Home / Articole Promovate / Ultima Repriză

Ultima Repriză

Emil Florin
Incorect Politic
Mai 24, 2019

În urmă cu mai bine de doi ani semnalam unor prieteni o serie de articole referitoare la evenimentele de la noi şi din lume, fără a mă gândi că s-ar mai potrivi şi în alţi ani. Se pare că m-am înşelat.

Pentru că intrăm în ultima săptămână a campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare (mascarada de referendum nu există pentru mine), am zis că cel mai potrivit titlu pentru observaţiile de atunci ar fi ULTIMA REPRIZĂ… – asta şi pornind de la cotonogeala reciprocă dintre “competitori” (fiind elegant, că altfel ar fi trebuit să-i numesc derbedeii maidanului politicii româneşti !). Iată dar:
 
…Era pe vremea când se dezbăteau bazele teoretice ale Internet-ului. Nu la noi, în USA. În 1972 ia fiinţă InterNetworking Group. Zece ani mai târziu are loc definirea protocolului TCP/IP şi a cuvântului Internet.

La noi se dezbăteau “Bazele teoretice ale marxism-leninismului”. Din care am reţinut:  “Ţine minte tovarăşe – proştii cred, comuniştii verifică !”.  Şi am ţinut minte.

Tot pe atunci, un bun prieten pleca în America. Definitiv. Cu toate aprobările legale. Ca să-l tachinez, l-am întrebat dacă ştie măcar ce înseamnă USA ? Cu un aer superior, mi-a răspuns: ”Sure, my friend – United States of America. I-am spus: “Greşit. Nu uita, corect e… Uniunea Sovietică Ailaltă !”. Şi n-am uitat niciunul. (Pe vremea aia încă nu citisem 1984 a lui Orwell.)

Au trecut 47 de ani. Internetul a făcut explozie. Uniunea Sovietică – implozie, lăsând locul Uniunii Europene. Parlamentul European a luat locul Sovietului Naţionalităţilor (nimeni n-a observat similitudinea numărului de membri 751 în primul, 750 în celălalt ?!), comisarii europeni parcă au împrumutat nu doar numele, ci şi apucăturile celor sovietici, iar ţările membre ale uniunii sunt diferenţiate cam ca şi fostele republici unionale.
Vremea listelor negre din USA anilor ‘50-‘60 ai secolului trecut pare să revină, odată cu cenzura (adică nu, ar trebui să-i spunem Poliţia Gândirii). Nouvorbadublugânditul şi crimagânditul  din romanul lui Orwell sunt cuprinse în sintagma corectitudinea politică şi actele pe care le generează.

Însă cel mai mult ne-a schimbat viaţa explozia Internetului şi apariţia pe lume a “răsfăţatului său copil” Facebook. Pentru mulţi a devenit principalul mediu de viaţă.

Numai că de când s-a costatat acest lucru şi imensele sale posibilităţi de manipulare, a apărut şi nevoia de a controla acest domeniu.

Iată, se întâmpla cu 8 ani în urmă:

 
Zorii cenzurii neo-bolşevice asupra internetului

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/07/zorii-cenzurii-neo-bolsevice-asupra-internetului/

Multiplicând în toate sferele vieţii cotidiene modelul de etatizare controlată de instituţiile mondialiste – gen G20, Comisia Europeană s-a gândit că nu ar fi rău să aplice modelul guver- nanţei mondiale şi asupra internetului. Mult timp rămas ca un fel de“no man’s land”,  internetul a devenit, în ultimii ani, debuşeul tuturor acelor atitudini care, izgonite fiind din spaţiul public corectat politic şi supravegheatnecontenit, găseau aici un spaţiu de exprimare neîngrădit. Astfel, Internetul a devenit locul predilect de desfăşurare a discursului incorect politica ştirilor nefardate de interesele mai marilor lumii, precum şi a dezbaterilor necenzurate(subl.EFG).

Se pregăteşte, după cum aflăm din presă, o “responsabilizare”  a instituţiei care gestionează domeniile de internet. Cine citeşte printre rânduri înţelege că responsabi-lizare înseamnă, în acestcontext şi în acest cod de limbaj, control şi coerciţie  exercitate de puterea politică, înseamnă decizie arbitrară. “Privatizarea” şi  “indepen-denţa”  ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers – https://icannwiki.com/ICANN), cele două obiective asumate de C.E., nu pot fi înţelese decât în logica discursului dublu practicat de comunişti şi descris de Orwell în 1984:  “privatizarea”  înseamnă că ICANN va încăpea pe mâinile puterii politice, iar “indepen-denţa”  sa va însemna faptul că s-a sfârşit cu epoca libertăţii de exprimare pe internet.

Ce înseamnă acest lucru, în mod practic ? ICANN“are ca obiect de activitate unele dintre cele mai sensibile aspecte în materie de guvernanţă a internetului, cum ar fidomeniile de nivel superior sau administrarea sistemului de adrese internet care asigură conexiuneaa milioane de computere”. ICANN, mai pe înţelesul nostru, este cel care administrează domeniile de net şi IP-urile.

Practic, prin punerea ICANN sub controlul unei autorităţi de tip G12, administrarea adreselor, a domeniilor, acordarea acestora şi întreţinerea lor, intră sub incidenţa autorităţilor mondialiste. Este ca şi cum, pentru a crea un site şi a-l administra, nu mai ajunge să faci operaţiunile pe care le ştiam noi pâna acum – cumpărarea unui domeniu şi a unei adrese IP. Mai este nevoie de ceva – de o “patalama” de la stat. Iar acum înţelegem ce înseamnă “reponsabilizarea” – anume, faptul ca accesul la domeniile de internet şi la IP-uri nu va mai fi neîngrădit, ci pus sub restricţii severe. Va trebui ca cel care vrea să aibă un site să fie acceptabil şi să treaca de criteriile impuse de noua guvernanţă a internetului. Fiind vorba aici de Comisia Europeană şi de liderii politici care pregătesc, aşa cum se vede, noua ordine mondială, nu este greu să ne dăm seama cam care vor fi aceste criterii.
Viviane Reding propune şi crearea unui“G-12 pentru guvernanţa internetului”.

Ultima Repriza

Oficialul european a propus de asemenea crearea unui aşa-numit „G-12 pentru guvernanţa internetului” –un grup neoficial de reprezentanţi ai guvernelor, care să se reunească de cel putin două ori pe an şi care să fie în măsură să adopte cu majoritate de voturi recomandări adresate ICANN, dacă va fi cazul.

Un astfel de grup, susţine Reding, ar putea reacţiona rapid în cazul unor ameninţări la adresa stabilităţii, securităţii şi caracterului deschis al internetului. Pentru a avea un caracter geografic echilibrat, acest „G-12 pentru guvernanţa internetului” ar trebui să includa câte doi reprezentanţi din America de Nord, America de Sud, Europa şi Africa, trei reprezentanti din Asia şi Australia, precum şi pe Preşedintele ICANN, ca membru fără drept de vot. Organizaţiilor internationale cu competenţe în acest domeniu li s-ar putea acorda statut de observator. Pe 6 mai(2009), Comisia Europeană va organiza la Bruxelles o primă audiere publică pentru a face cunoscute aşteptările europenilor cu privire la viitorul guvernanţei internetului”.

Restricţiile nu merg însă doar în directia celor care deţin şi administrează site-uri.  Parlamentul European pregăteşte o serie de măsuri prin care şi utilizatorii simpli de internet vor avea un acces îngrădit. Folosind ca pretext lupta împotriva pirateriei, în Parlamentul European se pregătesc o serie de măsuri prin care utilizatorii internetului nu vor mai putea accesa liber, ca până acum, adresele web, ci vor avea acces doar la un “pachet” de adrese. Scopul acestui tip de măsuri este descris pe blogul de la care am preluat ştirea:

… pentru că Internetul permite acum schimburi între persoane care nu pot fi controlate sau “facilitate” de nici un intermediar (statul sau o corporaţie) iar această posibilitate îmbunătăţeşte viaţa cetăţeanului dar forţeaza industria să piardă putere şi control. De asta ei împing guvernele să facă aceste schimbări”.

***

Dar iată că şi “conducătorii noştri iubiţi”, pentru care se ridică rugăciuni la fiecare Sfântă Liturghie se gândesc, cum altfel, şi ei la “binele” nostru, al celor ce suntem activi pe internet. Astfel, a fost făcut public un proiect de lege prin care…

vor constitui infracţiuni şi vor fi pedepsite ca atare, printre alteleaccesarea materialelor pornografice cu minori; distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului de materiale rasiste sau xenofobe; ameninţarea din motive de discriminare; negarea, minimalizarea, aprobarea sau justificarea genocidului sau altor crime contra umanităţii”.(sursa: Ziua)

Atât timp cât rasismul şi xenofobia sunt definite juridic îndeajuns de “generos” şi de evaziv ca să justifice orice acuzaţie, uşa abuzurilor şi a pumnului băgat în gură este larg deschisă prin astfel de prevederi.* 

Vedem acest lucru aproape zilnic, în răfuielile la care sunt supuşi cei care au un discurs incorect politic. La fel este şi în cazul discriminării şi al negării genocidului. Să nu credeţi că legislatorii noştri sunt interesaţi de activitatea de pe internet a vreunei presupuse reţele teroriste. Şi de ce ? Pentru că, spre deosebire de vocile critice la adresa sistemului, permanent marginalizate, o reţea de tip Al Quaeda, să zicem, beneficiază de un cover  mediatic de invidiat. 

Orice televiziune, ziar, site de ştiri mainstream pune la breaking news  orice vine de la Al Quaeda. Aşadar nu teroriştii, nu fundamentaliştii reali, nu rasiştii adevăraţi sunt cei vizaţi de lege, pentru că ei oricum sunt promovaţi de mass-media, ei fac parte din jocul sistemului, sunt “dovada” (de fapt, sperietoarea) de care au nevoie pentru a-şi justifica politicile totalitare. 

Cei vizaţi cu adevărat sunt, în realitate, cei care au transformat internetul în platforma de exprimare critică, de informaţie relevantă, de viziune conservatoare ş.a., şi pentru care s-au şi inventat categoriile aberante ale corectitudinii politice – noua poliţie a gîndirii şi noul “terorism intelectual”.(subl.EFG)

.

Foarte curand am asistat la un soi de delaţiune publică în care un oarecare tânăr intelectual ortodox (dar făcând parte din “elita” bine orientată ideologic a neoconservatorilor creştini, versatili şi prieteni cu “sistemul”) acuza un grup întreg de intelectuali tradiţionalist-ortodocşi de antisemitism. Evident că foarte curând vor exista şi temeiurile legale ca genul acesta de denunţ să poata fi transformat în act de acuzare şi proces public, în care cei “incriminaţi” să fie cap de listă, iar cei care au preluat materialele lor pe internet să figureze în calitate de complici…

Dar, dincolo de delaţiunile pe care această lege le face posibile, există o altă implicaţie majoră a celor de sus, atât a proiectului românesc cât şi a celui european: singura posibilitate de punere în aplicare a legii şi a “guvernanţei” internautice este supravegherea, cenzurarea şi controlarea până la ultimul amănunt a activităţii de pe internet.

Aşa cum arată, de altfel, foarte clar, proiectul legii româneşti:

“Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituie şi actualizează baze de date privind criminalitatea informatică, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe desfăşoară programe speciale de pregătire şi perfecţionare a personalului cu atribuţii în prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice”.

Un pasaj mai dificil este următorul, în care sunt amenintaţi cu închisoarea cei care ar face nu se ştie ce fel de agresiune asupra altora pe motiv de “discriminare,” inclusiv religioasă. Este enigmatic tipul de infracţiune la care se refera legiuitorul, atâta vreme cât se referă doar la un potenţial agresat “discriminat”, şi agresat în general. Să întelegem că este voie să fie agresaţi toti ceilalţi, atâta vreme cât agresiunea nu are o motivaţie “discriminatorie” ?

„Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani ameninţarea unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul unui sistem informatic, cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care maximul pedepsei prevăzute de lege este închisoarea de cel puţin 5 ani, pe motiv de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională ori etnică, sau în conside-rarea religiei dacă aceasta este folosită ca pretext pentru oricare dintre motivele arătate.”

Recapitulând, vom observa că măsurile luate pentru îngrădirea libertăţii de exprimare pe internet merg în două direcţii:

– controlarea, cenzurarea şi penalizarea(inclusiv prin inchisoare) celor care folosesc internetul ca platformă de exprimare. Adică a celor care deţin si administrează site-uri, bloguri, domenii, etc. Din această categorie fac parte măsurile preconizate de Viviane Reding precum şi legea pregătită de autorităţile române. În acest caz proiectul de lege a luat-o înaintea “perspectivelor europene” – suntem iarăşi în avangarda măsurilor autoritariste.

– controlarea, cenzurarea şi amendarea celor care folosesc internetul ca platforma de informare. A utilizatorilor “simpli”, care navighează pe internet doar pentru a culege de acolo informaţie, materiale, sau pentru a intra în conexiune cu alţi utilizatori. Din aceasta categorie face parte proiectul de măsuri pregătit în Parlamentul European.

Relevant, în aceasta ordine de idei, este chiar titlul pe care cotidianul citat l-a ales pentru articolul său: Bloggeri şi forumisti, atenţie la ce scrieţi! Vă pândeşte puşcăria! Ei bine, exact acest lucru se urmăreşte – limitarea până la eliminare a libertăţii de exprimare. Din “no man’s land” internetul va deveni terenul de operaţiuni al unui organism suprastatal în căutare de  infractori care îşi permit să gândească şi să scrie liber(subl.EFG).

 

*https://icannwiki.com/ICANN“Art. 35

j) prin material rasist şi xenofob se înţelege orice material scris, imagine sau altă reprezentare de idei sau teorii care susţine, promovează sau incită la ură, discriminare sau violenţă împotriva oricărei persoane sau grup de persoane, pe considerente de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, precum şi religie, dacă este folosit ca pretext pentru oricare dintre aceşti factori.”

***

 

Numai că după “succesul” mişcării Occupy Wall Street în America, al mişcării ¡Democracia Real YA! în Spania, al Euromaidan din Kiev, al alegerii de preşedinte pe Facebook şi Twitter în România şi “întâmplările” din ultima campanie prezidenţială din USA, a fost pusă întrebarea cum şi în ce măsură comunicarea modernă influenţează formarea opiniei publice, manipularea ei şi rezultatul alegerilor ?
Am găsit câteva posibile răspunsuri:

(…)Jurnalismul de informare a fost înlocuit de jurnalismul de fabulaţie, fie prin accentuarea temerilor şi dorinţelor morbide, fie prin preluarea unor presupuse ştiri din surse discutabile, neverificate (din lipsă de timp şi resurse) şi neverificabile (mai ales din cauza imposibilităţii identificării sursei). Infinitatea surselor de informare a dus la o explozie a conţinutului, presa tradiţională şi-a pierdut monopolul, atât asupra surselor de informare a publicului, cât şi asupra canalelor prin care ştirile ajung la cititori. Oricine, indiferent cine este şi ce interese are, își poate face aproape gratuit un canal media, prin care să transmită orice conţinut şi sub orice formă doreşte, iar „informația sa” să ajungă instantaneu la toată populația „satului global”. Cel puţin teoretic.(…)

Reacţia de apărare a presei a fost aceea de a „bloca” ştirile false. Fie prin propuneri de legi restrictive, fie prin mecanisme de verificare.(…) Costurile în termenii libertăţii de exprimare ar putea fi imense. Cum „minciuna unuia” poate fi „adevărul altuia”, opinie liber exprimată în spaţiul public, există un risc major ca spaima de „ştiri false” (FAKE NEWS-notaEFG)să aducă în loc o limitare a dreptului la liberă exprimare. [Mai multe aici http://www.monitorulcj.ro/actualitate/56836-stirea-nestirea-cum-sa-ochesti-stire-falsa-fake-news#sthash.HoSVcoCd.dpbs]

Din USA, lucrurile se văd mai nuanţat, şi ca urmare a alegerii lui Donald Trump:

Fake News

[…] Am pus o întrebare incomodă: Pot producătorii industriali de minciuni şi realitate falsă să ne ajute să determinăm ce sunt acelea “știri false”?

Pare evident că toată această reclamă zgomotoasă nu era altceva decât o încercare slab mascată de demonizare a opiniei că sistemul găseşte periculos în interes propriu să controleze gândirea publicului.

Deschizând calea pentru un atac mai frontal împotriva disidenților de pe web. Sufocând libera exprimare.

Am adăugat: “Aceasta este ceva ce toată lumea ar trebui să realizeze și să se opună tărie şi să reziste. Pentru că ori de câte ori când administratorii de sistem demonizează ceva, urmează atacuri şi mai rele.”

Acum amenințarea începe să se materializeze. Bătălia Comunicaţiilor dintre mass-media anti-imperialiste şi împotriva războiului cu Mașina monstruoasă de Dezinformare protejând imperiului, camuflat înşelător în veștmântul elogios al unei lupte împotriva știrilor false, este focalizată în mod clar de principalele corporaţii mass-media, cum ar fi mizerabilul Washington Post, conducând în mod deschis atacul viclean și laș împotriva libertăţii de exprimare, în timp ce pretinde a fi preocupat de puritatea inexistentă şi credibilitatea proceselor electorale americane la care publicul american este expus.

Atacul WaPo asupra libertății de exprimare urmează rezoluția la fel de nerușinată a UE care desemnează toate mass-media rusești ca purtătoare cu intenţie de “Ştiri false”. Că, aparent, este ceea ce lacheii sistemului sunt într-adevăr, după ce, îngrijorarea cu privire la răspândirea de “știri false” de pe Internet e în creştere.

Dacă situația lumii din prezent, nu ar fi fost atât de groaznică, am fi râs la aceste acuzații, dar situația este proastă și, probabil, de natură să se agraveze câtă vreme capitalismul global și multitudinea de hacks(jurnalişti de slabă calitate – notaEFG)   încearcă să păstreze controlul obișnuit asupra a ceea ce oamenii percep ca realitate.

Cititorii Greanville Post sunt, probabil, conștienţi de faptul că de acum site-ul nostru, de asemenea, este numit printre cei 200 de site-uri – o listă de onoare aș putea zice – sunt acuzate de a fi nimic altceva decât “agenți de propagandă ruși”, în mare măsură deoarece am raportat în mod constant adevărul despre politica externă a Rusiei în întreaga lume, am argumentat neobosit împotriva războiului și a crimelor de război, și am expus minciunile Washingtonului cu privire la propriile sale manevre sordide din Siria până în China, către Ucraina și alte puncte incendiare pentru a menține hegemonia sa în dizolvare cu orice preţ. (Un articol de PATRICE GREANVILLE din 28.11.2016 disponibil aici Fake News)[…]

Fake News

***

Şi ca să nu rămân total dezorientat, am făcut apel şi la “altă sursă”, care m-a “luminat”: http://www.ifla.org/files/assets/hq/topics/info-society/images/romanian_-_cum_sa_ochesti_o_ stire_falsa.pdf

Gândirea critică este o abilitate cheie în domeniul mass-media și de informare, iar misiunea bibliotecilor este de a educa și de a susține importanța acesteia.
Discuțiile despre știrile false au condus la un nou accent pe competența mediatică în sens mai larg, şi la rolul bibliotecilor și al altor instituții de învățământ în furnizarea acesteia.

Atunci când Dicţionarul Oxford  anunță că post-adevărul  este Cuvântul anului 2016 (Word of the Year 2016), noi ca bibliotecari realizăm că este nevoie de măsuri pentru a educa și susţine gândirea critică – o abilitate crucială atunci când cineva navighează în societatea informațională.

IFLA (vezi http://www.ifla.org/) a făcut acest lucru cu opt paşi simpli ilustraţi (bazat pe un articol din 2016 în http://www.factcheck.org/2016/11/ Cum să ocheşti ştirea falsă) pentru a descoperi dacă este verficabilă o anumită știre din fața ta.

Descarcă, imprimă, tradu, și distribuie(împarte) – acasă, la bibliotecă, în comunitatea locală și în rețelele sociale mass-media.
Cu cât ne înmulţim sursele înțelepciunii noastre, cu atât devine lumea mai înţeleaptă.

Deci:

MANIFEST  IMPOTRIVA CORECTITUDINII POLITICE

 

       De Alexandru Petria:

Nu cumva să-i spui negrului negru.
Nu cumva să-i spui țiganului țigan.
Nu cumva să-i spui homosexualului homosexual.
Nu cumva să-i spui idiotului idiot.
Nu cumva să-i spui grasului gras, chelului chel, piticului pitic.
Nu cumva să te bucuri că ești alb, e nepermis.
Nu cumva să te bucuri că ești frumoasă, pocitele sunt scandalizate.
Nu cumva să-ți susții inteligența, că-s discriminați proștii.
Și ei sunt sensibili, nu vor ca tu să ieși din rând.
Nu cumva să-ți afirmi bărbăția sau feminitatea, nu se face.
Femeia are șansa să spună că e bărbat. Și invers. Când intri într- o toaletă publică, nu știi niciodată peste ce dai – un bărbos care se crede femeie sau naiba știe.
Nu cumva să-ți îmbraci băiețelul ca băieții, e incorect, posibil ca el să vrea în fetiță, este o alegere la orice vârstă.
Nu cumva să afirmi deschis că ești creștin, nu e în trend. E chiar o rușine, ești un înapoiat. Ascundeți crucile, eliminați-le și din fotografii.
Nu cumva să-ți admiri eroii, ei sunt personaje negative după logica vremurilor actuale.
Nu cumva să fii rațional, gânditul este un pericol pentru cei care învârt finanțele lumii.
Nu cumva să fii contra globalizării.
Nu cumva să spui adevărul. Adevărul este o insultă.
Nu cumva să fii om întreg, ci o arătare fără individualitate, supus, docil.
Așa ni se cere, asta se încearcă să ni se impună. Și-o să fim fericiți precum vidul.
Altfel, ești etichetat ca retrograd ori fascist.
Corectitudinea politică e pe cale să ne bulverseze iremediabil viețile, să ne denatureze firescul umanității.
Corectitudinea politică e pe cale să ne scârbească fiindcă umbrim pământul.

***

Încă din 2010 am găsit această definiţie a corectitudinii politice:

Ultima Repriza

“Corectitudinea politică este o doctrină susținută de o minoritate delirantă, ilogică, și promovată rapid de către o mass media lipsită de scrupule, care susţine cu tărie că este deplin posibil să ridici un căcat apucându-l de capătul curat.”
                                               R.J. Wiedemann Lt. Col. USMC (Ret.)

***

Chiar dacă pe mulţi pudibonzi îi poate deranja definiţia de mai sus, din spirit de camaraderie cu “aliatul strategic” eu unul subscriu întrutotul.
Abia aştept să văd noul parlament european şi pe elitiştii din el cum vor manipula “sintagma” de mai sus !

16 mai 2019 

EFG

P.S. Dacă credeţi că vă e de folos, o puteţi pagina cum vă e mai convenabil. Mai ales că situaţia se agravează pe zi ce trece şi în curând va fi limitată şi comunicarea prin email.

Merită văzut şi #RussiaGate: ‘The Biggest Political Hoax in US History’ – 21st Century Wire

Şi nu uitaţi:

…Că de restul se ocupă alţii:

The Jewish Internet Defense Force (JIDF) is an organization that uses social media to mobilize support for campaigns against websites and Facebook groups that promote or praise what it describes as islamic terrorism or antisemitism. The group’s website describes the JIDF as a “private, independent, non-violent protest organization representing a collective of activists”.[2] The JIDF’s work has been termed “hacktivism” by some media outlets.[3][4]

3 comments

  1. Felicitari pentru articole, aveam in draf un articole despre cenzura internetului, asa ca o sa il mai aman.
    Iata ce se discuta in Parlamentul neo-zeelandez imediat dupa “atacul” din Christchurch si iata cum au atacat chanurile

    https://www.bitchute.com/video/KQnU6yUG2zui/

  2. Excelent articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *