu numele Viorica, pe care o pierd la o vârstă fragedă. La fel se întâmplă și cu următorii doi copii, Ghiță și Florica.
În anul 1952 se naște o altă fată, Maria, iar mai târziu, peste 9 ani se naște și un băiat pe nume Aurel Teodor, copii care au adus multă bucurie în sânul familiei greu încercate, care și acum au grijă de tatăl lor Toader Arim.
Împreună cu soția Olga au avut o căsnicie lungă și au viețuit împreună timp de 70 de ani. După moartea soției nu s-a deznădăjduit, ci a mers mai departe, ajungând la venerabila vârstă de 104 ani.
Pe parcursul vieții lui, bădița Toader a trecut prin multe: război, întovărășire, cooperativizare, colectiv, comunism, democrație, etc. Parcă nici lui nu îi vine să creadă cum s-a scurs timpul și a ajuns la această vârstă.
Împreună cu doamna primar Ilaș Maria și cu domnul viceprimar Costel Grosu l-am vizitat și felicitat pe “Eroul nostru” în semn de recunoştinţă, respect şi admiraţie pentru serviciul adus patriei şi pentru apărarea valorilor naţionale și a credinței Ortodoxe strămoșești, transmițându-i sincera urare:
🇷🇴 LA MULȚI și BINECUVÂNTAȚI ANI ! 🇷🇴
sursa: facebook-> Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Concești
Exposing New Jersey’s Jewish Invasion
https://www.youtube.com/watch?v=cubO0lhOMcs
https://karlradl14.substack.com/p/israel-destroys-british-and-commonwealth?utm_source=share&utm_medium=android&r=58x8k8&triedRedirect=true
https://karlradl14.substack.com/p/neophytes-testimony-about-jewish?utm_source=share&utm_medium=android&r=58x8k8&triedRedirect=true
Bătrânețea verde, adică bătrânețea curată moralicește, sănătoasă trupește, benefică pentru familie, neam, țară este și a fost totdeauna demnă de stima generală. Au fost însă perioade când bătrâni și tineri, popoare din Est sau din Vest au inventat ideologii de un fel sau altul, în numele cărora sau măcelărit, sau mitraliat reciproc, cum a pățit și Bădița Arim Toader din Concești, mitralierul din regimentul botoșănean ce a luptat în al doilea război mondial. Prea stimabilul HIPPIE, om sau ce-o fi el, ea, cu acest nume extravagant, parcă fără neam, fără țară, fără Dumnezeu) ne spune că bădița Toader a trecut prin multe: război, întovărășire, cooperativizare, colectiv, comunism, democrație, nu îi vine să creadă cum s-a scurs timpul și a ajuns la această vârstă. Bădița Toader nu-i singurul soldat care a ajuns general, mai ales general comunist, într-o epocă de întovăroșiri bolșevice, cu davai ceas, davai moșie, harașo tovărășie! Din cele aproximativ 15 milioane de români (cca. două milioane erau unguri sau alte naționalități conlocuitoare), cam un milion au fost încorporați între 1940 și 1945, peste jumătate dintre aceștia murind făcându-și datoria în cei trei ani, două luni și două zile de război just, apoi în cele nouă luni de război rușunis și trădător, în prizonieratul din Siberia, etc. Mulți din acel milion de mobilizați nu au murit, dar au fost răniți, mutilați, invalizi pe viață, iar aceia dintre noi care astăzi au între 60 și 80 sau 85 de ani cunosc o mulțime de cazuri, știu foarte bine ce a însemnat ”întovărășirea” bolșevică, colectivizarea, comunismul, democrația peste care Hippie trece ca vântul peste frunze, fără să priceapă mare lucru. Mă simt datoare să amintesc acestor imberbi și necopți hippiști că pe când bădița Arim Toader avea 27 de ani, adică în 1949, a început colectivizarea forțată și dictatorială a celor câteva milioane de țărani, unii foști soldați, chiar mitraliori, ca Bădița Toader, dar care nu au rămas în armata comunistă trădătoare. Da. Trădătoare, adică armată ieșită din trădarea de la 23 August 1944, care a pus capăt STATULUI ROMÂN LIBER ȘI INDEPENDENT, născut prin Unirea Principatelor Moldova și Țara Românească (1859) apoi în urma primului RM și a păcii europene semnată la Paris și în câteva orășele din jurul capitalei franceze în primăvara și vara anului 1920. Tot atunci, prin 1947, 1948, proaspătul regim comunist și pro-bolșevic a lansat Canalul Morții, Canalul Dunăre-Marea Neagră, care timp de trei sau patru ani a fost cimitirul multor zeci sau sute de mii de foști soldați din cele două războaie mondiale, ba chiar și al copiilor sau nepoților acestora, arestați de pe băncile liceelor și universităților pentru sentimentele lor patriotice, legionare, românești. Ce făcea Bădița Arim Toader pe când consătenii lui din Concești erau obligați să își dea de pomană pământul, căruța, animalele, agoniseala de o viață a părinților și bunicilor lor, pentru a intra în alt cimitir, acela al GOSPODĂRIILOR AGRICOLE COLECTIVE, AL COLHOZURILOR LI SOVHOZURILOR despre care tinerelul incorect politic Hippie nu suflă o vorbă! Ce făcea Bădița Arim Toader pe când consătenii lui din Concești și din mii de alte sate românești erau siliți să-și abandoneze casa, pământul, animalele, viața lor românească și demnă, intrând în robia iudeo-comunistă a colectivizării ce avea să ucidă țărănimea română care astăzi nu mai există. Nu cunosc toate cele ce-l privesc pe tânărul Arim Toader, fostul mitralior din Transnistria. Bănuiesc însă că prin anii de după 1946, 47, cu rănile vindecate, a rămas în armata bolșevică și trădătoare a vremii, poate că a fost trimis la ”studii” în Marea Uniune Sovietică, unde erau potcovite toate cadrele regimului pro-bolșevic de la București, nu numai cadrele militare ci toți aceea care urmau să devină șefi sau demnitari ai regimului comunist. Abia după zece sau doisprezece ani de la trădarea din 23 August 1944, printre comuniștii conduși de Gheorghiu-Dej apare un curent patriotic și naționalist, care începe să repare unele din relele comise între 1944 și 1958, comițând însă altele, căci tot ce se făcea se făcea cu materialul și pe riscul clientului, adică al poporului român. Ceaușescu a continuat linia patriotică a lui Gheorghiu-Dej, construind mii și mii de intreprinderi economice, blocuri mizerabile în diverse orașe sau sate, ”locuințe sociale”, cum li se spunea, în care nu toate apartamentele erau prevăzute cu baie sau bucătărie, populația proletarizată fiind uneori silită să-și facă nevoile prin boscheții din jur, să mănânce ce găseau în Comerțul socialist de Stat, să repete lozincile iudeo comuniste care au continuat până la altă Mare Trădare Națională, cu care mulți actuali Incorecți Politic se gargarisesc încă, fără să priceapă mare lucru din cele trăite de ei înșiși, cu atât mai puțin din cele trăite de către părinții sau bunicii lor.
Anii au trecut, slavă Domnului. Tânărul Arim Teodor a devenit ofițer comunist. a ajuns la gradul de general maior, căruia HIPPIE îi proslăvește acum jertfelnicia la mitralieră și altele asemenea. Cu diverse ocazii am tot spus-o. O repet și de data asta. Marea trădare națională de la 23 August 1944, ca și a doua Mare trădare Națională, din decembrie 1989, atârnă greu pe umerii a ceea ce a mai rămas din fostul popor român sănătos, acum un secol, care acum a ajuns o turmă de robi, sclavi, sclaveți, roabe și sclavete ce cântă manele și ronțăie semințe de floarea soarelui, dovleac și altele inclusiv când fac sex sau diverse aberații sexuale, căci așa se numește astăzi ceea ce părinții, bunicii și strămoșii noștri numeau cândva iubire. Iubire adevărată.
Vorbind de iubirea strămoșească, vine și rândul Bisericii Ortodoxe Române, nu numai a Bisericii Nașterii Maicii Domnului, din Concești, probabil județuul Botoșani. După cei 86 de ani, de după ultimul război mondial, după înscenările Bandei celor Patru Puteri Imperialiste (Anglia, Franța, Uniunea Sovietică, Statele Unite), după cacialmaua numită Nuremberg, nimic curat și autentic nu mai găsești în Europa actuală, care a ajuns un continent de popoare troglodite, tăiate împrejur la creier, sute de milioane de sclaveți și sclavete scăpați parcă din Gulagul sovietic sau din cine știe ce altă intreprindere jidoveasc sau diavolească. Așa stând lucrurile, ce încredere putem avea în biserica NAȘTEREA MAICII DOMNULUI din Concești câtă vreme întreaga BOR este plină de arhierei hirotoniți după ce au prestat jurământul penisului sau al pulii, cu mâna pe sexul tăiat împrejur al ierarhului superior sau preafericitului Patriarh ce oficiază hirotoniri arhierești sau preoțești cu mâna pe sfânta pulă a superiorului ierarhic. De când datează această stare de lucruri? Greu de răspuns la această întrebare. Foarte probabil, juratul cu mâna pe pula altuia datează de pe vremea lui Avram-Avraam, semnatar al Contractului pulii cu chiar propriul lui sânge, din propriul lui penis, mutilat și tăiat împrejur la vârsta de o sută de ani. Prea complicate aceste lucruri, pentru a le putea lămuri pe toate, aici și acum. Totul însă se leagă de toate, destinul de general al Bădiței Arim Teodor s-a hotărît într-un fel la 23 August 1944, ziua marii trădări nu numai a întregului popor român ci chiar și a tânărului mitralior rănit la 21 sau 22 de ani, prin 1943 sau 1944. Odată rănit, plimbat prin spitale, pus pe picioare, fostul mitralior a jucat după muzica bolșevică, altfel bolșevicii nu l-ar fi menținut printre caadrele militare active, nu i-ar fi pus stele de general pe umeri și așa mai departe
Pentru a ajunge oameni întregi și români adevărați, tinerii incorecți politici de azi au multe de învățat, pentru a nu ajunge Incorecți Politic din punct de vedere românesc și chiar omenesc. Incorecții politici sănătoși, care vor să știe adevărul despre rușinea, curvia și deviațiile sexuale din actuala Biserică Ortodoxă Română și din falsa Românie de astăzi trebuie să se informeze de pe situl NEAMUL ROMÂNESC, de exemplu, căutând, între altele, informații despre preoții Vasilică Militaru, Ciprian Mega, episcopii pederaști Cornel Onilă din Huși sau Sofronie, din Oradea. Nu vreu să pomenesc numele lui Isus, dar nu mă jenez să spun că n-am încredere în niciun iudeu, iudeo-khazar, jidov sai jidan, că verific la sânge orice pretinsă informație religioasă, din Biblia jidovească sau tradiția bisericească, jidovească și ea.
Toate razboaiele din ultimele secole au fost cauzate de jidani. Albii crestini s-au omorat intre ei pana ce acum sunt in situatia de a disparea ca rasa.
Razboaiele au fost nenecesare si Rothschild stiau ca daca nu ar cauza ei razboaiele, nu ar exista razboaie.
Cei care au luptat in razboaie au fost in cea mai mare parte prostiti de jidani sa se omoare intre ei. Daca sa zicem, veteranii au luptat dupa intoarcerea armelor de partea sovietica, impotriva singurei forte ce a incercat sa aduca binele pentru civilizatie si rasa alba, or fi ei oare de cinstit? Daca au primit medalii si insigne de la sovietici sau mai stiu eu ce?
S-a gandit prea putin si s-au purtat prea multe razboaie.
Al 2lea razboi mondial si-a avut originile in primul razboi mondial. Primul razboi mondial si-a avut originile in finantarile de razboi intre goyimi puse la punct de fratii jidani Warburg, unul controla banca Germaniei, celalalt controla Rezerva Federala din SUA.
Respect pentru cei ce au gandit si pentru cei ce au luptat de partea binelui. Cat despre cei care au luptat de partea comunistilor, au adus bolsevismul si infrangerea Puterilor Axei: hai s-o lasam asa, medaliile voastre nu inseamna pentru mine nimic. Oricat de mult ai merge in directia gresita, nu o sa ajungi niciodata la destinatie.
Respect doar pentru cei ce au luptat de partea Puterilor Axei in WW2.
La fel e acum in Ucraina, albi crestini se omoara intre ei spre folosul jidanilor care vor sa se mute acolo. Nu sunt eroi, mor ca prostii ca urmare a incompetentei colective in folosul jidanilor.
Exista si acum romani retarzi dispusi sa devina eventual veterani in razboiul din Ucraina, asta in caz ca au norocul sa scape. Ei nu sunt eroi, sunt doar niste retarzi.
Decat sa cinstiti veterani care au luptat alaturi de sovietici, mai bine cinstiti fosti detinut politic care au fost victima actiunilor unora dintre veterani. Acei detinuti politici au suferit fara sa merite.
Am intors armele in WW2 si prin asta ne-am tradat aliatul, asta a fost poate la vremea respectiva cea mai buna optiune pentru a nu fi decimati de sovietici dar nu avem un motiv sa ne mandrim cu asta.
E ca si cum la un meci vezi ca esti pe cale sa pierzi si o parte dintre jucatori trec de partea adversarului si dau autogoluri. Ai ajuns in echipa care a castigat, da, dar nu ai de ce sa te mandresti. In cele din urma, de fapt ai pierdut, in cazul razboiului, neamul tau si rasa ta au pierdut.
Tot respectul, dna Zamfir, acum am citit comentariile dvs. si sunt de acord cu ceea ce ati scris. Desi nu am prins acele vremuri, este logic si usor de imaginat faptul ca asa s-a intamplat.
Am avut in familie un veteran de razboi si imi pare rau sa o spun dar pentru mine decoratiile lui nu valoreaza nimic, pentru ca au fost obtinute de la sovietici, de la comunisti, a intrat in razboi cand Romania intorsese armele. Daca decoratiile ar fi fost de la Puterile Axei, ar fi avut pentru mine o valoare inestimabila.