Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Vlad Voicu
Incorect Politic
Iulie 16, 2026
TĂCEREA RUȘINOASĂ și dubla măsură care condamnă Biserica Ortodoxă Română
În Alba Iulia cineva a desenat cruci pe o sinagogă. Mare vandalism, mare scandal, toți sclavii au reacționat, în frunte cu Biserica Ortodoxă Română, prin Arhiepiscopia Alba Iuliei:
Într-un comunicat semnat de Biroul de Presă, postat vineri pe pagina de Facebook, se menționează că Arhiepiscopia Alba Iuliei a primit „cu mâhnire” vestea actului regretabil de vandalizare a Sinagogii „Mareh Yezekiel” din municipiul Alba Iulia.
„Un asemenea gest, îndreptat împotriva unui lăcaș de cult și a unui monument de patrimoniu, aduce atingere comunității evreiești și valorilor fundamentale ale respectului reciproc, ale libertății religioase și ale bunei conviețuiri dintre oameni. Orice formă de profanare sau de manifestare a urii și intoleranței reprezintă o gravă abatere de la valorile morale și spirituale pe care suntem chemați să le cultivăm în societate”, se menționează în comunicat.
Potrivit sursei citate, comunitatea evreiască face parte din istoria și patrimoniul spiritual și cultural al municipiului Alba Iulia și al Transilvaniei, iar lăcașurile sale de cult trebuie respectate și ocrotite ca expresii ale identității și memoriei sale.
„Arhiepiscopia Alba Iuliei își exprimă solidaritatea și compasiunea față de membrii comunității evreiești și față de toți cei întristați de acest incident, condamnând ferm asemenea manifestări, precum și orice formă de antisemitism, intoleranță religioasă sau incitare la ură, care nu își găsesc locul într-o societate întemeiată pe demnitatea persoanei, dialog și pace”, mai transmite Biroul de presă al Arhiepiscopiei Alba Iuliei.
Sinagoga din Alba Iulia a fost vandalizată zilele trecute, pe fațada clădirii, aflată într-o zonă ultracentrală, fiind desenate cu un spray negru cruci și o literă ce pare a fi din alfabetul grec.
Poliția a deschis o anchetă în vederea identificării autorului, în zonă fiind amplasate mai multe camere de supraveghere.
Comunitatea evreiască din Alba Iulia era, odinioară, cea mai numeroasă din Transilvania, orașul fiind de altfel, între 1653 și 1848, singurul din Ardeal în care era permisă legal așezarea acestora, însă la ora actuală este printre cele mai mici din țară.
O comparație șocantă
„Orice formă de profanare sau de manifestare a urii și intoleranței reprezintă o gravă abatere de la valorile morale și spirituale pe care suntem chemați să le cultivăm în societate”, transmite Biroul de Presă al Arhiepiscopiei în cazul sinagogii.
La nici un an distanță, în noiembrie 2025, troița monumentală de la Tâncăbești – un lăcaș de cult în aer liber, o cruce creștină ridicată în memoria legionarilor uciși în pădurea din localitate – a fost tăiată cu drujba de la bază și înlocuită cu o perie de WC. Un act de vandalism mult mai grav ca cel de la Alba Iulia, dublat de un act de profanare a unui simbol religios creștin ortodox.
Biserica a tăcut.
Niciun comunicat al Patriarhiei, nicio reacție a Arhiepiscopiei Bucureștilor, niciun cuvânt de condamnare din partea ierarhilor. Deși troița din Tâncăbești este, în esență, o cruce – simbolul fundamental al creștinismului – Biserica Ortodoxă Română nu a găsit de cuviință să emită măcar un paragraf de dezaprobare.
De ce această diferență?
Pentru că la Alba Iulia, Biserica a jucat un rol previzibil: s-a aliniat retoricii oficiale care etichetează orice critică la adresa unor anumite interese drept „antisemitism”. Un spectacol ieftin de corectitudine politică, menit să arate că BOR e la zi cu valorile occidentale. La Tâncăbești însă, subiectul este incomod: troița este asociată cu Corneliu Zelea Codreanu, iar apărarea ei ar putea atrage acuzații și articole de presă. Așa că Biserica preferă tăcerea. Din slăbiciune, lașitate, din ipocrizie, din frica de a nu-și strica imaginea?
Aceasta este dubla măsură în forma sa cea mai josnică. La Alba Iulia, un vandalism minor – câteva cruci desenate cu spray, pe un perete care se spală – declanșează un comunicat plin de înalte principii. La Tâncăbești, o cruce tăiată cu drujba în multiple locuri pentru a nu putea fi restaurată, care a fost înlocuită cu o perie de WC, este întâmpinată cu tăcere desăvârșită. Așa arată o Biserică care nu apără credința, ci doar își administrează interesele.
Mai grav: tăcerea Bisericii nu este neutră. Ea este o formă de complicitate. Atunci când o instituție care pretinde că apără crucea refuză să condamne profanarea unei cruci, ea trimite un mesaj clar: nu toate crucile merită apărate, nu toate profanările sunt condamnabile. Aceste mesaj, ipocrit și laș, este și anticreștin, un exemplu în care BOR își ratează menirea și se descalifică moral.
Nu poți vorbi despre „valori morale și spirituale” doar atunci când subiectul este convenabil. Nu poți să te declari apărător al credinței și să taci când simbolul credinței tale este batjocorit. Nu poți să te ascunzi după retorica importată a „antisemitismului” când îți convine și să dispari complet când este vorba despre propriul tău altar.
Tăcerea Bisericii Ortodoxe Române de la Tâncăbești este mai elocventă decât orice comunicat. Este o tăcere care condamnă.
