Sociologia eliberării și curentele laterale de sedimentare revoluționară

Incorect Politic
Aprilie 21, 2022

Sociologia eliberării și curentele laterale de sedimentare revoluționară

Via STRATINFO:

Fragmente din dialogul (telefonic) al lui Sterie Ciumetti cu prof. Radu Ileagu de la STRATINFO

Revenim cu acest material deosebit pe care l-am publicat în August 2019. Probabil neînțeles în totalitate în vremea publicării, materialul este tradus în direct de evenimentele la care asistăm, inclusiv în legătură cu rezultatul ultimelor alegeri din România, dar abordând de asemenea o viziune neexplorată a absenteismului masiv (salvator) la care am asistat.

*

Românii sunt materialiști primari, vor bani mulți, mașini, vile și paiete cât de repede: sindromul ProTV.

Un fel de reașezare socială accelerată post ’89, determinată de frustrări inoculate și alimentate prin factorul emoțional-compulsiv al societății de consum care ascunde, de fapt, o societatea de substituție emoțională și afectivă.

În unele țări din Vest, materialul facea parte din decor, cel puțin din anii 50. Dacă învățai bine la școală diploma îți deschidea ușa profesională care la rândul ei mijlocea creditul bancar, prima rată, casă, teren, mașină, etc. Aparent, toate ajungeau la timp, astfel încât occidentalul de rând nu mai dădea atâta importanță pe paiete, se mai rătăcea prin parcuri, pe malul mării…

Cei din Vest, de fapt, visau să devină aristocrați, mari industriași, rentieri, vedete de cinema, etc., în timp ce esticii visau să fie proletari din clasa privilegiată, bugetari, locatari la bloc, posesori de TV.

Decalajul ține de clasele sociale la care tinde fiecare popor în funcție de posibilitățile mediului politic și național.

Totul este doar o iluzie. Declasarea este mult mai la “îndemâna” oricărui sistem decât surclasarea. În ambele cazuri, materialismul este modelul de bază, dar din poziții diferite.

Mă rog, asta e sociologie aplicată. Nu lasă loc interpretărilor și totuși viața are bifurcații neașteptate.

Fiecare model social este regulat pe canalele sale principale, însă totul rămâne posibil pe marginea acestora. O numesc “dinamica laterală”.

Canalul principal este cel regizat și ordonat de marele Capital, de sistemul neo-liberal. Pe margine lui se află incontrolabilul emanat din masă: dinamica laterală.

Incontrolabilii sunt precum radicalii liberi, sunt împinși de curent spre exterior. Dar, să nu uităm, Sistemul lucrează neîncetat la distrugerea modelelor neasimilate.

Școala, din care îmi trag obârșia intelectuală, este fără contestare posibilă principala sursă de uzinare statală, nivelare socială, de distrugere în masă.

Și totuși, pentru supraviețuire societatea depinde în întregime de minoritatea dinamicii laterale. Întrebarea este câți radicali liberi poate naște canalul principal?

De regulă, energia pozitivă este dată de curentul principal, masa negativă: cu cât curentul principal este mai omogen, cu atât mai mult generează forță laterală.

Un grup omogen de tâmpiți înverșunați o să determine întotdeauna o dinamică laterală violentă de deștepți înverșunați.

Bănuiesc că nu este așa de complicat, nu?