De ce planurile occidentale de pace pentru Ucraina sunt sortite eșecului?

Prof. Octavian Dimarescu
Incorect Politic
Februarie 23, 2025

Analiza geopolitică a lumii contemporane și în special a conflictului din Europa de Est suferă de o limitare fundamentală impusă de elitele academice și politice. Pentru a înțelege modul de operare al marilor puteri occidentale, trebuie asimilat un concept esențial din teoria relațiilor internaționale. Factorii de decizie nu analizează dovezile obiective de pe teren și nu se raportează la o realitate materială palpabilă. Dimpotrivă, ei construiesc realitatea. În viziunea lor, identitățile naționale, inamicii și aliații reprezintă simple narațiuni, povești modelate pentru a servi unor interese specifice. Această abordare elimină complet ideea de adevăr obiectiv, înlocuindu-l cu un filtru ideologic pe care oligarhia îl impune societății. Cu timpul, creatorii acestor filtre ajung să creadă cu tărie că iluzia pe care au fabricat-o este însăși realitatea.

Orice voce dizidentă care încearcă să demonteze această structură este imediat marginalizată, deoarece aparatul mediatic și cel educațional sunt complet centralizate. Jurnalismul modern a abandonat demult funcția de informare, transformându-se într-un instrument de validare a acestor construcții artificiale. Un exemplu perfect al acestui fenomen este modul în care Federația Rusă a fost transformată sistematic în inamicul suprem, în acel „Celălalt” absolut. Regimul politic occidental selectează convenabil diverse facțiuni sau decizii de la Moscova pentru a-și justifica ostilitatea. Indiferent dacă este vorba despre promovarea conservatorismului social, limitarea investițiilor străine sau dorința de a păstra resursele naturale sub controlul strict al statului, presa occidentală preia aceste elemente și le transformă în motive pentru aplicarea sancțiunilor și susținerea unui război prelungit.

Rusia operează pe un cu totul alt fundament ideologic și cultural. O direcție strategică asumată la nivel înalt la Moscova stipulează clar că până în anul 2036 o proporție covârșitoare a populației ar trebui să se identifice în primul rând ca aparținând națiunii ruse. Scopul principal al acestei coeziuni, bazate pe limba rusă și pe moștenirea credinței ortodoxe, este menținerea stabilității interne și eliminarea fragmentării etnice. O societate unită în jurul unei identități civilizaționale distincte devine imună la ingerințele externe. Această viziune este în mod evident respinsă de lumea liberală occidentală, care promovează un model de societate bazat pe indivizi izolați, privați de orice loialitate superioară față de patrie sau credință.

Ucraina a jucat un rol central în această ciocnire a civilizațiilor. De secole, teritoriul ucrainean a fost instrumentalizat de puterile vestice ca o armă îndreptată direct spre inima Moscovei. Acest tipar istoric poate fi urmărit încă de pe vremea monarhiștilor austrieci, care au alimentat diviziunile regionale pentru a slăbi influența rusă. Chiar dacă populația din centrul și estul Ucrainei este profund legată de spațiul cultural și lingvistic rus, narațiunea dominantă a ignorat complet această realitate. O axiomă nescrisă a manipulării mediatice arată că publicul poate fi mințit cu o ușurință direct proporțională cu gradul de obscuritate al unei regiuni. Atunci când publicații de mare calibru financiar, adesea lipsite de obiectivitate în privința fenomenului naționalist, diseminează constant o anumită versiune a realității, masele o acceptă ca pe un adevăr absolut. Ignoranța publicului plătitor de taxe devine astfel principalul aliat al propagandei.

Pornind de la aceste premise distorsionate, orice încercare de negociere sau de elaborare a unui plan de pace devine un exercițiu de fantezie politică. O analiză detaliată a propunerilor de pace formulate recent în Statele Unite, în special a celebrului document structurat pe 27 de puncte asociat cu Donald Trump, demonstrează o inabilitate totală de a înțelege situația tactică și strategică. Aceste propuneri capătă o urmă de logică doar în mintea celor care au acceptat deja iluzia că Rusia pierde războiul și că Moscova este condusă de un regim disperat, gata să capituleze. În realitate, termenii propuși reflectă dorințele și proiecțiile unei puteri hegemonice aflate în declin, complet ruptă de informațiile obiective discutate recent și în întâlniri internaționale sterile, precum cele din Alaska.

Primul punct al acestui document pretinde confirmarea suveranității Ucrainei. Aceasta este o formulare goală de conținut într-o lume globalizată, unde deciziile statului ucrainean sunt dictate exclusiv din capitalele occidentale. Următorul punct propune un acord cuprinzător de neagresiune între Rusia, Ucraina și Europa, acompaniat de așteptarea nerealistă ca Moscova să nu intervină în țările vecine, iar NATO să oprească extinderea. Să crezi că Statele Unite pot acționa ca un mediator neutru între NATO și Rusia reprezintă o eroare monumentală. America se află într-o stare de conflict perpetuu cu Moscova încă din perioada administrației Obama. Un mediator trebuie să fie imparțial, calitate complet absentă în cazul puterii care a orchestrat și finanțat ostilitățile.

Planul avansează ideea unor garanții de securitate sigure pentru Ucraina. Rămâne un mister absolut cine ar putea oferi aceste garanții în fața armatei ruse. Forțele armate ale Federației Ruse și-au rezolvat problemele logistice inițiale din 2022 și reprezintă astăzi o mașinărie militară formidabilă, motivată și imposibil de intimidat. NATO pur și simplu nu are capacitatea terestră de a impune astfel de garanții. În mod complet absurd, documentul stipulează limitarea armatei ucrainene la un număr de 600.000 de militari. Economia ucraineană este complet distrusă, populația a fost decimată și dispersată, recrutările se fac cu forța pe străzi, iar capacitatea de a susține financiar și logistic o forță de asemenea proporții este inexistentă. Pentru perspectivă, armata franceză, susținută de una dintre cele mai mari economii globale, numără puțin peste 260.000 de oameni.

Se sugerează modificarea Constituției Ucrainei pentru a interzice aderarea la NATO și prezența trupelor străine. Documentele constituționale s-au dovedit a fi simple bucăți de hârtie pe parcursul istoriei recente. Promisiunile ferme făcute liderilor ruși în anii 90 privind stoparea expansiunii atlantice au fost încălcate sistematic. Chiar dacă planul menționează absența trupelor NATO pe teritoriul ucrainean, același document propune staționarea unor avioane de luptă europene în Polonia. Această mișcare tactică ridică semne de întrebare serioase în cercurile militare de la Varșovia privind riscul transformării Poloniei într-un nou teatru de operațiuni, un scenariu intens dezbătut și extrem de periculos.

Componenta financiară a planului expune adevăratele intenții corporative ale elitelor occidentale. Statele Unite ar urma să primească o compensație pentru așa-zisele garanții de securitate, existând prevederi clare privind reinstaurarea sancțiunilor globale în caz de conflict. Totodată, se promite Ucrainei eligibilitatea pentru aderarea la Uniunea Europeană și acces preferențial pe piețele vestice. Este neclar ce ar putea exporta o economie ruinată, în afară de produse agricole care deja provoacă proteste masive printre fermierii europeni. Planul de reconstrucție prezentat este o invitație deschisă la devalizare. Se propune crearea unor fonduri de dezvoltare coordonate de entități financiare uriașe, precum BlackRock, vizând industrii cu creștere rapidă, inteligență artificială și centre de date. Să proiectezi hub-uri tehnologice într-o țară care suferă de un exod masiv al creierelor încă din anii 80 este o dovadă de ignoranță asumată.

Mai mult, planul prevede ca Statele Unite să modernizeze și să opereze în comun infrastructura de gaze a Ucrainei. Aceste conducte și facilități de stocare au fost construite integral de inginerii sovietici și ruși. Preluarea lor de către corporațiile vestice sub pretextul reconstrucției reprezintă un transfer de bogăție mascat. Implicarea Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional garantează îndatorarea perpetuă a generațiilor viitoare, continuând tradiția împrumuturilor de miliarde de dolari acordate unuia dintre cele mai corupte sisteme politice din lume, bani care nu vor fi recuperați vreodată.

Un alt punct ridicol pretinde reintegrarea Rusiei în economia globală și ridicarea treptată a sancțiunilor în funcție de conformitate. Liderii occidentali refuză să accepte că Rusia și-a reorientat deja economia, consolidând blocul BRICS și creând mecanisme financiare imune la presiunea dolarului. De ce ar dori Moscova să revină într-un sistem care a încercat să o distrugă, mai ales când indicatorii economici naționali, dincolo de simpla producție de hidrocarburi, arată o reziliență remarcabilă? Propunerea de a atrage Rusia în proiecte comune de extracție a metalelor rare în Arctica sau în zona inteligenței artificiale ignoră faptul că statul rus a naționalizat deja activele corporațiilor vestice ostile și a preluat controlul ferm asupra propriilor resurse. Să oferi Moscovei o invitație înapoi în G8, în timp ce pretinzi confiscarea a 100 de miliarde de dolari din activele suverane rusești pentru a finanța reconstrucția Ucrainei, este o aberație diplomatică. Este o cerere prin care i se solicită victimei să își finanțeze propriul furt.

Pe planul securității nucleare, documentul cere extinderea tratatelor de neproliferare, inclusiv START 1, și menținerea statutului non-nuclear al Ucrainei. Dincolo de retorica diplomatică, statul ucrainean nu dispune sub nicio formă de infrastructura științifică, tehnică sau financiară capabilă să dezvolte și să mențină un arsenal nuclear. În ceea ce privește centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, planul sugerează administrarea ei sub egida organismelor internaționale și împărțirea energiei produse în mod egal între cele două state. Din nou, se ignoră faptul că această facilitate a fost integrată în rețeaua rusă, este operată de tehnicieni ruși și securizată de armata rusă.

Prevederile sociale ale acordului par redactate într-un birou corporativ european. Se solicită implementarea unor programe educaționale privind toleranța, protecția minorităților lingvistice și eliminarea discriminării. Ironia face ca exact autoritățile de la Kiev să fi interzis prin lege utilizarea limbii ruse în spațiul public, educație și mass-media, deși o mare parte a cetățenilor o vorbesc fluent. Rusia deja aplică legi stricte împotriva propagandei considerate dăunătoare stabilității morale a societății, abordând o direcție diametral opusă liberalismului impus de Uniunea Europeană.

Cea mai dezbătută parte a planului se referă la concesiile teritoriale. Se propune recunoașterea de facto a apartenenței Peninsulei Crimeea și a regiunilor Luhansk și Donețk la Federația Rusă. Teritoriile din Herson și Zaporojie ar urma să rămână înghețate de-a lungul unei linii de contact ambigue, transformate într-o zonă demilitarizată. O recunoaștere de facto în limbaj diplomatic înseamnă pur și simplu acceptarea unei realități de pe teren, fără a oferi o validare legală internațională. Pentru Moscova, validarea americană a frontierelor sale are valoare nulă. Aceste teritorii, cu o populație predominant rusofonă care a votat pentru integrare, sunt deja asimilate constituțional.

Se propune de asemenea deschiderea fluviului Nipru pentru navigație comercială și facilitarea tranzitului pe Marea Neagră. Adevărata problemă umanitară abordată în text solicită un schimb complet de prizonieri și returnarea tuturor ostaticilor civili, cu un accent emoțional pe returnarea copiilor. Această narațiune despre răpiri masive de copii face parte din instrumentarul clasic de demonizare a inamicului, servind la justificarea mandatelor emise de Curtea Penală Internațională. Documentul propune anularea tuturor plângerilor viitoare și oferirea unei amnistii generale, o mișcare bizară având în vedere că Statele Unite nici măcar nu recunosc jurisdicția tribunalului de la Haga.

Organizarea unor alegeri naționale în Ucraina în termen de 100 de zile de la semnarea acordului reprezintă o altă iluzie democratică. Într-o țară devastată, cu milioane de refugiați suferind de traume majore, orice proces electoral ar fi profund viciat. Orice formațiune politică cu simpatii naționaliste autentice sau pro-ruse ar fi interzisă, rezultatul fiind o simplă validare a regimului impus din exterior. Mai mult, ideea unui Consiliu de Pace condus de fosta administrație americană care să monitorizeze respectarea unui acord legal obligatoriu ignoră un adevăr fundamental: dreptul internațional nu dispune de mecanisme reale de constrângere împotriva marilor puteri nucleare.

Liderii Uniunii Europene au respins chiar și acest plan american considerat prea blând, formulând contrapropuneri ce frizează absurdul. Birocrații europeni insistă pe menținerea pachetelor de sancțiuni la un nivel maxim și pe obligarea Moscovei să plătească despăgubiri colosale de război. Ei refuză să abandoneze iluzia frontierei din anul 1991, o graniță trasată artificial în momentul colapsului sovietic. Persistența în această atitudine beligerantă demonstrează o incapacitate patologică de a recunoaște înfrângerea strategică. Armata rusă și-a asigurat victoria încă din vara anului 2022, înregistrând pierderi semnificativ mai mici decât tabăra adversă, utilizând inteligent forțele voluntare și formațiunile private în etapele inițiale ale conflictului.

Toate aceste strategii diplomatice, comitete de reconstrucție și garanții de securitate reprezintă simple artefacte ale unei ordini mondiale care tocmai și-a dat ultima suflare. Elitele occidentale refuză să privească harta și să analizeze realitatea demografică, militară și economică a regiunii. Ei continuă să opereze în interiorul unei realități construite artificial, o bulă mediatică în care discursurile despre drepturile omului și integrarea euro-atlantică țin loc de strategie geopolitică. Ceea ce se conturează în urma acestui conflict nu este un acord de pace dictat de la Washington sau Bruxelles, ci o redesenare completă a balanței de putere globale, în care Rusia și-a consolidat statutul de forță civilizațională independentă, impenetrabilă la ingerințele unui Vest tot mai epuizat și lipsit de realism.