Home / Articole Promovate / Programul Spațial Românesc – NMS Codreanu

Programul Spațial Românesc – NMS Codreanu

Bucovineanul
Incorect Politic
Iunie 25, 2019

– Șapte semnături puternice, forță 350 Mega-Newtoni, 154 grade cu cinci față de ecliptică, 348 de mii de kilometri, direcția aproximativ asteroidul Vesta. Spectroscopurile ne indică vârfuri în Heliu-4 și Nichel-58, par a fi nave americane.

Se făcu o liniște în centrul de comandă. Nave americane? Războiul cu americanii încetase de cinci ani, după ce au fost zdrobiți la Bătălia de la 2001 CC21. Tratatul delimitase clar zonele de control ale Românilor Marțieni și ale americanilor în centura de asteroizi, iar resursele – practic inepuizabile – ale acesteia făceau un nou conflict inutil pentru ambele părți.

Ceva nu era în regulă. Mai mult de atât, Vesta era în zona neutră – acolo nu activau decât celelalte țări ce reușiseră să își facă simțită prezența în spațiu și câteodată se mai nimerea câte un pirat îndrăzneț… cei din urmă tindeau să sufere însă destul de rapid de notoriile defecțiuni ale ușilor automate ermetice, sufocându-se în vidul creat.

-Treziți-l pe Căpitan.

NMS Codreanu avea o slujbă simplă în zilele acestea. Vasul amiral al flotei Marțiene își făcuse simțită prezența în repetate rânduri în susmenționatul război cu tunurile sale electrice, cât și în câteva operații de salvare ale unor nave comerciale. Bineînțeles, pentru astfel de situații dispunea și de două corvete manevrabile înarmate până în dinți, cât și de o barjă de unică folosință – pentru deportarea automată a Pământenilor care treceau ilegal granițele stabilite.

-Raportați!

-Să trăiți domn Căpitan! 180 de mii de kilometri. Continuă să ardă pentru interceptare, au refuzat să răspundă radio. Am trimis un raport preliminar și către comandament, dar o să mai ia o oră să ajungă…

Unii oameni încă își aminteau era “globalismului”, când toți vorbeau de legarea fără posibilitate de desfacere a tuturor neamurilor omenirii, economic sau ba chiar într-un singur stat. Bineînțeles, fenomenul a continuat pentru o perioadă într-un sens, cu anumite excepții, pe Pământ – dar distanțele interplanetare au spart orice speranță pentru o (((conducere globală, unificată))).

Când shabbos goimii nu pot primii mesaj cu ce să spună moment de moment, infrastructura necesară pentru a controla fiecare om din sistemul solar devine mult mai complicată. Nu a luat mult până când unele planete au început să își declare independența.

-Nouăzeci de mii de kilometri!

Situația de pe punte devenise foarte tensionată. În tot timpul acesta NMS Codreanu încercase manevre evazive, dar, după cum se așteptau, astrogatorii inamici fuseseră capabili să corecteze interceptarea de fiecare dată; era unul dintre primele lucruri pe care le învăța cineva în meserie. Motoarele pe fuziune ale lui Codreanu nu încetaseră nici ele să funcționeze vreun moment, căci ele erau și singurul motiv pentru care în interiorul navei, înafara manevrelor evazive fără rezultat, echipajul era supus unui comfortabil Standard Marțian – aproximativ 0,31G.

– Treizeci de mii de kilometri. Spectrul lor arată foarte ciudat, calculatorul nu recunoaște tipul exact al motorului. Sunt niște vârfuri ce nu-și au sensul…

Căpitanul își ridică interfața tactică din nou. Se apropia momentul când ar trebui să tragă, iar primul care trage într-o luptă în spațiu are un avantaj nespus… în același timp, o rachetă termonucleară valorează prea mult să o irosești aruncând-o înainte de a avea o soluție de tragere. Și totuși spectrul…

– Văd noi linii, devin foarte clare în spectru… văd mult fier pe lângă nichel, și văd și niște cupru… zece mii de kilometri.

În centrul navei era deja o frenezie. Tunurilor li se făceau verificări înainte de lupta inevitabilă, corvetele începeau procedurile de prelansare, gata pentru orice ordin să intre în luptă.

– Trei mii de kilometri… Calculatorul a recunoscut motoarele! Sunt Israeliene!

Nu mai încăpea îndoială. Fierul în exces? Cuprul? Era semnătura aliajului de proastă calitate folosit de motoarele pe fuziune ale navelor de război israeliene. După furtul unor schițe americane, industria spațială evreiască avusese mari probleme în a reproduce aliajele necesare pentru motoare – ca să nu mai menționăm catastrofele provocate de controlul prost al calității, suferite pe parcursul a zece ani de dezvoltare.

Singura întrebare care rămânea era asupra tipului navelor ca întreg – baza de date nu avea nave israeliene cu o astfel de configurație a motoarelor.

– O mie de kilometri. Au intrat în raza torpilelor noastre nucleare.

– Foc!

În câteva clipe, zece focoase nucleare începuseră să ardă înspre inamic. Având o accelerație mult mai rapidă decât era posibil pentru un om – sau pe Pământ – aveau să oprească inamicul cu mult înainte ca acesta să se apropie de crucișătorul marțian.

– Cinci.. patru… trei… am pierdut contactul cu toate torpilele, se pare că au mitraliere de apărare la punct. Ne irosim timpul, trebuie să trecem la tunurile electrice!

Un zăngănit metalic începu să se audă, caracteristic încărcătorului tunurilor de calibru mare. Lent, dar grațios, ele se întorseseră către inamicul care se apropia vertiginos. O sută de kilometri. Viteza relativă între navele israeliene și NMS Codreanu era doar 5 km/s..

– Foc!

-Lovitură directă! Două nave distruse!

După două lovituri zdrobitoare la o viteză de 20 km/s, începu procedura de reîncărcare și răcire. După câteva secunde însă se simți o zdruncinătură puternică și mai multe alarme de atmosferă apărură pe ecranul unui subofițer.

– Au propriile tunuri electrice. Nu am mai văzut nave israeliene atât de bine înarmate!

– Oprește corvetele, nu le putem risca!

Zece secunde. Cele două tunuri mai reușesc să tragă o singură rafală – o lovitură nimerită, una pe lângă – înainte să înceapă cea mai cruntă fază a unei bătălii în spațiu: așa-zisa “trântă”.

Zdrăngănitul tunurilor fu înlocuit de vuietul mitralierelor magnetice. O alarmă devenise zece, o sută, ordinele se confundau cu zgomotul gloanțelor ce începeau să lovească înspre centrul de comandă cu o precizie din ce în ce mai mare… iar la fel de repede se lăsă liniștea…

– Raportați!

– Trei morți, 11 răniți, antenele de distanță lungă au fost distruse, dar navele inamice sunt în derivă. Judecând după radiațiile gama, reactoarele lor nucleare s-au topit. Probabil nu au supraviețuitori.

– Înțeles. Înregistrați o nouă traiectorie către Marte, accelerație 1,5 SM. Valabil atât de curând cât răniții sunt stabilizați.

Avea să fie un drum lung.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *