Home / Educativ / Teoria Microzimelor a lui Bechamp

Teoria Microzimelor a lui Bechamp

Incorect Politic
Aprilie 17, 2020

Teoria Microzimelor a lui Bechamp

O perspectivă interesantă, cum vi se pare?

Formula-as:

Stiinta “noua” preia, adesea, cu un succes remarcabil, precepte uitate ale stiintei “vechi”. Moda retro functioneaza si in cercetare. E si cazul MICROZIMELOR – descoperite in urma cu o suta de ani de savantul francez Antoine Bechamp – elementul primordial al celulei, care permite abordarea celor mai grave boli, dintr-un punct de intelegere revolutionar

Pierre Jacques Antoine Bechamp (1816-1908) a fost doctor in stiinta, doctor in medicina, in chimie si in farmacie. Un savant urias, care a descoperit ca nu celula este elementul primordial al vietii, asa cum sustinea Louis Pasteur, ci o componenta mult mai mica a ei, pe care a botezat-o “microzyma”. Pulberi microscopice aflate intr-o miscare perpetua, microzimele pot deveni noi celule, tesuturi, dar si bacterii sau virusi, dovada ca bolile nu “se iau” din afara, ci sunt create in organism, printr-un scurtcircuit produs la un moment dat in creier. Ele sunt, de fapt, procese de salvare sau de reparatie a vietii. Sunt grave numai atunci cand mediul organismului se afla in deficit: carenta de vitamina C, apa, odihna, dezechilibru emotional. Unitati de baza ale vietii organice, microzimele permit abordarea unor patologii precum cancerul sau SIDA dintr-un unghi de vedere complet diferit. O provocare ce a starnit o revolutie in mediile stiintifice din Occident.

Rolul si functionarea microzimelor

Microzimele sunt constructorii tuturor formelor de viata organizata de pe planeta. Ele sunt capabile sa fabrice:

* Enzime – necesare functionarii intime a celulelor noastre.
* Fibre complexe, reunind proteinele
* Celule. Continutul celulelor este foarte bogat in mari molecule organice. Microzimele trebuie sa construiasca aceste molecule mari, pornind de la moleculele mici, prelevate din mediul extracelular. In paralel, deseurile trebuie sa paraseasca celula. De unde importanta schimburilor cu exteriorul si a controlului lor. Membrana celulara este facuta din microzime juxtapuse. Ele sunt capabile sa separe si sa trieze substantele dizolvate si sa le faca sa traverseze membrana celulara intr-un fel specific, in functie de nevoi. Fara acest metabolism, viata nu ar fi posibila.

Teoria Microzimelor a lui BechampImagine obtinuta la un microscop standard

* Nucleul celulei este o rezerva de microzime, indispensabile pentru a face fata unor anumite situatii de urgenta ale organismului.

* Bacteriile – sunt niste masinarii-unelte remarcabile, destinate demontarii celulelor prea batrane, a cancerelor sau a esafodajelor utilizate pentru repararea anumitor leziuni. “In sensul acesta, este fundamental sa intelegem ca noi nu luam microbii din exterior. Nu exista razboi biologic”, spune Bechamp. In mediu alcalin, microzimele se asambleaza si fabrica bacterii. Dar daca, din contra, mediul organismului revine la un ph neutru, bacteriile se demonteaza si microzimele se refac, deplasandu-se liber. Astfel, in functie de constantele bio-electronice, de temperatura, de prezenta sau lipsa oxigenului si a substantelor nutritive din mediul de viata, microzimele se pot asocia intre ele pentru a forma un anumit germen, un miceliu, o microbacterie ce va fi capabila sa indeplineasca o anumita misiune.

Un organism nu se infecteaza prin contagiune: bacilii sau bacteriile sunt construite pe loc, atunci cand este nevoie, pentru a distruge celulele sau tesuturile vatamate si a evacua deseurile. Din aceasta cauza, maladiile cu germeni patogeni sunt niste procese de vindecare si de viata. Ele nu devin grave, decat in cazul unor carente importante din alimentatie. De pilda, in cazul faimoasei toxiinfectii care este tetanosul, microzimele construiesc bacilii tetanici la nivelul leziunilor musculare profunde provocate de rani sau arsuri intr-un mediu privat de oxigen. Finalitatea lor este sa evacueze celulele vatamate pentru a reconstrui tesuturi noi. Dar aceasta munca cere multa energie si genereaza deseuri. In absenta vitaminei C, aceste deseuri devin toxice si declanseaza faimoasele spasme ale tetanosului. S-a demonstrat in mai multe randuri ca injectia intravenoasa cu clorura de magneziu permite vindecarea acestor spasme intr-o jumatate de ora. In schimb, injectia cu vitamina C aduce vindecarea in doua sau trei minute.

Proprietatile microzimelor

Teoria Microzimelor a lui BechampAntoine Bechamp a polemizat intreaga viata cu Louis Pasteur

Microzimele sunt “fapturi” absolut remarcabile. (Pot fi numite asa, avand in vedere ca se pot transforma in alte forme de materie vie). Ele sunt complementare unele cu altele, autonome, pacifice, inteligente si responsabile. Intotdeauna fac ceea ce este mai bine pentru organism. Dar pentru asta este nevoie sa le furnizam (tot ca unor “fapturi”) elementele indispensabile vietii si functionarii lor: aer, hrana, vitamina C.

* Microzimele sunt capabile sa se reproduca cu o viteza foarte mare si intr-un numar foarte mare.
* Ele nu se afla niciodata intr-un proces de invazie sau de agresiune razboinica.
Se hranesc si metabolizeaza anumite substante printr-un mecanism de digestie. Ele au nevoie de zahar, de proteine, de materii grase si de oligoelemente. Sunt existente vii.
* Dezasimileaza si indeparteaza deseurile.
* Constructiile realizate de microzime pot fi demontate, pentru a redeveni microzime.
* Microzimele sunt aproape eterne (cu exceptia cazurilor de distrugere brutala, prin procedee extreme: incinerare, baie in formol sau in acid pur). Ele pot sa intre in hibernare, deshidratandu-se partial. Astfel, au fost descoperite microzime vii in fosile vechi de 12 milioane de ani.
* Microzimele sunt specifice fiecarui individ si sunt probabil responsabile de transmiterea caracterelor ereditare.

Microzimele si boala

Aprofundata in Franta prin noi cercetari (varf de lance este medicul si biologul Alain Scohy), realitatea microzimelor ca unitati de baza ale vietii organice permite o noua intelegere a bolii, alunga teama de eventualele maladii infectioase, ba chiar si de cancere. “Raul se afla in noi, dar si puterea de a-l inlatura”, spune medicul francez. Dispunem de mecanisme de autovindecare pentru a repara o tumora sau o disfunctie, atunci cand creierul da acest ordin. Sa ne reamintim ca organismul nostru este gestionat de creier, care este un computer cu o putere enorma. Creierul este un pilot automat, el functioneaza cu programe pre-inregistrate, de cele mai multe ori instalate in momentul nasterii, mostenite de la parintii si stramosii nostri. Capacitatea lui de a controla organismul este absolut uriasa.

Sa luam ca exemplu chiar cancerul. In cazul lui, se pare ca la origine exista intotdeauna un stres sau un soc, care creeaza o furtuna cerebrala, ce ne pune in pericol de moarte, pentru ca ne pierdem orice notiune de prudenta si de masura. Ei bine, creierul gestioneaza aceasta furtuna fixand o zona precisa, ce va avea functie de paratrasnet, localizand, astfel, raul pe un singur organ. La nivelul lui, tot creierul este cel ce elibereaza agentii chimici ce vor crea fie o acidoza, fie o alcaloza locala. Aceasta modificare a mediului local alerteaza microzimele si le determina sa iasa din nuclelul celulei. Sunt un soi de “pompieri” chemati sa stinga boala. Odata iesite din celula normala, ele se vor multiplica foarte repede, pentru a construi noi celule, menite sa asigure supravietuirea individului. Asa apare cancerul. El este “construit” de microzime pe post de “colac de salvare”. Cancerul nu este menit sa ne puna viata in primejdie.” (Alain Scohy)

Cum se explica tacerea?

Teoria Microzimelor a lui BechampMicrozime in suc de Aloe Vera. Sunt sferele mici

Toti biologii cunosc microzimele, cu toate ca sub nume diferite: protite, somatide, nanobacterii. Existenta si studiul lor au fost impinse in mod intentionat in uitare, pentru ca ele contrazic teoria lui Pasteur, conform careia unitatea de baza a vietii organice este celula, microzima fiind considerata un “artefact”. Existenta germenilor in organismele vii, complexe si sanatoase, este exclusa pentru Pasteur. Pentru el si succesorii sai, nu e posibil sa existe viata sub dimensiunea de 260 de nanometri diametru… iar microzimele masoara, in general, intre 40 si 60 de nanometri. Acceptarea existentei microzimelor nu reprezinta doar un nou drum in stiinta. Este, in mod fundamental, o noua conceptie despre viata, care tine cont de realitate. (Microzimele pot fi observate la un microscop care mareste de cel putin 750 de ori.)

Microzimele si alimentatia

Starea noastra de sanatate depinde de starea de sanatate a microzimelor noastre, care depinde in mod decisiv de felul in care ne alimentam. Iar alimentatia reprezinta o mare problema in prezent. De ce? Pentru ca multe alimente (industrializate sau chimice) nu mai aduc toate elementele necesare organismului la calitatea obligatorie, ele fiind incarcate de ingrasaminte chimice si pesticide ce dezechilibreaza intregul lant alimentar.

Viata noastra biologica nu este lineara. Este o alternanta perpetua intre o stare de veghe (perioada activa, de munca) si o stare de reparare (somn, repaos). Sa luam un exemplu elocvent: un pod se prabuseste peste o autostrada. Ce trebuie facut prima data? Bineinteles, trebuie oprita circulatia (in cazul unui organism lovit de boala, asta este faza de repaos). Urmeaza reconstruirea podului cu elemente foarte solide: beton armat, punti de fier (si nu de hartie), acestea sunt alimentele de care corpul are nevoie pentru a reconstrui si a intretine organismul. O persoana adulta a facut experienta de a se alimenta timp de o luna exclusiv cu mancare de tipul fast-food. Urmarea: carentele organismului sau s-au dovedit incredibil de mari si de grave. Omul nu mancase nimic viu, nici un fruct si nici o leguma, ci doar hrana sterila, putin sau deloc asimilabila.

Cum sa ne mentinem sanatosi?

Elementele esentiale ce trebuie furnizate microzimelor pentru a le ajuta sa costruiasca, sa repare si sa intretina sunt:
1. Apa in abundenta si de buna calitate. Apa permite eliminarea deseurilor si serveste drept material esential de reconstructie (este continuta intre 60 si 95% in materia vie).

Boala, o repetitie pentru viata - MICROZIMELEMedicul si biologul Alain Scohy, editorul publicatiei “Revista Institutului Paracelsus”, specializata in descoperiri din domeniul sanatatii

2. Zaharul, ca vrem sau ca nu vrem, este carburantul privilegiat al vietii, mai ales zaharul alb.
3. Timpul de repaus, obligatoriu atat dupa ocupatiile cotidiene, dupa un travaliu muscular neobisnuit (efort fizic) sau in caz de boala.
4. Nutrientii esentiali, ce participa la reconstruirea tesuturilor lezate folosind materiale de calitate: proteine, materii grase nobile, siliciu organic, oligoelemente, apa. Pentru a permite eliminarea deseurilor, este foarte buna celuloza din legume.
5. Vitaminele, mai ales C si E (naturale), pentru a elimina otravurile, toxinele, radicalii liberi, cenusa rezultata din arderi, si a le oferi camp liber de actiune, perfect degajat, microzimelor. In lipsa acestor substante, microzimele nu mai stiu sa adapteze realitatea la nevoile corpului. De unde si aparitia unor tumori mult prea voluminoase, ce pot antrena tulburari functionale precum ocluziile sau excesul de fabricare a anumitor germeni. Vitamina C actioneaza la nivelul tesuturilor de natura apoasa. Vitamina E naturala, la nivelul tesuturilor de natura lipidica (articulatii, piele, creier).

Alte vitamine care participa la buna functionare a microzimelor:

– Grupul de vitamine B – indispensabile bunei functionari a metabolismului, chiar in doza redusa. Ele potenteaza majoritatea reactiilor chimice, vizand furnizarea de energie organismului.
* Vitamina D – actioneaza asupra metabolismului calciului (oasele, sistemul nervos) si asupra pielii. O fabricam cu ajutorul ultravioletelor in timpul verii, dar ne cam lipseste iarna. De unde necesitatea de a lua ulei de peste (chinul majoritatii copiilor).
* Vitamina A este importanta pentru vedere si se gaseste mai ales in unt si morcovi.
* Vitamina K intervine in sinteza factorilor de coagulare sanguina si fixarea calciului de catre oase. Ea se gaseste mai ales in verdeturile crude.

Microzimele si cancerul

“Acceptarea existentei microzimelor impune o noua viziune asupra bolii”, afirma cercetatorul francez Alain Scohy. “Cancerul este o solutie de supravietuire la o problema dramatica, intalnita de catre organismul viu: un stres sau un conflict foarte puternic pe plan fizic, climatic, social, psihologic, energetic. Cancerul este cea mai buna solutie gasita de creierul nostru pentru a face fata acestui conflict. Celulele canceroase sunt inteligente, hiper-performante si raspund printr-o stimulare masiva la un scurtcircuit anatomic.

Totul seamana cu o tabla neagra, luminata brusc de raza unei lanterne. E suficient sa stingem lampa (adica sa solutionam problema de viata: sa pansam urmele accidentelor, sa ne protejam de frig sau de curent, sa mancam corect, sa ne rezolvam problemele psihologice) pentru ca totul sa revina la normal si la functiile initiale gratie, printre altele, microzimelor”.

Cancerul nu vrea sa ne omoare. Culme a ironiei, el lucreaza pentru viata! Metastazele (generalizarea cancerului) mascheaza consecintele dezastruoase ale fricii si, uneori, ale tratamentelor oficiale. Imediat ce au iesit din campul de stimulare aflat in zona “scurtcircuitata” a creierului, celulele canceroase redevin normale. Nimeni nu a vazut niciodata o celula canceroasa aflata in calatorie, cu exceptia celor din circuitul sanguin. Cat despre faimosii markeri ai cancerului, ei sunt un dozaj de proteine sau de alte substante, de cele mai multe ori fara nici o legatura cu cancerul.
Un punct de vedere extrem de indraznet, dar care le lasa oamenilor speranta in lupta cu cancerul. “Universul este binevoitor prin esenta. E suficient sa-i intelegi mecanismul si sa respecti regula jocului, pentru a avea o sanatate perfecta, pentru a trai in armonie”.

Un experiment

Luati un borcan sau un acvariu si umpleti-l cu apa curata. Apoi bagati inauntru o bucata de calcar sau de creta minerala (in nici un caz chimica) si un pic de galbenus de ou. Puneti borcanul intr-un loc placut, cu temperatura moderata (20 de grade) si luminos. Asteptati. Dupa cateva saptamani, veti vedea aparand un “nor” imprejurul bucatii de creta. Daca ne uitam la el cu lupa, vom vedea ca fiecare bob (microzima) a devenit un bastonas. Dupa cateva luni, veti vedea aparand niste scoici minuscule, de forma conica, care cu timpul vor creste pana la 1cm inaltime, avand un mic animal in interior. Acestea sunt microzime care erau in stare de letargie si care se trezesc. Ele supravietuiesc dincolo de moartea noastra, construind bacterii pentru a demonta materia organica din corp si a o dispersa in atmosfera.

4 comments

  1. Distinsul savant a fost ROMAN, deoarece intre 7 si 18 ani a trait in BUCURESTI!!!! O MANDRIE NATIONALA. Daca Brâncuși a fost franțuzit, devenind BRANCUSI, atunci noi ce ar trebui sa facem? Sa devine Anton Bicescu??? HAHAHA

    • O mică problemă: s-a născut în Franța. Sau partea asta ți-a scăpat? Ca să nu mai vorbim că are un nume cât se poate de franțuzesc, (are până și accent) pentru că deh, cel mai probabil părinții lui erau francezi.

      • Gabian Rahmanian

        Român sau Francez, Antoine BECHAMP a fost un mare savant, doctor în trei domenii înrudite: Medicină, Farmacie, Chimie. El a predat în câteva facultăți de Medicină din Franța (Montpellier, Paris, Strasbourg, Lille), a înființat și condus laboratoare de biologie în toate aceste facultăți. Faimoasele lui experiențe științifice au început în deceniul cinci al secolului al XIX-lea și au continuat până în anul morții. Savanții și geniile de talia lui depășesc limitele naționalismului îngust, ce nu funcționează nici măcar în fotbal (fotbaliștii-gladiatori sunt vânduți ca niște paiațe africane, tenismeni și campioni în diverse domenii sportive sunt triste imagini-epave, morale, ale lumii muribunde actuale, ce ambiționează să își sape singură groapa finală. Omul desăvârșit, geniul, cum spunem noi, depășește limitele naționale și chiar pe cele ale rasei. Lucrul este normal și de înțeles. Omul nu se poate apropia de Dumnezeu decât prin cunoaștere, prin știință, nu prin ignoranță, bigotism, obscurantism, cruciade, arderi pe rug, etc. Drumul cunoașterii este chiar calea către ADEVĂR, acesta fiind ocult, dumnezeiesc, neputând fi suportat de mediocrități și lichele. Pentru mediocritatea și prostia lor, aceștia trebuie să mulțumească lui Dumnezeu. Altfel nu ar putea trăii. Calea către Dumnezeu este însăși viața, o viață întru căutarea adevărului, în slujba și întru cât mai larga difuzare a acestuia. În 1889, după câteva zeci de ani de cercetare științifică, după sute și mii de experiențe personale sau ale colaboratorilor lui, după o răsunătoare dispută cu reprezentanții șarlatanismului medical al vremii și ceea ce va deveni conspirația anti-științifică ce a condus la pseudo-medicina oficială (și criminală sau neagră) actuală, BECHAMP a publicat Les Microzymas… Traducerea completă a titlului acestei lucrări este: MICROZYIMELE ÎN RAPORTURILE LOR CU ETEROGENEZA, HISTOGENEZA, FIZIOLOGIA ȘI PATOLOGIA. Subtitlu: EXAMINAREA PANSPERMIEI ATMOSFERICE, CONTINUĂ SAU DISCONTINUĂ, MORBIDĂ SAU SĂNĂTOASĂ (LILLE, 1889, 1005 pagini). Panspermia asta atmosferică privește și pe tovarășul COVID-19, un intrus creat de actuala conspirație farmaceutico-medicală și financiară, ceea ce explică complotul vaccinal mondial CONTRA OMENIRII, care datează din zilele lui Bechamp și Pasteur. Bineînțeles, medicii din actuala cruciadă militaro-medicală anti-covid n-au auzit de microzime nici de Bechamp, întregul învățământ oficial european, mai ales postbelic, fiind grav afectat de conspirația escrocilor, a mediocrităților, financiaro-farmaciștilor, ignoranților pretențioși, politicienilor trădători, etc. Studenții mediciniști se pot interesa la bibliotecile facultăților lor. Să îl caute pe Bechamp. Vor vedea că nu există, deși, probabil, acum peste o sută de ani, a existat. De ce? Mister? Niciun mister. La fiecare generație, dacă nu la a doua, noi ne dăm singuri foc la valiză. Apoi dăm vina pe Unguri, pe Ruși, pe Jidani, Țigani sau pe alții. Răul, ca și binele, pleacă din interiorul nostru, din noi înșine, lucru dovedit și de microzimele lui Bechamp.
        Este evident că BECHAMP a fost Francez, deși a petrecut mulți din anii copilăriei și tinereții lui la București, unde a terminat liceul. El nu a fost nici primul nici ultimul Francez adevărat care a trăit printre bunicii și străbunicii noștri, apreciindu-ne calitățile și modul de viață. Un alt caz foarte interesant și necunoscut, azi, este cel al Francezului Frederic Dame, contemporan cu Bechamp, autor al unor importante lucrări de istorie, meșteșugărie și ocupații tradiționale românești, dicționare ilustrate, care ar fi extrem de apreciate și astăzi. Bineînțeles, lucrările capitale, ale lui Bechamp, probabil și cele ale lui Dame, nu se găsesc în bibliotecile publice care, mai ales la noi, sunt incendiate sau distruse pe diverse căi, mai ales prin cenzură, după metoda teroristo-franceză de astăzi. Ultima mare bibliotecă incendiată în Franța, a avut loc în luna aprilie 1999. Atunci, milionele de cărți al bibliotecii universitare LYON II, au ars într-o noapte, ca la București și în întreaga Românie, pe timpul loviturii de Stat din decembrie 1989. Subliniez: în întreaga Românie s-au ars cărți atunci, cu complicitatea bovină a multora dintre noi, de exemplu a tuturor profesorilor din absolut toate școlile. Da! Atunci, toți profesorii, din toate școlile, au știut, au închis ochii. Dacă n-au știut a fost pentru că nu au vrut să știe! Marile lovituri contra omului, a omenirii, se fac pe fond de frică. Acum este la modă frica de ordonanțele militare uneori anti-Covid, alte ori în favoarea Covidului. Vom trăi și vom vedea.
        Momentul științific Bechamp este foarte important în ISTORIA MEDICINEI prin aceea că atunci a apărut escrocheria științifico-medicală pe față, care acum, în zilele noastre, a condus la otrăvirea subtilă a milioane, chiar miliarde de oameni, care nu sunt și nu pot fi niciodată sănătoși. Banditismul dictatorial și politic actual are nevoie de sclavi suferinzi, ce pot sau vor putea fi exterminați de îndată ce devin inutili sau jenanți, dintr-un motiv sau altul. Ultimul episod al acestei escrocherii este probabil acela al NANOBOȚILOR, al Nanoroboților, care vom deveni probabil cu toții, mai ales dacă ne lăsăm păcăliți de actuala PANEDEMIE A FRICII COVID-19 și de vaccinarea obligatorie ce va veni cât de curând.
        Microzimele lui Bechamp sunt în curs de traducere. Cei interesați se pot adresa Redacției Internaționale Incorect politic.
        Gabian RAHMANIAN

        • Georgios Gemistos Plethon

          Că Becahamp a fost francez sau român, acum după 112 ani de la moartea savantului, respectiv 162 de ani de la descoperirea MICROZIMELOR lucrul nu are prea mare importanță, mai ales din perspectiva unui naționalism cam îngust. Cel mult, ne putem întreba cum se face că medici români, de talia unor Nicolae Paulescu sau Victor Babeș, trecuți și ei prin Franța, exact pe când polemica Bechamp-Pasteur era în toi, nu au vorbit despre asta? Pentru ISTORIA MEDICINII, polemica BECHAMP PASTEUR este extrem de importantă. Mai întâi, principalul izvor, încă accesibil, al acestei polemici, este monumentala lucrare a lui Bechamp, LES MICROZYMAS…, niciodată tradusă în română, foarte greu de găsit în franceză, dar nu imposibil: dovadă că cineva, în România, lucrează de mult la traducerea acestei cărți în limba română.
          Scepticii de profesie (cum ar zice Petre Țuțea), ca și cei cu picioarele pe pământ, ba chiar cu ele în pământ până la brâu sau la gât, se vor întreba: La ce bun? Ce folos, acum, după 162 de ani de la descoperirea MICROZIMELOR, la peste o sută de ani de la moartea celor doi protagoniști, să mai aflăm această poveste fără legătură cu viața noastră, care la vremea ei, nu i-a interesat nici măcar pe renumiții savanți Nicolae Paulescu și Victor Babeș. Într-adevăr, Paulescu și Babeș nu par să fi abordat această problemă (lucru ce ar putea fi verificat de un tânăr student în Medicină). Câți dintre creștinii ce fac pe ușile de biserici și dau lecții de credință, precum nu știu care Petre Roman (auzi vorbă: Petre Românul) de se închină cu cruci mai mari decât aceea de pe Caraiman, câți dintre creștinii mireni, preoți sau călugări au citit Manuscrisele de la Marea Moartă sau din Egiptul de Sus (copt)? Aparent niciunul. Prin alte țări, tot creștine, unii le/au citit. Ce au aflat din ele? O mulțime de lucruri, de fapte, amănunte de tot felul ce lămuresc, întregesc și uneori contrazic Scrierile Biblice recunoscute de Biserică.
          Mutatis mutandis, comuniștii și-au avut și își au încă bisericile lor, termen care, evident, ar trebui scris cu ghilimele. Placa mea nu îmi dă însă această posibilitate. Științele în general, medicina poate mai cu deosebire, își au și ele bisericile lor. Mulți oameni normali, când aud de atâtea biserici, încep să nu mai creadă în Dumnezeu – respectiv, evident în Medicină. Ce ar putea afla cercetătorul creștin din cele peste două sute de texte din primele secole creștine, dintre care cam o sută de Evanghelii apocrife? De exemplu, ar putea afla că ISUS, după tatăl și bunicul său dinspre tată, a aparținut sectei iudaice ESENIENE, de care deja bunicul său (EZECCHIA) s-a separat, formând secta fundamentalistă, pe plan religios, și naționalistă, pe plan politic, numită a Zeloților (uneorii a sicarilor, de la SICCA, pumnal). Ca și bunicul și tatăl său, ISUS a fost capturat, judecat, torturat și răstignit, de către Romani însă, nu de către Iudei – mulți dintre aceștia recunoscându-i drepturile legitime la coroană, în calitate de moștenitor îndepărtat al regilor DAVID și SOLOMON. Bineînțeles, cercetând textele respective aflăm multe alte lucruri ce nu cadrează cu panoplia istorică oficială a diverselor Biserici creștine. De exemplu: Isus ar fi avut șapte frați și două surori, din cele două căsătorii ale Mariei, mama lui. Isus a avut un frate geamăn, numit IUDA, căruia i se spunea TAOMA (adică geamănul), iar cu timpul a devenit Toma, mai exact Toma Necredinciosul, care a jucat atunci un cu totul alt rol decât crede guguștiucărimea creștinilor ce și-au aruncat mințile la gunoi și cred toate bazaconiile. Simon-Petre sau Chefa, cum i se mai spune, a fost următorul născut, după gemenii, Isus și Iuda. Simon Petre, viitorul apostol, a avut un fiu numit IUDA, cunoscut sub numele de Iscarioteanul (de la Sicca, pumnalul zeloto-sicarilor), care l-a trădat pe Isus nu pentru cei 30 de Arginți, cum se spune, ci pentru a muta moștenrea coroanei lui David de pe capul unchiului său Isus, pe cel al tatălui său, Simon-Petre, în care caz el însuși devenea BEIZADEA, prinț moștenitor, cu speranța de a ajunge rege într-o zi. Istoria oricărei discipline omenești este plină de învățăminte. Adevărata istorie spune multe despre viața prin care a trecut o țară, o comunitate sau o știință oarecare, cazul Medicinii, de exemplu, care ne interesează aici.
          Polemica BECHAMP-PASTEUR privește de fapt originile și explicația VIEȚII, MICROZIMELE fiind baza materială a vieții. Evident, ele sunt nemuritoare, putând traversa (nu putem spune chiar trăi) secole și milenii, revenind la viață atunci când condițiile de mediu o permit.
          În contextul PANDEMUIEI actuale, rod al unei mai vechi conspirații pentru exterminarea drastică a omenirii și instaurarea promisei domnii a boborului ales peste lumea promisă acestuia, de un terchea-berchea de zeu tribal, numit IEHOVA, momentul istoric al lansării VACCINĂRII, în stil mare și propagandistic, specific francmasonilor răi (există și BUNI, deși nu mulți o cred) mai vechi sau mai noi – acest moment se dovedește crucial în istoria medicinii.
          Un articol de pe acest sit vorbește de Medicina pasteurică. Din punctul de vedere al poeticii limbii române (poesis înseamnă creație, nu toboșărism; poeții sunt oameni inspirați de muze, care au ceva de spus, nu de ascuns), termenul este nefericit. Se vorbește de medicină pasteuriană, de pasteurizarea alimentelor, așa cum am putea vorbii de iohannizarea vieții publice românești, în ultimii ani, adică de pasteurizarea noastră, a fiecăruia dintre noi, mai ales a noilor născuți, evident!… Până de curând și probabil încă o bucată de vreme, pasteurizarea alimentelor însemna și înseamnă trecerea rapidă a acestora printr-un fascicol de căldură, la o anumită temperatură, care ucide /germenii/ laptelui, de exemplu. De fapt ucide unii germeni, dar nu pe toți, dovadă că laptele fiert fermentează, deși ceva mai încet. Lucrul este perfect explicabil pe baza teoriei microzimelor; pe baza pan-spermiei pasteuriene el rămâne inexplicabil.
          Amator în ale medicinei, puțin inspirat, om rău de felul lui, un fel de Hagi Tudose ce aduna bani peste bani, iubitor de glorie ieftină, plagiator și hoț de idei, pe care nu totdeauna a fost în stare să le priceapă și să le ducă mai departe, Pasteur s-a dovedit un nefericit diletant în privința înțelegerii germenilor ultimi ai vieții, microzimele lui Bechamp. Pasteur nu-l putea suferi pe Bechamp, așa cum tovarășul Werner n-o putea suferii pe tanti Viorica… Incompatibilități de acest gen întâlnim la tot pasul. Nu se cade să insistăm, dar nici să le uităm! Vrând să-și apere cu orice preț inepțiile sale științifico-vaccinale, Pasteur a trișat, folosind de exemplu metoda vaccinală a adversarilor lui (Dr. veterinar Galtier, de exemplu, din Toulouse, care avea o mai eficientă metodă de preparare a vaccinului anti-anthrax), unii dintre aceștia fiind ruinați, ajunși în pragul sinuciderii…
          Nu chiar toate acestea dar unele, cel puțin, pot fi aflate dintr-o carte ce se găsește gratis pe acest sit, carte numită VACCINAREA, EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI, scrisă de un discipol al lui Bechamp Dr. Louis de Brouwer, decedat în anul 2002, la Paris.
          În contextul actual, când medicii sunt pociți sufletește încă de pe băncile Facultății de Medicină, când învață nu adevărata medicină ci erezia și hoția medicală, banditismul financiaro-masonic al lui Pasteur, este foarte important să reluăm firul dezvoltării medicinei europene, pe cât posibil chiar de la Hipocrate și Galenus. Asta s-ar putea face foarte ușor, printr-un curs de un an de zile, încă din primul an de studenție, la facultățile de Medicină.
          Nu se dorește însă asta, pentru că întreaga cercetare științifică s-a politizat de mulți ani. De aceea, Nicolae Paulescu și Victor Babeș nu vorbesc de Bechamp… Bechamp studiase și experimentase la Montpellier, capitala istorică a Medicinii franceze, în vreme ce ei studiau la Paris, acolo unde, cum spune Eminescu, ai noștri tineri învață la gât cravatei cum se leagă nodul!
          Facultățile de Medicină și mai toate celelalte funcționează după principiul Școlilor Comuniste de Partid: Academia Ștefan Gheorghiu, de la noi, Universitățile FRUNZE, LOMONOSOV, PATRICE LUMUMBA și multe altele, din fosta Uniune Sovietică și Rusia actuală, etc. Această boală, cunoscută în Statele Unite sub numele de NEO-MARXISM a lovit, mai ales după al II-lea Război Mondial, toate universitățile din Occident, inclusiv cele mai prestigioase. În urmă cu treizeci sau patruzeci de ani, am văzut studenți negri ce urinau, în plină zi, în fața Capelei Catolice din Curtea istorică a Sorbonei. E drept, astfel de coborîri de pe crengile pădurilor africane pot fi văzute și la rădăcina Arcului de Triumf din Paris, și în universități precum Oxford sau Cambridge, cu atât mai mult peste ocean, unde negrii sunt la ei acasă.
          Revenind la oile noastre, cu spune un prieten de-al meu, om cu studii, diplome în regulă și cu scaun la cap, ca toți ceilalți studenți, viitorii medici intră boi, pe băncile Facultății de Medicină, de unde ies, peste șase ani, VACI! Formula nu este prea elegantă, dar ea are darul de a pune punctul pe I. Nu putem avea încredere în MEDICINA OFICIALĂ ACTUALĂ, pentru că medicii au încetat de a fi ceea ce ar trebui să fie, devenind executori de PROTOCOALE MEDICALE, precum polițiștii lui ManiVela, ce execută incalificabilele lor PROTOCOALE POLIȚIENEȘTI, amendând până și băbuțele cărora le-a fugit porcul din coteț… Nu putem avea nicio încredere în tot ce vine de la Organizația Mondială a Sănătății, care este o absurditate medicală evidentă, încă din fașă. Nu există o știință medicală unică. Există mai multe științe medicale, toate cu justificările, meritele și curiozitățile lor. La noi se vorbește de medicină alopată și homeopată, dar există încă multe altele, nu în ultimul rând medicina vindecătorilor, care, adesea dar nu totdeauna, nu au studii de specialitate. Foarte curios: de multe ori, școala te prostește, lucru ce nu a scăpat multora dintre noi. Ceaușescu nu avea studii, se zice că ar fi avut două clase. Unii spun că a avut, într-adevăr, două clase, dar de a întâia! Cert este că, într-un sfert de secol, acest om fără studii, dar cu minte, a transformat România într-o mică putere industrială și chiar financiară, fiind asasinat de niște lichele și bandiți pentru că, împreună cu țări ca Iranul, Libia și altele, intenționa să scape din chingile tâlhărești ale Fondului Monetar Internațional, moștenitorii spirituali ai lui Iuda Iscarioteanul, trădătorul lui Isus și ministrul de Finanțe al Zeloților, un fel de Irăsescu al vremii, executat după un anumit ritual masonic, ce se perpetuează până în zilele noastre!!!
          Revenim la Microzimele lui Bechamp: acestea nu mor. Ele pot dormita vreme îndelungată, pot evolua în sensul trabsformării lor în bacili, bacterii, viruși, dar și în sensul constituirii de celule sănătoase specifice, în diversele organe ale unor ființe superior organizate, inclusiv în om.
          Virușii de care vorbesc toate babele la piață, inclusiv preoții, lumea interlopă și foarte pitoreștii noștri țigani deveniți, prin legile scelerate ale unor bandiții, RRROMI, sunt deșeuri ale microzimelor aflate, probabil, pe ultima lor treaptă evolutivă, totuși încă vii. Orice vaccin înseamnă introducerea în corp a unor astfel de cadavre nanometrice, cum se spune, fără să mai socotim banditsimul informatic calificat, adică introducerea în corpul celui vaccinat a unui dispozitiv minuscul, prin care vaccinatul va putea fi urmărit de la naștere până la moarte, inclusiv ucis, printr-un simplu semnal electromagnetic sau de altă natură, venit prin satelit, prin radioul sau televiziunea locală, eventual printr-un avion ce emite un anumit semnal, de o anumită intensitate, pe o anumită pârtie, bine delimitată.
          În consecință, având în vedere că întreaga clasă politică este nu numai compromisă ci bună de băgat la pușcărie sau la casa de nebuni, cum spune Eminescu, înainte de a da foc acestora și a ne asigura că niciun oscior din Werner, niciun spermatozoid din acest mascul incapabil să devină părinte, nu va scăpa de salubra și necesara binecuvântare a flăcărilor.
          Cetățenii conștienți trebuie să aibă forța și curajul de a se documenta cu privire la vaccinare, lucru greu pentru unii, dar nu imposibil. Cartea lui Brouwer se găsește gratis. Ea poate fi citită într-o zi sau două, de alții într-o săptămână au două. Nu putem lăsa sănătatea, viața și viitorul nostru, al copiilor noștri și al țării întregi pe mâna unor INCULȚI RIDICOLI ȘI PRETENȚIOȘI, precum actualii noștri nedemni conducători, compromiși în mod iremediabil.
          PROVOC ÎNTREGUL GUVERN ORBAN, TOȚI CONSILIERII ÎN MATERIE DE SĂNĂTATE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT LA O DEZBATERE PUBLICĂ TELEVIZATĂ, mai exact la două: una pe teme de sănătate, vaccinare și pe tema tristei situații a medicinei oficiale actuale, devenită o medicină ucigașă, o medicină a morții, pe care unii o numesc MEDICINA NEAGRĂ, făcând aluzie le MAGIA NEAGRĂ, căci vaciinarea și aproape întreaga medicină oficială, neagră, actuală este un fel de vrăjitorie neagră, cum se practică încă de marabuții africani. Medicina pasteuriană nu poate fi decât o medicină a morții, a pasteurizării! În asta constă importanța istorică a momentului BECHAMP în istoria Medicinii. Bechamp a văzut medicina din perspectiva vieții. Fără să fie medic, Pasteur a văzut medicina din perspectiva pasteurizării, cum s-a spus, adică a vaccinării, a ologirii oamenilor prin infectare deliberată, a dizabilizării pacienților, a dică a morții. Nu întâmplător, am devenit o societate de dizabilizați. Cei ce se vor lăsa vaccinați, vor avea foarte mari șanse să devină ologi, suferinzi de una sau de alta, adică dizabiliști, termen ce nu exista pe vremea generației mele de octogenari.
          O a doua dezbatere ar putea fi pe tema învățământului. În principiu, STATULUI ACTUAL, care se dovedește o gașcă de hoți, de incompetenți, de DOTTORE, cum se exprimă un fost președinte-lichea a României, trebuie să i se refuze orice drept de a-și băga nasul în treburile noastre omenești, românești, cetățenești.
          Corpurile noastre, viețile noastre, copiii noștri, sănătatea, viața și viitorul lor sunt ale noastre, părinții lor. Statul actual este o mafie, un gang de bandiți, lichele și incompetenți.
          Domnule WERNER KLAUS IOHANNIS, eu nu te recunosc președinte al meu, pentru că ești un om rău, așa te simte poporul, în ultima vreme, cel puțin, și n-ai ce face. Punct.
          Dacă vrei să te ocupi de educația sexuală a copiilor, fă-ți întâi ție, măcar un copil. Dacă sunteți capabil, lucru de care, de acum avem datoria să ne îndoim. Ce credeți domnia voastră, tovarășe Neamț ratat: credeți că fetele și băieții noștri s-au făcut în orele de educație sexuală, cu care nemernicia voastră vreți să murdăriți POPORUL ROMÂN?
          TRĂDĂTORILOR ȘI INCOMPETENȚILOR : JOS LABELE VOASTRE MURDARE DE PE TRUPURILE NOASTRE!!! JOS LABELE VOASTRE MURDARE DE PE VIAȚA ȘI VIITORUL COPIILOR NOȘTRI.
          GEORGIOS GEMISTOS PLETHON

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *