Home / Articole Promovate / Resurgența Adevărului

Resurgența Adevărului

Incorect Politic
Februarie 21, 2019

Resurgența Adevărului

Activenews:

În spațiul public, cam peste tot în lume în timpurile acestea, se aud tot mai frecvent cuvintele: “fascist”, fascism, neo-fascism, populist, suveranist, neo-suveranist, naționalist, șovin și altele.

La școală am fost învățați că, în Al Doilea Război, ostașii români patrioți, animați de „idealurile socialiste internaționale”, (desigur, în alianță cu « eliberatorii » de la Răsărit) i-au alungat pe nemții „fasciști” și „naziști”, și, astfel, au eliberat până la ultima palmă de pământ românesc strămoșesc. Apoi, au ajuns până în Cehoslovacia și Austria și au luptat până la victoria finală asupra fascismului.

Asta e interesant de amintit! Regimul comunist de la noi a revigorat patriotismul și naționalismul, în ciuda contradicțiilor dogmatice cu dialecta socialistă de la acea vreme. Comuniștii români, mai ales după Dej, nu s-au sfiit de sentimentele patriotice și naționaliste.

Astăzi, chestiunea aceasta nu mai e valabilă în accepțiunea deontologilor progresiști contemporani. Ei asociază fără nicio cruțare fascismul cu naționalismul, suveranismul, populismul, șovinismul, etc. Dacă ești patriot, riști să fii și naționalist. Iar odată naționalist, poți fi considerat automat drept fascist, populist și lista poate continua.

Nu doresc să susțin ideea potrivit căreia dacă am condamnat oficial regimul comunist și doctrina sa, prin Comisia Tismăneanu din 2006 – gata!, cu asta am condamnat și naționalismul, populismul și patriotismul și altele asemenea, cărora li se spune astăzi: « iliberalisme ».

Mai degrabă, cred că trăim o vreme de minciună deliberată, generalizată, instituționalizată, tot mai disperată și inconsecventă de la o zi la alta. O vreme mohorâtă și păgubitoare de sluțire, de pocire și de negare a adevărului.

Parafrazându-l pe Radu Gyr, mai cred și că, într-o bună zi, din trecutul recent, am început deja – timid, tiptil, treptat dar sigur – să ne întoarcem acasă!

Trist sunt pentru acei învățați dintre noi care … nu văd, nu cunosc, nu pot, nu (mai) vor să înțeleagă sau să accepte adevărul.

2 comments

  1. Elita noastra progresista,
    Cea mai bombata-n tartacuta
    Din specia cominternista
    Coboratoare din maimuta

    Din cate-n lume azi exista_
    In spirit revolutionar_
    Vazand ca-n orice rau persista
    Miscare nationalista

    Si-n orice ram, oricat de rar,
    Se-ascunde-un cuib legionar_
    Ba chiar ca-n orice frunza vie
    Pulseaza acum_”xenofobie”

    (Astfel incat, foarte curand,
    Vom auzi prin crang cantand
    Nu “Vrem o Tara ca afara”,
    Ci “Sfanta tinerete legionara”!)

    Ca orice rosie activista
    Care combate la revista,
    Urmand exemplul parental
    Al vechii gasti din Sarindar

    (Care-a facut gazetarie
    Din ura ei de Romanie!
    Si al urmasei ei ce-n plus
    A slugarit si prin ARLUS)

    Pe biata natie insista
    Ca s-o conduca-n pas vioi
    (Cu “Adevaru”-n cap de lista
    Si-a sa “Revista 22”

    Si cu acea fara pereche
    De plina de mari carturari
    Revista ce “Dilema Veche”
    Isi striga marfa prin bazar)

    Fara repaus ori popas_
    Belciug bagandu-ne prin nas_
    Pe drumul unic si corect
    al Staulului zis “de Drept”

    Inspre pasunea cea promisa_
    Societatea-n Tarc Deschisa!
    (Final de drum si ultim ceas
    Pentru Vechea Humanitas)

    Zbierand prin targ fara-incetare,
    Din toti rarunchii din dotare,
    Ca-n era asta populista
    (De-orientare clar “fascista”)

    Numai miscarea progresista
    Capabila-i sa afle-o pista
    S-aduca-n lume fericire
    Pentru intreaga omenire!

    Ori daca nu, maca s-ofere
    speciei noastre mangaiere,
    Dandu-i cu generozitate
    Mereu mai multa libertate;

    Desi-i clar si pentr-un novice
    In chestii de-ideologie
    Ca, prinsa de-a ei utopie,
    Neadevaruri mari ea zice:

    Fiindca-a ei falsa anvergura
    (Ca orice lucru de-imprumut)
    Si-al ei progres fara masura,
    Modele-si afla in trecut…

    Desigur, nu-n vechea Atena
    Ori in republica din Roma;
    Nici in crestina Cartagena
    Din vremea-n care, la Hippona,

    Despre Cetatea cea Cereasca
    Maret scria Augustin,
    Nici in vreuna pamantesca
    deschisa inca spre divin_

    Precum scolitele: Sorbona,
    Florenta, Padova, Bologna_
    Din veacul cand D’Aquino Toma
    Lumii-l reda pe-Aristotel

    Ci, coborand pe psihe-n soma,
    Asemeni lui Pantagruel_
    Doar Babilonul si Sodoma
    Alesu-si-a dansa model…

    Urmand deviza”Fa ce vrei!”_
    Iubita-n veci de derbedei…
    Pentru c-al ei “sfant ideal”:
    Moral , politic, cultural

    N-a fost celebra “Pax Romana’
    Creata de Octavian_
    Ce la nord de Mediterana
    Extins-a spatiu-european_

    Nici nobila “Pax Christiana”_
    Ce-a preschimbat apoi sublim
    Lumea mediteraneana
    Sub imparatul Constantin,

    (Cel ce si-a-incununat Ideea
    Tinand Sinodul din Niceea_
    Ce fu intaia temelie
    Pentru-o Crestina Imparatie)

    Nici acea “Pax Iustiniana”,
    Ce-a incercat dupa un plan
    Din nou amploare-europeana
    Sa de Imperiului Roman;

    Si nici “Pax Carolingiana”
    Ce sumbrul Nord a imblanzit
    Atunci cand de la Aqvisgrana,
    Pe Dumnezeu-i prea marit_

    Unificand intregu-Apus
    Sub glorioasa lui domnie_
    Cu spada Carol l-a impus
    Saxonilor in batalie…

    Ci, combinand in stil ateu
    Pe Carol cu fara de “Pax”,
    Creat-a fara Dumnezeu_
    Si-n locul lui _ pe un Karl Marx!

    (Ce-avea-n comun cu suveranul
    De Carol nume purtator
    Doar apetitul si elanul
    De sange pururi varsator)

    Simbol, exemplu, ideal
    Noii Elite ca sa-i fie!_
    Tichie de margaritar
    Pe magareasca-i scafarlie…

  2. Si dupa el, desi pretins
    Al sau teribil oponent_
    Inca pe-un Karl(Popper)_distins
    Demolator de continent;

    Ai caror fani tinta precisa
    Facutu-si-au si unic tel,
    Prin Europa lor Deschisa_
    Sa-inalte Noul Turn Babel!

    Astfel ca prea europeana
    Pace marxisto-popperista
    (Pe care s-o primim insista)
    E clar _”Pax Babiloniana”…

    Incat ne vine a-i da dreptate
    Azi marelui Augustin
    Ce explica prin cecitate
    Al omului stupid declin;

    Dar noi care cunoastem hramul
    Pe care elita noastra-l poarta
    (Ce trage oala ratiunii,
    Dupa nevoi, de-oricare toarta_

    Incat de una ea se tine
    Cat timp util capacu-i salta,
    Dar de cumvanu-i mai convine,
    O apuca ferm pe cealalta_

    Fara-a simti nici o rusine
    Ca tot ce astazi, cu tarie,
    Sustine ca-i corect si bine
    Ieri condamna cu strasnicie,

    Iar ceea ce astazi acuza
    Patrunsa de-o sfanta manie,
    Ieri proclama cu spume-n buza
    Ca va dura o vesnicie!)

    Sententa cea augustina
    Ce spunea ca “Cei ce- orbesc
    Chiar cu orbirea lor deplina
    In fata lumii se mandresc”

    Am vrea s-o ajuistam putin,
    daca si dansul ne-o permite,
    Ca noi prin asta nu stirbim
    Valoarea vorbei renumite:

    Pentru ca vrem sa dam de veste
    Ca-n lumea asta-n ratacire,
    De-orice elite-ar fi poveste_
    Sunt vreo trei feluri de orbire:

    Una ce cu deosebire
    Pe om il leaga pe vecie_
    Si care n-are lecuire,
    Fiindca se trage din prostie

    (Pe care nu ne repezim
    Ei ca sa i-o atribuim,
    Pentru ca n-avem competernta
    Sa-i masuram inteligenta)

    A doua, ce-i mai potrivita
    Pentru distinsa noastra-elita,
    Ce-si are baza de pornire
    In marea-i sete de marire;

    Si-n fine, a treia ce-i imbie
    Pe cei mai rai catre hotie
    Inca din frageda pruncie
    Care se cheama _ lacomie!

    Pe care fina noastra-elita_
    De-o vede la vreun adversar_
    Se-infurie si se irita!
    Insa de-a ei n-are habar…

    (Fiindca trufia-ingemanata
    Cu lacomia, nu-n zadar,
    Pe constiinte e fixata
    Precum samarul pe magar)

    Astfel ca-n dubla ei orbire
    Nu ne miram ca i-a scapat
    (Tot incercand dintr-o pleznire
    Sa scoata spirit din rahat

    Sub sarcina samarului_
    Real sa faca vrand un vis)
    Ca “Zbieratul magarului
    Nu schimba lumea-n Paradis!”

    Ci doar atrage , ca urmare
    A sunetului scandalos
    Produs de el_pe-a sa spinare,
    Cate-un ciomag mai noduros…

    Pana ce Sfanta Ciomagire
    I-o sfarama, poate, samarul_
    Ca vindecandu-se de-orbire,
    Sa vada Cerul si magarul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *